ICCJ. Decizia nr. 851/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 851/2015
Dosar nr. 1313/3/2012
Şedinţa publică din 24 martie 2015
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 16 ianuarie 2012 şi precizată la 30 septembrie 2013, reclamanţii O.A. şi O.A. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti prin primar general şi SC A.N. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi la predarea imobilului teren de 328 mp situat în Bucureşti, sector 1, sub sancţiunea aplicării de penalităţi până la îndeplinirea obligaţiei, la desfiinţarea în solidar a construcţiilor existente pe terenul susmenţionat sub sancţiunea aplicării de penalităţi până la îndeplinirea obligaţiei şi la plata în solidar a sumei reprezentând lipsa de folosinţă pentru acelaşi teren pentru cei trei ani anterior formulării cererii de chemare în judecată.
Totodată, a solicitat, numai în contradictoriu cu SC A.N. SA rectificarea C.F. în sensul radierii din C.F. individuală nedefinitivă a construcţiilor C1 în suprafaţă de 94 mp şi C2 în suprafaţă de 9 mp înscrise ca fiind în proprietatea lui SC A.N. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 458 din 15 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti, s-a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii O.A. şi O.A., în contradictoriu cu pârâta SC A.N. SA, a fost obligată pârâta SC A.N. SA să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor terenul în suprafaţă de 328 mp situat în Bucureşti, sector 1, a fost obligată pârâta SC A.N. SA la ridicarea construcţiilor ridicate pe terenul în suprafaţă de 328 mp situat în Bucureşti, sector 1, identificate în raportul de expertiză întocmit de expert N.H. În rest, s-a respins acţiunea şi a fost obligată pârâta SC A.N. SA la plata către reclamanţi a sumei de 4.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că are calitate procesuală în cauză, în condiţiile art. 480 şi urm C. civ. posesorul neproprietar, respectiv persoana care exercită posesia asupra imobilului revendicat, fără a justifica un drept de proprietate asupra lui sau persoana care la rândul său invocă un titlu de proprietate, în ipoteza comparării de titluri.
Prin întâmpinare s-a invocat de către SC A.N. SA faptul că terenul ce face obiectul prezentului dosar a fost adus de către pârâtul Municipiul Bucureşti, ca aport la capitalul social al SC A.N. SA.
SC A.N. SA îşi fundamentează posesia pe intenţia de a poseda pentru sine bunul ce afirmă că este adus ca aport la capitalul său social şi nu pe o detenţie precară a bunului proprietatea Municipiului Bucureşti, chiar dacă face referire la faptul că bunul face parte din proprietatea privată a Municipiului Bucureşti.
Astfel, prin Actul adiţional la actul Constitutiv al SC A.N. SA, autentificat de B.N.P., C.A. s-a stabilit în art. 2 că bunurile ce constituie aport în natură al Municipiului Bucureşti, a căror proprietate se transferă prin prezentul act adiţional, figurează în lista anexă 1, unde se regăseşte şi imobilul din litigiu. De asemenea, art. 4 la actul adiţional face vorbire şi de transmiterea posesiei către SC A.N. SA.
Ca atare, în acţiunea în revendicare, tribunalul a constatat că nu se afirmă nici de către reclamanţi faptul că în prezent Municipiul Bucureşti prin primarul general ar exercita posesia asupra terenului, astfel că tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât.
În ceea ce priveşte capătul de cerere ce vizează desfiinţarea lucrărilor aflate pe terenul proprietatea reclamanţilor, tribunalul a reţinut că pârâta SC A.N. SA, invocă un drept de proprietate asupra terenului şi asupra construcţiilor ridicate pe acesta, ceea ce îi conferă calitate procesuală pasivă excluzând pe cale de consecinţă, calitatea procesuală pasivă a Municipiului Bucureşti, prin primarul general, care a transferat dreptul de proprietate asupra terenului şi construcţiilor aflate pe acesta, prin participarea la constituirea societăţii pe acţiuni.
Pe fondul acţiunii, tribunalul a reţinut că prin Decizia civilă nr. 59/A/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile 646/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că s-a anulat Dispoziţia nr. 5268/2006 emisă de Municipiul Bucureşti, prin primarul general şi s-a dispus restituirea în natură a ternului în suprafaţă de 328 mp, situat în Bucureşti, sector 1, identificat conform raportului de expertiză N.H.
Prin Dispoziţia nr. 13405/2010 a Municipiului Bucureşti, dată în aplicarea Deciziei civile nr. 59/A/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a dispus restituirea în natură a terenului.
La data de 27 ianuarie 2011, s-a încheiat protocolul de predare preluare a terenului din Bucureşti, sector 1, între A.F.I. şi reclamanţi.
Instanţa a reţinut că reclamanţii invocă drept titlu de proprietate Dispoziţia nr. 13405/2010 a Municipiului Bucureşti, dată în aplicarea Deciziei civile nr. 59A/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001.
Prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului ce face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
Titlul invocat de pârâta SC A.N. SA este reprezentat de Actul adiţional la actul constitutiv al SC A.N. SA, autentificat de B.N.P., C.A., în care s-a stabilit în art. II că bunurile ce constituie aport în natură al Municipiului Bucureşti, a căror proprietate se transferă prin prezentul act adiţional, figurează în lista anexă 1, unde se regăseşte şi imobilul din litigiu.
Atât reclamanţii cât şi pârâţii au invocat titluri de proprietate asupra imobilului, ce provin de la autori diferiţi, iar prin constatarea faptului ca statul a preluat imobilul abuziv, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, rezulta că acesta a adus aport la capitalul social al societăţii pe acţiuni, un bun ce nu îi aparţinea.
Tribunalul a reţinut că acţiunea în revendicare, prin comparare de titluri, este izvorâtă din existenta a doua titluri perfect valabile, din care unul este preferabil celuilalt, datorita condiţiilor de fond sau condiţiilor de opozabilitate. Totodată a apreciat că, noţiunea de preluare abuzivă şi buna credinţă la ridicarea de construcţii pe terenul preluat abuziv, în condiţiile în care Municipiul Bucureşti este acţionar al SC A.N. SA, se exclud reciproc.
Aşa fiind, în baza art. 494 alin. (2) C. proc. civ. a obligat-o pe pârâta SC A.N. SA la ridicarea construcţiilor ridicate pe terenul în suprafaţă de 328 mp situat în Bucureşti, sector 1, identificate în raportul de expertiză întocmit de expert N.H.
A mai reţinut că Municipiul Bucureşti, deşi cunoştea situaţia terenului, în sensul că acesta a fost adus ca aport la capitalul social al SC A.N. SA, şi-a asumat calitatea de unitate deţinătoare, deşi potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare .
Faţă de apărarea SC A.N. SA, în sensul existentei unei servituţi legale, tribunalul a reţinut că nu s-a stabilit, în condiţiile art. 29 alin. (3) din Legea Apelor nr. 107/1996, o servitute cu plata unor despăgubiri, în condiţiile alin. (5) din acelaşi text normativ.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii, care au solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti şi obligarea lui la predarea terenului şi ridicarea construcţiilor în solidar cu pârâta SC A.N. SA.
Totodată au solicitat radierea din Cartea Funciară individuală nedefinitivă a construcţiilor C 1 în suprafaţă de 94 mp şi C 2 în suprafaţă de 9 mp, înscrise în proprietatea SC A.N. SA.
Prin Decizia civilă nr. 12/A din 09 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi O.A. şi O.A., împotriva sentinţei civile nr. 458 din 15 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 1313/3/2012, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Municipiul Bucureşti prin primarul general şi SC A.N. SA.
A schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis şi capătul de cerere privind rectificarea tabulară.
A dispus radierea din C.F. a O.C.P.I. sector 1, a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Curtea a constatat următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată în calitate de pârât şi cel ce poate fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Cum just a reţinut tribunalul, în cadrul acţiunii în revendicare poate avea calitatea de pârât cel care opune un titlu de proprietate reclamantului sau/şi exercită posesia asupra imobilului.
La fel şi în cazul cererii de ridicare de construcţii, pentru naşterea unei astfel de obligaţii este necesar ca cel obligat să fie proprietarul sau cel puţin posesorul acestor construcţii.
În speţă, imobilul situat în Bucureşti, format din teren în suprafaţă de 481,45 mp, aferent S.D.A. Nord Zona D. cu numărul cadastral provizoriu, ce include terenul şi construcţiile din litigiu, figurează înscris în anexa nr. 1 la actul adiţional, la actul constitutiv la SC A.N. SA Bucureşti autentificat din 9 noiembrie 2000 la B.N.P., C.A.B.
Prin art. I şi II din actul adiţional la actul constitutiv al SC A.N. SA Bucureşti, se menţionează în mod expres aportul în natură al Municipiului Bucureşti, constând în bunuri mobile şi imobile din patrimoniul său privat, a căror proprietate se transferă prin actul adiţional către SC A.N. SA.
Conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, în lipsă de stipulaţie contrară, bunurile constituie ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerţului.
În raport de dispoziţiile exprese din actul adiţional la actul constitutiv şi dispoziţiile legale susmenţionate, Curtea reţine că într-adevăr imobilele din litigiu au ieşit din domeniul privat al Municipiului Bucureşti şi au intrat în patrimoniul SC A.N. SA.
În plus, deşi nu mai era proprietarul imobilului din litigiu, just a reţinut tribunalul, pârâtul Municipiul Bucureşti a procedat la restituirea în natură a aceluiaşi imobil către reclamanţi, astfel cum s-a dispus prin hotărâre judecătorească, respectiv Decizia civilă nr. 59 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, intrată în puterea lucrului judecat.
În consecinţă, just a reţinut prima instanţă că pârâtul Municipiul Bucureşti este lipsit de calitate procesuală pasivă în cauză şi a respins acţiunea în raport de acesta.
Tribunalul a omis să soluţioneze capătul de cerere privind rectificarea tabulară, deşi la termenul din 30 septembrie 2013 când a stabilit limitele investirii sale, a reţinut că reclamanţii au solicitat radierea din C.F. a dreptului înscris în favoarea lui SC A.N. SA pentru construcţiile C1 şi C2.
Conform art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă s-a constatat că nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
În speţă, tribunalul a obligat pe pârâta SC A.N. SA la predarea terenului şi ridicarea construcţiilor (inclusiv C1 şi C2) către reclamanţi, în urma operaţiunii de comparare a titlurilor de proprietate ale celor după părţi din proces şi a acordării de preferabilitate titlului reclamanţilor.
Pârâta SC A.N. SA nu a declarat apel în cauză, astfel încât obligaţiile statornicite în sarcina SC A.N. SA, au intrat în puterea lucrului judecat.
În consecinţă, Curtea a reţinut că devin incidente dispoziţiile art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996, care permit rectificarea înscrierilor din C.F., când nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții O.A. și O.A. și pârâtul Municipiul București.
Recurenții-reclamanți O.A. și O.A. au criticat decizia pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
S-a susținut de către reclamanți că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 480-494 C. civ., ale Legii nr. 10/2001, Legii nr. 7/1996, Legii nr. 247/2005 și ale Legii nr. 69/1991, stabilind în mod eronat că pârâtul Municipiul București nu are calitate procesuală pasivă.
În esență, s-a arătat că instanța trebuia să aibă în vedere că pârâtul, la momentul apariției Legii nr. 10/2001, avea calitate de unitate deținătoare a imobilului în litigiu care se afla în administrarea Municipiului București, pârât care exercita autoritatea administrativă și nu putea să-l transmită legal către SC A.N. SA.
Mai mult, instanța de fond a reținut reaua-credință în ridicarea construcțiilor de pe teren, atât în ceea privește pe SC A.N. SA, cât și pe Municipiul București, aceștia trebuind să fie obligați în solidar la demolarea construcțiilor. Așa fiind, Curtea de Apel trebuia să dea curs acestor considerente juridice și să admită acțiunea și față de celălalt pârât, în calitatea sa de autoritate administrativă, răspunzătoare situația juridică a imobilului retrocedat.
În cererea sa de recurs pârâtul-recurent Municipiul București a arătat că, în mod greșit instanța de apel a admis apelul, în contradictoriu cu cele două intimate-pârâte, respectiv SC A.N. SA și P.M.B., de vreme ce aceasta din urmă nu deține terenul revendicat și în consecință nu poate avea nicio obligație în ceea ce privește cartea funciară.
S- a mai arătat de către pârât că în fața primei instanțe s-a statuat că nu are calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunii în revendicare și, în consecință, nu poate avea această calitate nici în acțiunea în rectificare tabulară.
Recursul reclamanților O.A. și O.A. este nefondat.
Examinând susținerile reclamanților, Înalta Curte reține că acestea se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând să le analizeze din această perspectivă.
Analizând actele și lucrările dosarului se reține că reclamanții au formulat o acțiune în revendicare imobiliară, cu un capăt accesoriu în rectificare tabulară și o acțiune de a face, în contradictoriu cu pârâții Municipiul București și SC A.N. SA. Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au statuat că pârâtul Municipiul București nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu deține terenul revendicat și în consecință nu poate fi obligat la restituirea acestuia către O.A. și O.A.
Faptul că, la momentul apariției Legii nr. 10/2001 pârâtul avea calitate de unitate deținătoare a terenului care se afla în administrarea Municipiului București nu are relevanță din punct de vedere juridic, deoarece la data formulării acțiunii, nu numai că nu deținea în fapt imobilul, dar nu mai avea niciun titlu asupra acestuia. Aceasta înseamnă că, pentru a da efect acțiunii formulate în fața instanței de fond, este necesar ca reclamanții să se îndrepte împotriva celui care deține imobilul și invocă un drept asupra acestuia. Or, în speță, aceasta este pârâta SC A.N. SA, care are calitate procesuală pasivă, atât în cadrul acțiunii în revendicare, cât și în obligația de face.
Trebuie subliniat că formularea capetelor de cerere raportată la situația de fapt și de drept a imobilului determină stabilirea raportului juridic de drept substanțial între reclamanții O. și pârâta SC A.N. SA, astfel încât se relevă existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă și cea care poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății, ceea ce a permis soluționarea litigiului, pe fond de către instanțele anterioare.
Este nerelevantă din punct de vedere juridic susținerea că Municipiul București a transferat nelegal dreptul de proprietate sau un alt drept real către SC A.N. SA, de vreme ce titlul acesteia din urmă nu a fost contestat și nu a fost desființat, fiind considerat valabil. În cadrul acțiunii în revendicare, dacă, atât reclamanții, cât și pârâta dețin titluri valabile, instanța va proceda la compararea de titluri, stabilind care este titlul mai bine caracterizat.
Tribunalul București a statuat că titlul reclamanților este mai bine caracterizat, acțiunea în revendicare fiind admisă, aspect menținut în apel, astfel încât modalitatea de transfer a drepturilor reale de la Municipiul București către cealaltă pârâtă nu afectează soluția pronunțată. Admiterea capătului de cerere în revendicare a permis și admiterea cererii accesorii în rectificare tabulară, în cadrul căreia, în mod corect a constatat Curtea de Apel București că are calitate procesuală pasivă pârâta SC A.N. SA, și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996.
În ceea ce privește demolarea construcțiilor, trebuie subliniat că numai pârâta care le deține în fapt și poate invoca un titlu asupra lor poate fi obligată în cadrul acțiunii în obligație de a face, nu o altă persoană juridică, adică unitatea administrativ-teritorială care a fost titulara dreptului de proprietate, anterior formulării litigiului dedus judecății.
Este neîntemeiată susținerea reclamanților în ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece instanța de apel a motivat hotărârea, expunând argumentele de fapt și de drept care au stat la baza soluției pronunțate în cauză.
Recursul pârâtului Municipiul București este lipsit de interes.
Examinând susținerile pârâtului, Înalta Curte reține că acestea se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând să le analizeze din această perspectivă.
Una dintre condițiile formulării unei cereri în fața instanței de judecată, fie că aceasta are natura unei acțiuni sau a unei căi de atac este aceea a interesului, în sensul folosului practic, din punct de vedere al consecințelor juridice, pe care îl obține partea respectivă prin promovarea cererii.
Astfel, din considerentele hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București rezultă faptul că are calitate procesuală pasivă în acțiunea în rectificare tabulară numai SC A.N. SA, specificându-se că acțiunea se admite în contradictoriu cu această din urmă pârâtă, nu și cu Municipiul București.
Mai mult, chiar din dispozitivul deciziei rezultă că se dispune radierea din C.F. a O.C.P.I. sector 1, a dreptului de proprietate înscris în favoarea lui SC A.N. SA pentru construcțiile C1 și C2.
Este adevărat că în dispozitivul deciziei este menționat și intimatul-pârât Municipiul București, însă acest lucru s-a întâmplat pentru că a fost parte în proces și a fost citat în calea de atac, însă constatarea privind lipsa calității procesuale pasive nu a făcut obiectul analizei în apel.
Așa fiind, hotărârea pronunțată în apel păstrează dispozițiile instanței de fond în ceea ce-l privește pe pârât, astfel încât nu i se produce acestuia nicio vătămare procesuală, ceea ce înseamnă că recursul este lipsit de interes.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamanților, ca nefondat, iar pe cel al pârâților ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii O.A. şi O.A. împotriva Deciziei nr. 12/A din 09 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primar general împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 850/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 853/2015. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
