ICCJ. Decizia nr. 836/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr. 836/2015
Dosar nr. 61/1/2015
Şedinţa publică din 20 martie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.E.F. împotriva Deciziei nr, 2146 din 9 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 4379/88/2010.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 2146 din 9 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4379/88/2010, irevocabilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constalat nul recursul declarat de reclamanţii I.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., B.I., A.D.M., C.H., O.F., R.E. şi B.A. împotriva Deciziei nr. 91C din 6 noiembrie 2013 a Curţii de Apei Constanţa, secţia I civilă, pronunţată într-o acţiune în revendicare.
S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., invocat de contestator ca temei de drept, contestaţia în anulare specială poate fi promovată în două situaţii: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli maîerîaie şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-1 numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunui din motivele de casare.
Greşelile la care se referă art. 318 C. proc. civ. teza I vizează aspecte formale ale judecăţii, care trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei, cum ar fi neohservarea faptului că la dosar există chitanţa de plată a taxei de timbrus ori recipisa de expediere a recursului prin poştă, înăuntrul termenului legal ori dovada că a fost formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara, respectiv greşeli cu caracter procedural care au dus ia pronunţarea unei soluţii eronate.
S-a reţinut că hotărârea instanţei de recurs poate fi retractată când instanţa „a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", sens în care textul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. are în vedere acele situaţii în care partea, prin recursul declarat, fie sub forma enunţiativă, fie prin dezvoltarea criticilor, a înţeles să invoce mai multe din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar instanţa, din greşeală, a analizat doar parte dintre acestea.
În atare situaţie, partea este îndreptăţită ca, pe calea contestaţiei în anulare, sa obţină răspuns şi la motivul/motivele de casare ori de modificare pe care instanţa de recurs a omis a le examina prin decizia pronunţată.
Contestaţia în anulare specială este o cale de retractare şi nicidecum o cale de reformare a unei decizii irevocabile, pronunţată de o instanţa de judecată, ceea ce înseamnă că nu se poate formula contestaţie în anulare pentru a „provoca" rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a repune în discuţie nelegaîitatea hotărârii pronunţate, sub pretextul „omisiunii" unora dintre motivele de recurs sau al invocării unor greşeli materiale care, în fapt, vizează greşeli de judecata, relative la dezlegarea data de instanţa fondului raportului juridic dedus judecăţii, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.
În speţă, contestatorul a reproşat instanţei de recurs că a constatat nulitatea recursului şi că a făcut o aplicare greşită a art. 306 C. proc. civ. în condiţiile în care motivele invocate prin cererea de recurs puteau fi încadrate, în opinia sa, în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. precum şî că instanţa s-ar fi aflat într-o situaţie de confuzie atunci când, invocând o chestiune prealabilă, „a refuzat deopotrivă soluţionarea cu prioritate a chestiunii, precum şi să o unească cu fondul."
De asemenea, s-a reţinut că, în exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare, prin criticile formulate, contestatorul nu a avut în vedere greşeli materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., ci elemente ale cauzei, ţinând de dezlegarea dată de instanţa de recurs aspectelor pricinii, respectiv greşeli de judecată,
În cauză, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 318 teza a lI-a C. proc. civ., deoarece acest text de lege reglementează ipoteza în care instanţa a omis, din greşeală, să examineze vreunul din motivele prevăzute de au.304 C. proc. civ. invocat de partea care a declarat recurs.
Împotriva Deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestatorul B.A. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. In motivare a arătat că în Dosarul nr. 2928/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în care s-a pronunţat Decizia nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a avut calitate de intimat, având o poziţie procesuală diferită de cea a contestației lui l.E.F., iar actele de procedură i-au fost în mod greşit comunicate la domiciliul acestuia.
La termenul de judecată din data de 20 martie 2015, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes, cauza fiind reţinută spre soluţionare sub acest aspect.
Faţă de temeiul juridic invocat, se reţine că această cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată conform dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit eu cerinţele legii.
Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, care, în caz de admitere, face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care, având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa are obligaţia să se pronunţe cu prioritate asupra acestuia.
Pentru a justifica sesizarea instanţei de judecată interesul trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, respectiv trebuie să fie născut, actual (să existe la momentul la care a fost formulată cererea), legitim (corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale), direct şi personal (să aparţină celui care a formulat cererea).
În aplicarea acestor principii, promovarea prezentei contestaţii în anulare este lipsită de interes, deoarece conteşti!torul nu justifică un interes legitim, direct şi personal, pentru că în dosarul având ca obiect contestaţia în anulare promovată de l.E.F. împotriva Deciziei nr. 2146 din 9 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 4379/88/2010 a avut calitatea de intimat, deci o poziţie procesuală diferită de cea a contestatorului.
Prin Decizia civilă nr. 3321 din data de 26 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul l.E.F. împotriva Deciziei nr. 2146 din 9 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, care a constatat nul recursul declarat de reclamanţii l.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., B.l., A.D.M., C.H., O.F., R.E. şi B.A. împotriva Deciziei nr. 91/C din 6 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Această soluţie procesuală pronunţată în contestaţia în anulare nu î-a produs o vătămare procesuală contestaîorului din prezenta cauză.
În consecinţă, în calitate de intimat în Dosarul nr. 4379/88/2010, eontestatorul din cauza pendinte nu justifică interesul de a invoca neregulari taţi procedurale care privesc modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare în dosarul menţionat.
Prin urmare, în calitate de intimat în Dosarul nr. 4379/88/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, B.A. nu se poate plânge de faptul că nu a fost corect citat.
Pentru considerentele expuse, contestaţia în anulare formulată de eontestatorul B.A. împotriva Deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, va fi respinsă ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
D E C I D E
Respinge ca lipsită de interes contestaţia în anulare formulată de eontestatorul B.A. împotriva Deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 834/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 837/2015. Civil → |
|---|
