ICCJ. Decizia nr. 792/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 792/2015
Dosar nr. 258/1/2015
Şedinţa publică din 11 martie 2015
Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată de revizuentul B.I. se susţine că prin Decizia nr. 50 din 15 ianuarie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 1009/222/2014 a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a menţinut Sentinţa civilă nr. 1533 din 17 septembrie 2014 a instanţei de executare a Judecătoriei Dorohoi, a cărui nulitate o solicită, întrucât este dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat atât a Sentinţei nr. 1702 din 15 iulie 2003 - în Dosarul nr. 2073/E/2001 a Tribunalului Botoşani. în legătură cu această din urmă sentinţă, revizuentul precizează că aceasta a fost modificată, în parte, prin Decizia nr. 910 din 18 decembrie 2003 -irevocabilă - pronunţată în Dosarul nr. 5373/2003 de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială şi de contencios administrativ cât şi a Deciziei nr. 1450 din 10 aprilie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 957/39/2012.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul arată că:
Ulterior, în procedura soluţionării contestaţiei la executare silită propriu-zisă în Dosarul nr. 1009/222/2014, instanţa de executare a Judecătoriei Dorohoi prin sentinţa nr. 1533 din 17 septembrie 2014 menţinută definitiv, de Tribunalul Botoşani prin Decizia nr. 50 din 15 ianuarie 2015 a stabilit în esenţă că în speţă "nu există titlu executor" şi că "intimatul B.I. nu are calitatea de succesor în drepturi a SC P. SRL Botoşani" şi în consecinţă a admis contestaţia la executare silită formulată de debitorul BCR SA, a anulat încheierea din 12 februarie 2014 de încuviinţare a executării silite dată în Dosarul nr. 419/222/2014 şi a dispus anularea actelor de executare întocmite în Dosarul nr. 47/2014 al BEJ P.D.
Deci, este evident că în Dosarul nr. 1009/222/2014 hotărârea, a cărei anulare o solicită prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, este întocmită de Judecătoria Dorohoi prin analizarea şi soluţionarea, fără drept şi cu încălcarea competentei materiale exclusive a instanţei ce a pronunţat titlul executor ce se execută, a unor motive de fapt anterioare încuviinţării executării silite, fiind înfrântă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate anterior, invocate mai sus.
Aceeaşi situaţie, contrară adevărului, stabilită nelegal de Judecătoria Dorohoi, este menţinută şi de instanţa de apel a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, care, prin Decizia nr. 50 din 15 ianuarie 2015 a respins ca nefondat apelul revizuentului, fără să analizeze şi fără să se pronunţe cu privire la autoritatea de lucru judecat pe care a invocat-o chiar în practicaua cererii de apel.
Mai mult, revizuentul apreciază că nu este lipsit de importanţă faptul că, anterior soluţionării contestaţiei la executare silită propriu-zisă în Dosarul nr. 1009/222/2014, aceeaşi instanţă de executare a Judecătoriei Dorohoi prin sentinţa pronunţată în Dosarul nr. 2086/222/2013 menţinută definitivă de instanţa de apel a Tribunalului Botoşani, hotărâre ce a intrat în puterea de lucru judecat, a statuat că este titlul executoriu legal valabil hotărârea judecătorească reprezentată de Sentinţa nr. 702 din 15 iulie 2003 pronunţată în Dosarul nr. 2073/E/2001 de Tribunalul Botoşani, secţia comercială legalizată conform prevederilor obligatorii consemnate în dispozitivul Deciziei nr. 910 din 18 decembrie 2003, irevocabilă, pronunţată în Dosarul nr. 5373/2003 de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, precum şi faptul că are calitate procesuală activă, şi în consecinţă a dispus obligarea executorului judecătoresc P.D. să deschidă, la cererea revizuentului, procedura de executare silită împotriva debitorului BCR SA, iar, prin încheierea din data de 12 februarie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 419/222/2014 a încuviinţat executarea silită a acestui titlu executoriu, după o atentă verificare, a constatat că este legal valabil, iar creanţa pe care acesta o consta era certă, lichidă şi exigibilă.
Precizează că, încheierea de îndreptare a erorilor materiale se soluţionează în procedura necontencioasă, deoarece prevederile încheierii nu vizează drepturi potrivnice părţilor, nu poate modifica/desfiinţa soluţia consemnată în dispozitiv, legal nu face parte integrantă din hotărâre, iar, dispoziţia de îndreptare a erorii materiale este obligaţia de a face - intuitu personae, care, se aduce la îndeplinire numai de către chiar instanţa care o dispune, nefiind de competenţa părţilor şi nici a instanţei de executare să presteze o asemenea obligaţie.
Deci, este evident că în această procedură de soluţionare a unei contestaţii la executare silită propriu-zisă, în care titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, de la lege instanţa de executare este îndreptăţită să vizeze spre soluţionare numai împrejurări de fapt intervenite ulterior încuviinţării executării silite, însă, în speţă, în mod speculativ sunt folosite prevederile legale referitoare la procedura îndreptării greşelilor materiale.
În consecinţă, revizuentul solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost motivată.
Cererea de revizuire nu este întemeiată pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., prevede că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Raţiunea reglementării constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat când instanţele au pronunţat soluţii contrare, în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri impune atât existenţa unor hotărâri definitive potrivnice care să evoce fondul, dar şi îndeplinirea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, precum şi condiţia ca, în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.
În consecinţă, pentru a fi admisă o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie să fie îndeplinită condiţia esenţială că hotărârile potrivnice, care evoca fondul, să fie date în una şi aceeaşi pricină, chiar dacă în dosare diferite.
Ori cele două hotărâri pentru care se invocă contrarietatea nu sunt date în pricini identice, care să aibă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
În cauză, prin Sentinţa civilă nr. nr. 1533 din 17 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Dorohoi în Dosarul nr. 1009/222/2014 s-a admis contestaţia la executare formulată de BCR SA, în nume propriu şi în numele Sucursalei Botoşani a BCR SA în sensul că s-au anulat actele de executare întocmite de BEJ P.D. în Dosar execuţional nr. 47/2014, precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite (prin care s-a dispus încuviinţarea executării Sentinţei civile nr. 702 din 15 iulie 2003).
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Decizia nr. 50 din 15 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Botoşani prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelantul B.I. împotriva Sentinţei civile nr. 1533 din 17 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Dorohoi în Dosarul nr. 1009/222/2014.
Iar prin Decizia nr. 910 din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. 5375/2003 - astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 27 mai 2004 de către Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 2412/2004 - s-a modificat Sentinţa civilă nr. 702 din 15 iulie 2003 a Tribunalului Botoşani, ce a reprezentat titlul executoriu în baza căruia s-a deschis Dosarul de executare silită nr. 47/2014 al BEJ P.D.
Prin cererea de revizuire formulată în prezenta cauză, revizuentul solicită anularea Deciziei nr. 50 din 15 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 1009/222/2014, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., prin care se invocă contrarietatea de hotărâri, între această hotărâre şi Decizia nr. 910 din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. 5375/2003.
După cum se poate observa, Decizia nr. 50 din 15 ianuarie 2015 pronunţata de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 1009/222/2014 are ca obiect „contestaţie la executare", iar Decizia nr. 910 din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, pronunţata în Dosarul nr. 5375/2003 are ca obiect „daune" solicitate de SC P. SRL în contradictoriu cu BCR Sucursala Botoşani; de precizat că prin această din urmă hotărâre s-a desfiinţat în totalitate Sentinţa civilă nr. 702 din 15 iulie 2003 a Tribunalului Botoşani, ce a reprezentat titlul executoriu în baza căruia s-a deschis Dosarul de executare silită nr. 47/2014 al BEJ P.D. din Dorohoi.
Prin urmare, este evident că pretinsele hotărâri potrivnice nu au acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, astfel prima decizie este pronunţată într-o contestaţie la executare, iar cea de-a două hotărâre este pronunţată într-un litigiu de daune, respectiv a fost respinsă acţiunea - în recurs - formulată de SC P. SRL.
Referitor la criticile revizuentului privind Decizia nr. 1450 din 10 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 957/39/2012, Înalta Curte urmează să le respingă ca nefondate, deoarece acestea vizează alte hotărâri şi se referă, cum însuşi recurentul confirmă, recunoaşterea calităţii procesuale active de a pune în executare silită a titlului executoriu.
Or, în cauză, cererea de revizuire s-a formulat în temeiul textului de lege evocat privind alte dosare şi în care s-au pronunţat menţionatele hotărâri.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă şi celelalte critici ale revizuentului, întrucât exced cadrului procesual invocat pentru soluţionarea cererii de revizuire.
În consecinţă, Înalta Curte constată că, în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele textului de lege evocat, motiv pentru care urmează să se respingă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B.I. împotriva Deciziei nr. 50 din 15 ianuarie 2015 a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 1009/222/2014.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii la completul de 5 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 90/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 276/2015. Civil. Procedura insolvenţei. Recurs → |
|---|
