ICCJ. Decizia nr. 842/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 842/2015
Dosar nr. 927/36/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 martie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2013 la Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, sub nr. 927/36/2013, calificată de instanţă ca recurs efectiv, revizuientul R.S. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 161 din 14 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 39/36/2007 de Curtea de Apei Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin încheierea nr. 616 din 20 februarie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis cererea formulată de petentul R.S. privind strămutarea pricinii care face obiectul Dosarului nr. 927/36/2013 al Curţii de Apel Constanţa şi a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Braşov, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.
Prin încheierea nr. 121 C din 2 aprilie 2014 Curtea de Apei Constanţa, secţia I civilă, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Curţii de Apel Braşov.
Prin Decizia nr. 733/R din 16 iunie 2014 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 84 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită. In puterea textului, judecătorul este obligat să califice cererea cu care este învestit chiar dacă denumirea dată de parte este una care nu ar avea corespondent în legislaţie sau nu este riguros formulată potrivit legii.
S-a reţinut că în cauză s-a formulat o cerere de „recurs efectiv", respectiv o cale de atac împotriva Deciziei civile nr. 754/2006, a Tribunalului Constanţa, revizutentul denumind cererea după formularea dată de art. 13 din Convenţia de Apărare a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. „Recursul efectiv" la care se referă revizuientul nu este sinonim cu recursul reglementat de art. 299-316 C. proc. civ., art. 13 din Convenţie consacrând dreptul unei persoane ca, pe căile legale, să se poată adresa instanţei judecătoreşti în vederea protejării drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate de Convenţie.
În dreptul procesual român, „recursul efectiv" la care se referă art. 13 din Convenţie are corespondent în motivul de revizuire consacrat de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapeiare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Drept urmare, „recursul efectiv" declarat de revizuient a fost calificat ca fiind o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere, respectiv Tribunalul Braşov.
Prin Decizia civilă nr. 891/R din 5 noiembrie 2014 Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a declinat în favoarea Curţii de Apel Braşov competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuientul Roşea Stelian împotriva Deciziei nr. 161/C din 14 martie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 39/36/2007.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prin cererea de revizuire care formează obiectul prezentei cauze, revizuentul R.S. a promovat "recurs efectiv" împotriva Deciziei civile nr. 161/C pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 14 martie 2007, în Dosarul nr. 39/36/2007, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de acesta împotriva Deciziei civile nr. 754, pronunţată de Tribunalul Constanţa la data de 19 octombrie 2006.
Instanţa a reţinut că din cerere, din precizările, notele şi concluziile scrise depuse de revizuent rezultă că cererea de revizuire vizează Decizia civilă nr. 161/C pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 14 martie 2007, în Dosarul nr. 39/36/2007.
Faţă de această situaţie s-a reţinut că în mod eronat Curtea de Apel Braşov a apreciat că obiectul cererii de revizuire îl reprezintă Decizia civilă nr. 754 pronunţată de Tribunalul Constanţa la data de 19 octombrie 2006.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2013 la Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă - Dosar nr. 927/36/2013 - revizuientul R.S. a solicitat judecarea cererii de „recurs efectiv" având ca obiect Decizia nr. 161/C din 14 martie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale pronunţată în Dosarul nr. 39/36/2007, care a fost calificată ca fiind o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
Tribunalul Braşov în mod corect a reţinut că cererea este îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 161/C pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 14 martie 2007, în Dosarul nr. 39/36/2007.
Înalta Curte reţine că, potrivit concluziilor scrise aflate la fila 18 din dosarul Curţii de Apel Braşov, revizuientul a solicitat desfiinţarea Deciziei civile nr. 754 din 19 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Constanţa, ca o consecinţă a căii de atac declarate împotriva Deciziei civile nr. 161 din 14 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa (prin care a fost respins ca nefondat recursul împotriva Deciziei nr. 754 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Constanţa).
Aşa fiind, cum potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere" şi cum se solicită a fi revizuită Decizia civilă nr. 161/C pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori, şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa în soluţionarea pricinii revine Curţii de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii d Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 838/2015. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 843/2015. Civil → |
|---|
