ICCJ. Decizia nr. 833/2015. Civil. Rectificare carte funciară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 833/2015
Dosar nr. 1642/187/2006
Şedinţa publică din 20 martie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 1650 din 18 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Beiuş a fost respinsă acţiunea reclamanţilor G.G.R. şi G.G. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Oraşului Ştei prin primar, Primăria oraşului Ştei, Biserica Penticostală „S.", V.L., C.V., C.D., B.M., S.l., P.I., L.S. şi B.V., ambii în calitate de succesori ai defunctei. L.M., SC V. SRL, L.E.L., L.M., B.I. şi B.D.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii G.G.R. şi G.G. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, şi în consecinţă să se dispună anularea în parte a încheierilor de întabulare din 1990, şi din 1995 din C.F. Stei, sub aspectul tuturor operaţiunilor de identificare şi dezmembrarea a parcelelor, în parcelele nou formate, cu rectificările corespunzătoare. S-a mai solicitat şi anularea încheierii de întabulare din 1996 privind operaţiunea de dezmembrare a parcelei, în parcelele nou formate, respectiv a încheierilor de întabulare, cât şi cea din 2000; să se dispună dezmembrarea parcelelor conform schiţei întocmită de expert M.N.; anularea parţială a încheierii de întabulare din 1995 și din 2005.
Prin Decizia civilă nr. 344/A din 22 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bihor apelul a fost respins ca nefondat, sentinţa fiind păstrată în totalitate, iar apelanţii fiind obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei în favoarea intimatei SC V. SRL-Stei.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii G.G. şi G.G.s solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Prin Decizia civilă nr. 3114 din 10 iulie 2012 Curtea de Apel Oradea a admis recursul împotriva Deciziei civile nr. 344/A din 22 noiembrie 201.1 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o cu reţinere pentru o nouă judecare la curtea de apel, fixând termen de judecată ta 16 octombrie 2012.
La curtea de apel astfel, învestită cu rejudecarea apelului, apelanţii G.G.R. şi G.G. şi-au susţinut apelul declarat la data de 28 ianuarie 2009.
Prin Decizia nr. 9331/R din 21 octombrie 2014 Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1650 din 18 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Beiuş pe care a menţinut-o în întregime, obligând pe reclamanţi la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată către intimatul S.I.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii G.G.R. şi G.G. invocând dispoziţiile art 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, art. 312 şi urm. C. proc. civ. precum şl dispoziţiile art. 6 şi 13 C.E.D.O.
S-a susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, recurenţii au arătat că Decizia nr. 933/R din 21 octombrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, a fost data cu aplicarea greşită a legii, fiind expresia denegării de dreptate şi a interpretării greşite a actului juridic dedus judecăţii, aspecte ce au condus la o eroare de fapt.
Decizia recurată a mai fost criticată, arătându-se că nu este în concordanţă cu Decizia nr. 3114 din 10 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, şi s-a arătat că a lăsat nerezolvate şi neclarificate aspectele legate de rectificarea C.F. şi cele cu privire la raporturile juridice deduse judecăţii, neţinând seama de probatoriul administrat în cauză.
Aspectul esenţial dedus judecăţii îl reprezintă greşita dezmembrare a parcelelor iniţiale şi nu întinderea efectivă a dreptului părţilor, respectiv nu se impune modificarea contractelor de vânzare-cumpărare.
Recurenţii au mai arătat că în speţă, nu pot fi considerate drept un fine de neprimire a acţiunii, respectiv recursului, aspectele referitoare la vecinătatea parcelelor cu nr. top 544-549, care, teoretic, aparţin de localitatea Lunca, dar, în realitate, sunt în localitatea Stei. în acest sens s-a arătat că instanţa a omis să verifice procesul verbal de cercetare la faţa locului şi declaraţiile reprezentanţilor celor două primării, respectiv ale titularilor proprietari persoane fizice din satul Lunca.
La termenul de judecată din data de 20 martie 2015, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării recursului, cauza fiind reţinută în vederea soluţionării acestei excepţii.
Recurenţii au fost citaţi cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei (aşa cum rezultă de la filele 12-13 ale dosarului) fără a se conforma acestei dispoziţii.
Faţă de împrejurarea că recurenţii nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la acest aspect.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti cu excepţiile prevăzute de lege se timbrează în raport de criteriile stabilite de art. 2 şi 3.
Art. 11 din aceeaşi lege statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care se exercită căile ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997: „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2) „Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii. Instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată pană la primul termen de judecată".
În alin. (3) al aceluiaşi art. se dispune: „Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii".
Având în vedere aceste dispoziţii legale şi împrejurarea că s-a comunicat recurenţilor odată cu citaţia (fila 12 şi 13 din dosarul Înaltei Curţi) obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi cuantumul acesteia, precum şi cuantumul timbrului judiciar, dar nu s-au conformat acestei obligaţii legale, recursul declarat urmează a fi anulat ca netimbrat.
Faţă de soluţia anularii recursului, potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenţii au căzut în pretenţii şi, aflându-se în culpă procesuală, urmează a fi obligaţi la cheltuieli de judecată, în sumă de 1.000 lei către intimata-pârâtă SC V. SRL, care a solicitat plata acestor cheltuieli, constând în onorariu de avocat conform chitanţei din 25 februarie 2015 emisă de Cabinetul de avocatură L.A.N. - Baroul Bihor şi facturii din 25 februarie 2015 pentru suma de 1.000 de lei, emisă de acelaşi cabinet de avocatură (filele 58 şi 59 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat recursul declarat de reclamanţii G.G.R. şi G.G. împotriva Deciziei nr. 933/R din 21 octombrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Obligă pe recurenţii-reclamanţi G.G.R. şi G.G. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către imimata-pârâtă SC V. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publ ică, astăzi, 20 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 828/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 834/2015. Civil → |
|---|
