ICCJ. Decizia nr. 853/2015. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 853/2015
Dosar nr. 831/99/2013
Şedinţa publică din 24 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3630 din 01 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului I.G.P.R. A fost respinsă cererea de chemare în judecată, având ca obiect pretenţii, formulată de reclamantul B.Ş. în contradictoriu cu I.G.P.R., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, astfel cum a fost formulată cererea de chemare în judecată și având în vedere motivele în fapt așa cum au fost indicate de către reclamant, pârâtul I.G.P.R. nu i-a cauzat acestuia suferinţe psihice, pe de o parte, modificări ale relaţiilor sociale, nepatrimoniale, pe de altă parte. Reclamantul nu a făcut dovada nici a existenţei prejudiciului, cu atât mai puţin a faptei ilicite cauzatoare a prejudiciului. Reclamantul nu a specificat care este prejudiciul suferit şi nici nu l-a dovedit, nu a demonstrat ce norme au fost încălcate prin presupusa faptă ilicită menţionată de acesta. Prin urmare, neexistând o faptă ilicită comisă cu vinovăţie de către pârât, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale.
Împotriva Încheierii nr. 393 din 19 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Iaşi, prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de reclamant împotriva judecătorului L.O., precum şi împotriva sentinţei primei instanţe, a formulat apel reclamantul B.Ş.
Prin Decizia nr. 322 din 28 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
Instanţa de apel a reţinut următoarele în considerentele deciziei:
Cu privire la apelul formulat împotriva Încheierii nr. 393 din 19 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Iaşi, curtea a reţinut că motivele de apel formulate de B.Ş. privesc exclusiv fondul cererii şi nu pot fi analizate atâta timp cât tribunalul s-a pronunţat pe o excepţie, respectiv cea vizând netimbrarea cererii de recuzare, chestiune cu privire la care apelantul nu a adus niciun fel de critici.
Cu privire la apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 3630 din 01 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, curtea de apel a reţinut că, în mod judicios, tribunalul, în raport de cele invocate şi susţinute de reclamant, a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
Împotriva Deciziei nr. 322 din 28 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, a declarat recurs reclamantul B.Ş., fără să invoce vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârilor pronunţate de curtea de apel şi de prima instanţă şi trimiterea dosarului la Tribunalul Iaşi în vederea rejudecării cauzei.
În motivarea recursului, reclamantul îşi exprimă nemulţumirile legate de modul de soluţionare a cauzei, principala critică fiind aceea că, în mod greşit, a fost respinsă cererea sa.
Înalta Curte, fiind investită cu soluţionarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.
Art. 3021 alin. (1) pct. c C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte menţiuni, sub sancţiunea nulităţii, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum şi dezvoltarea lor.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 C. proc. civ., „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
În art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se prevede că „indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.”.
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În cererea de recurs formulată de reclamantul B.Ş. se constată că acesta îşi exprimă, în termeni generali, nemulţumirea faţă de hotărârile pronunţate în cauză, principala critică fiind aceea că, în mod greşit, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, fără însă a evoca, în mod concret, critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamantul B.Ş.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚI ȘI JUSTIȚIE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul B.Ş. împotriva Deciziei nr. 322 din 28 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 851/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 854/2015. Civil. Revocare donaţie. Recurs → |
|---|
