ICCJ. Decizia nr. 92/2015. Civil. Obligatia de a face. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 92/2015
Dosar nr. 2906/1/2014
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05 decembrie 2000 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reclamanta SC E.G.H. SRL a chemat în judecată pe pârâta S.C. B.T.T. SA, solicitând obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului „Vilele A. - A7 şi A8”, situat în Costineşti şi la plata de daune cominatorii în sumă de 500.000 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 8635 din 20 decembrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea şi, în consecinţă, a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare a activului „Vilele A - A7 şi A8", sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii de 500.000 lei pe zi, de la data rămânerii definitive a sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că părţile au încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. x din 14 mai 1999 (în realitate, nr. y din 14 mai 1999 - s.n.), cu privire la activul „Vilele A. - A7 şi A8", că reclamanta a realizat investiţiile asumate prin contract, iar prin hotărârea A.G.A. nr. 1 din 01 aprilie 2000, SC B.T.T. SA a fost de acord cu vânzarea activului către reclamantă, însuşindu-şi raportul de evaluare şi încuviinţând preţul de vânzare.
A mai reţinut tribunalul că, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 133/1999, pârâta era obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului ce făcea obiectul contractului de asociere în participaţiune, în termen de 90 de zile de la solicitarea reclamantei în acest sens.
În continuare, prima instanţă a evocat dispoziţiile art. 12 şi art. 14 din Legea nr. 133/1999 şi art. 1073-1075 C. civ., în raport de care a reţinut că acţiunea este întemeiată, apreciind totodată că se impune şi acordarea daunelor cominatorii, ca mijloc juridic de constrângere a debitorului de a-şi executa în natură obligaţia.
Împotriva acestei sentinţe, SC B.T.T. SA a declarat apel.
Prin Decizia civilă nr. 909 din 25 mai 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, notând că apelul nu a fost motivat, a procedat potrivit dispoziţiilor art. 292 C.proc.civ, pronunţându-se asupra fondului numai pe baza celor invocate la prima instanţă.
Astfel, re-apreciind motivele invocate în acţiune, în raport de actele existente la dosar, curtea de apel a apreciat că sentinţa atacată este greşită, reţinând, în esenţă, că din cronologia evenimentelor rezultă că reclamanta, cunoscând iminenţa apariţiei Legii nr. 133/1999, a încheiat contractul de asociere în participaţiune, nu cu intenţia directă şi nemijlocită de a presta serviciile menţionate, ci cu aceea de a cumpăra activele imobiliare dobândite în folosinţă; aşa fiind, a apreciat caracterul nelicit al cauzei pe care s-a fundamentat contractul de asociere, care astfel, nu poate constitui un temei, în sensul cerut de lege, pentru vânzarea activului.
Totodată, a reţinut că, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 133/1999, beneficiază de prevederile acesteia I.M.M.-urile care realizează o cifră de afaceri anuală echivalentă cu până la 8 milioane euro, or în cauză, nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens.
Împotriva acestei decizii, SC E.G.H. SRL a declarat recurs, solicitând, în principal, casarea acesteia, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar, în subsidiar, modificarea, în temeiul art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1022 din 17 martie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul şi a modificat decizia atacată, în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de S.C. B.T.T. S.A împotriva sentinţei civile nr. 8635 din 20 decembrie 2000, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că părţile au încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. x din 14 mai 1999, cu privire la activul „Vilele A. - A7 şi A8", că reclamanta a realizat investiţiile asumate prin contract, iar prin hotărârea A.G.A. nr. 1 din 01 aprilie 2000, SC B.T.T. SA a fost de acord cu vânzarea activului către reclamantă, însuşindu-şi raportul de evaluare şi încuviinţând preţul de vânzare.
Totodată, a reţinut că, potrivit art. 12 din Legea nr. 133/1999, pârâta era obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului ce făcea obiectul contractului de asociere în participaţiune, în termen de 90 de zile de la solicitarea reclamantei în acest sens, obligaţie legală pe care aceasta nu şi-a îndeplinit-o.
Cu privire la acordarea daunelor cominatorii, instanţa de recurs a reţinut că aceasta nu este condiţionată de existenţa vreunui prejudiciu, iar încasarea lor de către creditor nu este decât provizorie, întrucât pentru a nu realiza o îmbogăţire fără justă cauză, creditorul va restitui debitorului sumele încasate cu titlu de daune cominatorii, putând păstra numai suma corespunzătoare valorii prejudiciului pe care l-a suferit datorită întârzierii executării sau celui cauzat prin neexecutarea în natură a obligaţiei.
Împotriva acestei decizii, SC B.T.T. SA a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., solicitând schimbarea sa în tot, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În argumentarea motivului de revizuire invocat, autoarea căii de atac a reiterat situaţia de fapt şi istoricul litigiului, arătând că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate instituite de art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., respectiv existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.
Astfel, a arătat că decizia atacată este pronunţată în recurs şi evocă fondul şi că, urmare a admiterii recursului, a rămas definitivă şi irevocabilă sentinţa primei instanţe, prin care a fost obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului „Vilele A. - A7 şi A8".
Totodată, a arătat că prin sentinţa penală nr. 2076 din 09 octombrie 2006, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 180 din 27 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost anulat contractul de asociere în participaţiune în raport de care a fost obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare.
Or, contractul de asociere în participaţiune era o condiţie esenţială pentru ca reclamanta să beneficieze de dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/1999.
În ce priveşte termenul de revizuire, a arătat că acesta începe să curgă, în condiţiile art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., de la data comunicării adresei Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Biroul Executări Penale - 03 iulie 2014.
Analizând cererea de revizuire, în raport de temeiul de drept invocat, respectiv art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs care evocă fondul se poate cere dacă aceasta s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.
Trebuie însă subliniat că pentru a se admite revizuirea, nu este suficient ca înscrisul să fi fost declarat fals, ci este necesar ca el să fi fost determinant pentru pronunţarea hotărârii atacate, în sensul că, în lipsa lui, soluţia ar fi fost alta.
În speţă, s-a solicitat revizuirea hotărârii prin care a fost admis recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 909 din 25 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care a fost modificată, în sensul că a fost respins apelul declarat de SC B.T.T. SA împotriva sentinţei civile nr. 8635 din 20 decembrie 2000, prin care Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a obligat această parte, în baza art. 12 din Legea nr. 133/1999, să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului „Vilele A. - A7 şi A8", sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii; revizuenta a invocat drept motiv de revizuire constatarea caracterului fals şi anularea contractului de asociere în participaţiune nr. x din 14 mai 1999.
Cum, potrivit art. 12 din Legea nr. 133/1999, activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de asociere în participaţiune încheiat cu societăţile comerciale şi companiile naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi cu regiile autonome trebuiau vândute deţinătorului, la solicitarea acestuia, instanţa supremă apreciază că existenţa contractului de asociere în participaţiune sus-menţionat a fost determinantă în pronunţarea soluţiei prin care SC B.T.T. SA a fost obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului „Vilele A. - A7 şi A8".
În acest context, Înalta Curte notează că prin sentinţa penală nr. 2076 din 09 octombrie 2006, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 180 din 27 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus, printre altele, anularea contractului de asociere în participaţiune nr. x din 14 mai 1999.
S-a reţinut că procesele-verbale ale şedinţelor Consiliului de Administraţie şi Adunării Generale a Acţionarilor SC B.T.T. SA precum şi hotărârile acestor organisme de conducere, care au stat la baza încheierii unor contracte de asociere în participaţiune, printre care şi contractul nr. x din 14 mai 1999, au fost falsificate, astfel că instanţa penală a anulat atât actele juridice sus-menţionate, cât şi contractele de asociere în participaţiune încheiate în baza acestora.
Or, aşa cum s-a reţinut şi în precedent, contractul de asociere în participaţiune din 14 mai 1999 a fost determinant în darea hotărârii atacate, întrucât obligaţia legală de a încheia contractul de vânzare-cumpărare se fundamenta tocmai pe existenţa acestuia.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 4 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 327 alin. (1) C. proc. civ., va admite cererea de revizuire şi va schimba în tot decizia atacată, în sensul că va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC E.H. SRL împotriva Deciziei nr. 909 din 25 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul SC B.T.T. SA împotriva Deciziei nr. 1022 din 17 martie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 6090/2001.
Schimbă în tot decizia atacată, în sensul că:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC E.G.H. SRL împotriva Deciziei nr. 909 din 25 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 800/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 257/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
