ICCJ. Decizia nr. 813/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 813/2015
Dosar nr. 13371/300/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 martie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. 10996/325/2014 la data de 2 aprilie 2014, reclamanta SC RMB C.A. Timişoara SRL a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta CCCF D.P. Timişoara SRL la plata sumei de 7.768,31 RON, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise, la plata penalităţilor de întârziere aplicate debitului principal, precum şi la plata contravalorii cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270, art. 1516, art. 1523 alin. (2) lit. d), art. 1535 C. civ., art. 1028, art. 453 alin. (1), art. 1031 alin. (1), art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din NCPC, art. 155 alin. (28) din C. fiscal.
I. Prin Sentinţa civilă nr. 7068 din 27 mai 2014, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reţinând aplicarea dispoziţiilor art. 1027 şi art. 107 din NCPC, întrucât sediul pârâtei se află în Bucureşti.
II. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă prin Sentinţa civilă nr. 12717 din 20 ianuarie 2014 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
În temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 134 C. proc. civ. instanţa, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că cererea reclamantei este de valoare redusă, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 1027, art. 116 şi art. 109 din NCPC, întrucât în raza Judecătoriei Timişoara există un punct de lucru, dezmembrământ fără personalitate juridică al pârâtei, că pretenţiile reclamantei se întemeiază pe contractele de reparaţii încheiate de reprezentantul punctului de lucru al pârâtei din Timişoara pentru autovehiculele deţinute şi înmatriculate în Timiş şi că obligaţia de plată a preţului lucrărilor trebuia executată tot în Timişoara la sediul reclamantei creditoare, prin punctul de lucru al pârâtei din Timişoara.
III. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Timişoara competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Instanţa a reţinut că obiectul prezentului litigiu, îl reprezintă acţiunea formulată de reclamanta SC RMB C.A. Timişoara SRL prin care a solicitat obligarea pârâtei CCCF D.P. Timişoara SRL la plata sumei de 7.768,31 RON, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise şi a penalităţilor de întârziere aplicate debitului principal.
Potrivit art. 1027 alin. (1) din NCPC competenţa de a soluţiona cererea de valoare redusă în primă instanţă aparţine judecătoriei, iar conform alin. (2) din acelaşi articol, competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.
Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din NCPC, care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 NCPC, în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, iar art. 116 din NCPC dispune că reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În cazul cererilor de valoare redusă competenţa teritorială a instanţei nu este una exclusivă, de ordine publică, ci este una relativă, de ordine privată.
Este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.
În speţă, opţiunea reclamantei SC RMB C.A. Timişoara SRL a fost în sensul soluţionării cauzei de Judecătoria Timişoara, avându-se în vedere că pretenţiile sale se întemeiază pe contractele de reparaţii încheiate de reprezentantul punctului de lucru al pârâtei din Timişoara, reparaţii efectuate la autovehiculele deţinute şi înmatriculate în Timiş şi că locul executării obligaţiei de plată a preţului lucrărilor era tot în Timişoara la sediul reclamantei creditoare, prin punctul de lucru al pârâtei din Timişoara, opţiune susţinută de prevederile art. 116 din NCPC.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din NCPC, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta SC RMB C.A. Timişoara SRL în favoarea Judecătoriei Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1830/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1752/2015. Civil → |
|---|
