ICCJ. Decizia nr. 852/2015. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 852/2015
Dosar nr. 29629/3/2010
Şedinţa publică de la 18 martie 2015
Deliberând asupra recursurilor, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5529 pronunţată la data de 27 aprilie 2012 de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, s-au dispus următoarele:
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în contradictoriu cu pârâta SC G.A. SA.
Respinge acţiunea formulată de reclamanta SC T.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC G.A. SA, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC D.F.L.I. SA.
Respinge acţiunea formulată de reclamanta SC T.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC D.F.L.I. SA, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC T.C. SRL şi în consecinţă s-a pronunţat decizia nr. 316 din 13 mai 2014 a secţiei a Vl-a civilă de la Curtea de Apel Bucureşti, prin care apelul a fost respins, ca nefondat.
Reclamanta SC T.C. SRL a declarant recurs împotriva deciziei civile nr. 316/2014 a secţiei a Vl-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 299 şi urm., menţionând că motivele de recurs vor fi formulate după redactarea şi comunicarea deciziei, însă reclamanta nu a depus la doar motivele recursului şi nici nu s-a conformat deciziei instanţei de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 2.957 RON şi timbru judiciar în sumă de 5 RON, aşa cum i s-a comunicat prin citaţia primită de recurentă la data de 15 octombrie 2014.
Cum problema timbrajului este prioritară oricăror excepţii, cereri sau motive de casare, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru”, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
În speţă, în sarcina recurentei-reclamante a fost stabilită obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.957 RON şi de a depune timbru judiciar în valoare de 5 RON.
Recurenta-reclamantă SC T.C. SRL, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului, nici până la acest termen de judecată, respectiv 18 martie 2015.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.
Constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 18 martie 2015, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar şi va anula ca netimbrată cererea de recurs formulată de reclamanta SC T.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 316 din 13 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
În raport de soluţia adoptată privind anularea recursului reclamantei, deoarece nu s-a achitat taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, urmează a fi respinsă excepţia referitoare la nulitatea acestui recurs, ca fiind lipsită de obiect.
Expertul tehnic judiciar C.M. a declarat recurs împotriva încheierilor din data de 12 noiembrie 2013, 14 ianuarie 2014, 11 februarie 2014 şi 11 martie 2014, în temeiul art. 282 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 299 şi urm. C. proc. civ., art. 105 alin. (2), coroborat cu art. 108 C. proc. civ., art. 212 C. proc. civ., art. 221 din O.G. nr. 2/2000 solicitând în principal, modificarea în parte a încheierii din data de 12 noiembrie 2013 în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a cererii de constatare a nulităţii raportului de expertiză întocmit de C.M. împreună cu experţii tehnici C.G. şi S.I.C., cerere care a fost formulată de reclamanta SC T.C. SRL şi obligarea acesteia la plata către C.M. a sumei de 1.000 RON reprezentând onorariul de expert cuvenit pentru coîntocmirea raportului de expertiză înregistrat la dosar la data de 9 septembrie 2013 şi pe care l-a restituit ca urmare a măsurii dispuse de instanţă prin încheierile din 11 februarie 2014 şi 11 martie 2014.
De asemenea a solicitat obligarea apelantei-reclamante SC T.C. SRL la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În subsidiar, în cazul în care instanţa de recurs consideră ca întemeiată măsura anulării raportului de expertiză, solicită ca instanţa de recurs să constate că măsura înlocuirii cu o altă comisie de experţi, dispusă prin încheierea din 14 ianuarie 2014, este una nelegală întrucât chiar şi în ipoteza legalităţii şi temeiniciei anulării raportului de expertiză instanţa în mod legal trebuia să dispună o refacere a raportului de expertiză şi nu să dispună efectuarea unui nou raport de către alţi experţi.
În motivarea recursului, se susţine, în esenţă că la data de 17 aprilie 2013, ora 10:00, comisia de experţi, a convocat la sediul Poliţiei B. toate părţile procesului precum şi pe D.F. (şoferul autoturismului accidentat) precum şi pe R.M. (şoferul buldoexcavatorului) pentru a proceda la analizarea locului unde s-a produs scufundarea autoturismului.
La data, ora şi locul convocării s-au prezentat avocatul apelantei-reclamante SC T.C. SRL, D.C.G. precum şi reprezentantul SC G.A. SA, P.P. După 20 de minute de aşteptare, având în vedere că nici D.F. şi nici R.M. nu s-au prezentat, comisia de experţi a hotărât să se deplaseze către locul producerii incidentului, însă avocatul apelantei-reclamante SC T.C. SRL, a refuzat să-i însoţească fapt care a determinat comisia de experţi să pornească la locul producerii accidentului, însoţită doar de reprezentantul pârâtei SC G.A. SA întrucât era nevoie de efectuarea de măsurători. Toate acestea au fost comunicate instanţei la termenul următor din 14 mai 2013, solicitându-se un nou termen pentru ca experţii să poată întocmi raportul.
Raportul a fost întocmit şi depus la data de 9 septembrie 2013, pentru termenul din 10 septembrie 2013.
La data de 8 octombrie 2013, apelanta-reclamantă SC T.C. SRL, a formulat cerere prin care a solicitat ca instanţa să constate nulitatea raportului de expertiză. În motivarea acestei cereri, apelanta-reclamantă învederează mai multe aspecte. Primul se referă la faptul că în raport se menţionează ca oră de convocare 10:45 pe când în realitate această oră este 10:00 şi care aspect în viziunea apelantei-reclamante, ar fi o încercare a experţilor de a ascunde un neadevăr inserat în adresa depusă de aceştia pentru termenul din 14 mai 2013, când s-au adus la cunoştinţă instanţei demersurile efectuate şi s-a solicitat un nou termen pentru ca experţii să poată întocmi raportul.
În continuarea motivării, apărătorul apelantei-reclamante SC T.C. SRL susţine că nu a participat la continuarea lucrărilor expertizei deoarece „a constatat că nu se poate desfăşura expertiza, tocmai pentru că nu se cunoaşte locul producerii accidentului” şi că experţii nu trebuiau să întocmească raportul de expertiză.
De aceea, în viziunea apelantei-reclamante SC T.C. SRL, rezultă că experţii nu au încunoştiinţat-o despre data şi ora desfăşurării expertizei motiv pentru care nu a putut participa la desfăşurarea acesteia încălcându-se dispoziţiile art. 208 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 88 C. proc. civ.
Deşi instanţa constată că nu se poate reţine că poate fi vorba despre o altă oră de convocare decât ora 10:00 întrucât pe convocator este menţionată ora 10 şi chiar apărătorul apelantei-reclamante recunoaşte că întâlnirea a avut loc la ora 10, iar menţiunea din raport, precum că ora convocării a fost 10:45 nu poate fi decât rezultatul unei erori materiale, totuşi admite cererea apelantei-reclamante SC T.C. SRL şi constată nulitatea raportului de expertiză întocmit de C.M. împreună cu cei doi experţi, C.G. şi S.I.C., cu motivarea că există o lipsă de probe cu privire la decizia luată la 17 aprilie 2013 (în sensul că nu s-a întocmit niciun proces-verbal în acest sens) şi că astfel apelanta-reclamantă a fost vătămată prin efectuarea lucrării în lipsa sa.
În raport de acest motive, recurentul solicită să se constate caracterul nelegal şi netemeinic al soluţiei instanţei şi prin urmare să se dispună modificarea în parte a încheierii din data de 12 noiembrie 2013 în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de constatare a nulităţii raportului de expertiză şi prin urmare să se dispună obligarea apelantei-reclamante SC T.C. SRL (întrucât aceasta este cea care a solicitat expertiza, în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată şi cea care până la urmă a căzut în pretenţii) la plata către C.M. a sumei de 1.000 RON reprezentând onorariul cuvenit pentru coîntocmirea raportului de expertiză, onorariu pe care recurentul l-a restituit ca urmare a acestei măsuri dispuse de instanţă prin încheierile din datele de 11 februarie 2014 şi 11 martie 2014.
În privinţa restituirii onorariului, temeiul găsit de instanţa de apel pentru a justifica măsura restituirii şi anume art. 221 din O.G. nr. 2/2000 care prevede „(1) Dacă expertul tehnic judiciar numit este înlocuit din motive imputabile acestuia, organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti sau alte organe cu atribuţii jurisdicţionale pot dispune, odată cu înlocuirea, şi restituirea în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, în tot sau în parte, în termen de 30 de zile, a sumelor primite pentru activitatea de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauza respectivă”, este inaplicabil în situaţia de faţă deoarece nu a avut loc o înlocuire ci o anulare şi nu este imputabilă experţilor ci doar ca urmare a refuzului apelantei de a participa la continuarea lucrărilor.
În subsidiar, în cazul în care instanţa de recurs consideră ca întemeiată măsura anulării raportului de expertiză, solicită să se constate că măsura înlocuirii cu o altă comisie de experţi dispusă prin încheierea din 14 ianuarie 2014, este una nelegală întrucât chiar şi în ipoteza legalităţii şi temeiniciei anulării raportului de expertiză, instanţa de apel, în mod legal, trebuia să dispună o refacere a raportului de expertiză şi nu să dispună efectuarea unui nou raport de către alţi experţi.
Intimata SC G.A. SA a formulat întâmpinare, solicitând să se constate nulitatea recursului formulat de reclamantă, deoarece nu a fost motivat şi admiterea recursului formulat de C.M., motivat de faptul că în cauză s-au efectuat două expertize tehnice auto ale căror concluzii sunt contradictorii şi că pentru stabilirea situaţiei de fapt trebuie avute în vedere concluziile raportului de expertiză la care a participat şi recurentul, raport care demonstrează în mod clar că avariile suferite de autoturismul Mercedez - Benz nu se corelează cu modul declarat de producere a accidentului.
Înalta Curte, analizând cele patru încheieri împotriva cărora s-a declarat recurs, precum şi actele şi lucrările dosarului (în raport de motivele de recurs şi susţinerile din întâmpinare prin care s-a solicitat formal admiterea recursului fără a se aduce vreo critică de nelegalitate încheierilor), constată următoarele:
Prin încheierea din data de 12 noiembrie 2013 s-a admis cererea privind constatarea nulităţii raportului de expertiză tehnică auto întocmită de experţii C.M., C.G. şi S.I., formulată de apelanta SC T.C. SRL şi s-a dispus anularea raportului de expertiză tehnică.
Măsura anulării raportului de expertiză a fost luată de instanţă deoarece, pe fond, probele nu relevă situaţia de fapt existentă pe teren la data de 17 aprilie 2013 şi anume ce părţi au fost prezente faţă de cele ce au fost convocate, ora întâlnirii şi decizia luată. Curtea a apreciat că trebuia încheiat un document constatator, semnat de părţile prezente şi de experţi, în care să se fi menţionat opinia acestora în caz de refuz de a semna.
Neexistând astfel de probe nu se poate verifica dacă decizia luată de experţi pentru că nu s-au prezentat persoanele citate care trebuiau să indice locul accidentului a fost în sensul de a nu se mai desfăşura expertiza cum susţine apelanta prin avocat sau dimpotrivă.
Având în vedere însă lipsa de probe cu privire la decizia luată la 17 aprilie 2013, curtea a apreciat că faţă de prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., apelanta a fost vătămată prin efectuarea lucrării în lipsa sa şi a admis cererea cu consecinţa anulării raportului de expertiză tehnică.
Ca urmare a anulării raportului de expertiză, prin celelalte trei încheieri, curtea a pus în vedere celor trei experţi să restituie onorariile încasate, în sumă de 1.000 RON fiecare.
Referitor la motivele de recurs formulate de C.M., se impune o primă constatare în sensul că temeiurile de drept invocate nu sunt incidente în materia recursului, textele legale prevăzute de C. proc. civ. fiind art. 304 pct. 1-pct. 9, însă din redactarea motivelor se constată că acestea pot fi încadrate în art. 304 pct. 9, întrucât recurentul susţine că s-a făcut o greşită aplicare a legii care a avut ca efect anularea raportului de expertiză.
Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În raport de motivarea recursului şi de critica privind aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în sensul că instanţa de apel, după anularea raportului de expertiză trebuia să dispună refacerea acestuia de aceeaşi experţi şi nu înlocuirea lor se constată că nici art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocat în concluziile orale de apărătorul recurentului, nu este incident în cauză.
Din analiza expertizei tehnice întocmită de experţii C.M., C.G. şi S.I.C., rezultă că s-au trimis scrisori de convocare la data de 17 aprilie 2013, ora 10:00 la sediul Poliţiei B., reclamantei SC T.C. SRL, pârâtelor SC G.A. SA şi SC D.F.L.I. SA şi persoanele fizice D.F., conducătorul autoturismului implicat în accident şi R.M. care a condus buldoexcavatorul cu care a fost scos din lacul F. autoturismul.
Ca urmare a convocării s-au prezentat doar reprezentantul reclamantei şi pârâtei SC G.A. SA.
După depunerea expertizei a rezultat faptul că reprezentantul reclamantei a plecat după circa 20 de minute întrucât şoferul autoturismului şi conducătorul buldoexcavatorului, nu s-au prezentat pentru a indica locul în care autoturismul s-a scufundat în lac.
În aceste condiţii experţii au efectuat constatarea la faţa locului, în lipsa reprezentantului reclamantei fără să menţioneze în raportul de expertiză cele precizate mai sus, sau să întocmească un înscris separat în care să precizeze efectuarea constatărilor în lipsa reprezentantului reclamantei precum şi motivele lipsei, deşi fusese legal convocat.
Din analiza motivelor reţinute de curtea de apel rezultă fără putinţă de tăgadă că la data de 17 aprilie 2013 nu s-a consemnat într-un înscris, ce părţi au fost convocate, la ce oră, ce părţi au fost prezente, care să fi şi semnat în acest înscris, ce părţi au fost prezente şi apoi au plecat, refuzând să participe la constatările experţilor.
Curtea de apel a reţinut în mod legal că în raport de lipsa de probe privind soluţia adoptată de cei trei experţi la data de 17 aprilie 2013, această soluţie a vătămat interesele reclamantei prin efectuarea expertizei în lipsa reprezentantului acesteia şi în consecinţă, făcând aplicarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ. a dispus anularea raportului şi restituirea onorariilor încasate de cei trei experţi, câte 1.000 RON fiecare.
Osebit de aceasta, Înalta Curte mai constată şi că expertul C.G. a considerat legală măsura luată, deoarece nu a atacat-o cu recurs, (cel de-al treilea expert S.I.C. a decedat).
Critica recurentului referitoare la greşeala instanţei constând în aceea că a dispus întocmirea expertizei de alţi trei experţi este, de asemenea, nefondată şi pro causa, deoarece recurentul şi cei doi experţi desemnaţi iniţial trebuiau să refacă ei înşişi convocarea pentru o altă dată, astfel încât să fie asigurată reprezentarea legală a tuturor părţilor.
Deşi nu a procedat legal, recurentul invocă propria culpă în susţinerea motivului de recurs privind refacerea expertizei, ceea ce este inadmisibil.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul C.M.
Respinge recursul declarat de recurentul C.M. împotriva încheierilor din 12 noiembrie 2013, din 14 ianuarie 2014, din 11 februarie 2014 şi din 11 martie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, ca nefondat.
Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de reclamanta SC T.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 316 din 13 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 849/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 853/2015. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
