ICCJ. Decizia nr. 93/2015. Civil. Succesiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 93/2015
Dosar nr. 1177/54/2014
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 28 iulie 2010 reclamantul E.M. a chemat în judecată pe pârâtele E.I., P.S. şi B.S. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună deschiderea succesiunii autorului E.M., decedat, să se stabilească moştenitorii cu vocaţie succesorală utilă şi cotele acestora şi să fie sistată starea de indiviziune prin formarea şi atribuirea loturilor.
Prin încheierea de admitere in principiu din data de 07 decembrie 2010 s-a stabilit masa succesorală rămasă după defunctul E.M. şi s-a constatat că moştenitori legali cu vocaţie succesorală au rămas reclamantul E.M., în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de 3/4, şi E.I., în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 1/4, aceştia acceptând moştenirea, conform art. 685 si 689 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 2012 din 19 decembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Corabia, în Dosar nr. 1655/311/2010, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al pârâtelor B.S. şi P.S., invocată de către reclamant.
S-a constatat că pârâtele B.S. şi P.S. sunt străine de moştenirea autorului E.M.
S-a respins acţiunea principală, având ca obiect partaj succesoral, formulată de reclamantul E.M. în contradictoriu cu pârâtele B.S. şi P.S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis, în parte, acţiunea principală având ca obiect partaj succesoral formulată de reclamantul E.M. în contradictoriu cu pârâtele E.I., P.S. şi B.S., având ca obiect „ succesiune”.
S-a respins capătul de cerere prin s-a solicitat sporirea lotului ce va fi atribuit reclamantului E.M. cu contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului casă de locuit, ca neîntemeiat.
S-a respins cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantul-pârât E.M.
Masa succesorală, calitatea de moştenitori a părţilor şi cotele cuvenite acestora au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 07 decembrie 2010.
S-a omologat raportul de expertiză în specialitatea construcţii întocmit de inginer expert P.N., în varianta a II-a de lotizare.
S-a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile ce compun masa succesorală prin formarea şi atribuirea de loturi în natură conform raportului de expertiză întocmit de ing. exp. P.N., potrivit variantei 2 de lotizare, propusă de expert, pe care l-a omologat şi a atribuit loturile.
S-au compensat între părţi cheltuielile de judecată şi a fost obligată pârâta E.I. să plătească reclamantului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva încheierii de admitere în principiu din 07 decembrie 2010 şi a sentinţei civile nr. 2012 din 19 decembrie 2011 a Judecătoriei Corabia, au declarat recurs pârâtele E.I., P.S. şi B.S., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii de admitere în principiu şi a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii şi sentinţei atacate în sensul de a se dispune respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de opţiune succesorală a pârâtelor B.S. şi P.S., invocate de intimatul reclamant, să se constate că pârâtele B.S. şi P.S. au vocaţie succesorală la moştenirea defunctului E.M., să se stabilească cotele ideale ale părţilor din bunurile ce formează masa partajabilă, să fie omologat raportul de expertiză efectuat de expert tehnic P.N. în varianta I de lotizare, să fie admisă cererea reconvenţională aşa cum a fost formulată şi să fie obligat intimatul reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentele E.I., B.S. şi P.S. au invocat excepţia netimbrării cererii de partaj, solicitând anularea sentinţei civile nr. 2012 din 19 decembrie 2011 a Judecătoriei Corabia pentru nerespectarea Legii nr. 146/1997-Legea taxelor judiciare de timbru.
Tribunalul Olt, secţia I civilă, prin Decizia nr. 566 din 17 mai 2012 a respins excepţia netimbrării, ca neîntemeiată şi recursul, ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ. recurentele au fost obligate, în solidar, să plătească intimatului suma de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 4 iulie 2014 reclamantele P.S., E.I., B.S. au formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru contrarietate de hotărâri între sentinţa civilă nr. 2012 din 19 decembrie 2011 a Judecătoriei Corabia, Decizia civilă nr. 566 din 17 mai 2012 a Tribunalului Olt, pe de o parte, şi sentinţa civilă nr. 624 din 28 martie 2013 a Judecătoriei Corabia, pe de altă parte.
Învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 1410 din 8 octombrie 2014 a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 de cea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Olt.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de recurs reclamantele, invocând dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. şi criticând hotărârea de declinare a competenţei, cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte.
În motivare au arătat că, în Dosarul nr. 1177/54/2014, Curtea de Apel Craiova a declinat în mod greşit competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Olt, hotărârile potrivnice fiind pronunţate de Judecătoria Corabia şi Tribunalul Olt.
Recurenţii fac vorbire de faptul că în Dosarul nr. 3320/104/2013 Tribunalul Olt a judecat alte două hotărâri potrivnice, din care una era pronunţată chiar de tribunal, iar cererea de revizuire trebuia trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.
La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2015, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea proceselor.
Recursul nu este admisibil pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 1410 din 8 octombrie 2014 a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 de cea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Olt.
Recurenţii au invocat ca temei de drept al prezentei cereri de recurs dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ. dacă hotărârea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă.
Textul legal deschide calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în revizuire pe temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu excepţia menţionată, respectiv când instanţă de revizuire este Înalta Curte, dar acest text nu îşi găseşte aplicabilitatea în speţă, deoarece Decizia atacată nr. 1410 din 8 octombrie 2014 a Curţii de Apel Craiova - nu a soluţionat cererea de revizuire, ci a dezlegat doar o chestiune de ordine publică legată de învestirea legală a instanţei, respectiv de competenţa sa materială.
Prin urmare, cum prin Decizia atacată nr. 1410 din 8 octombrie 2014 a Curţii de Apel Craiova - nu a fost soluţionată cererea de revizuire, ci s-a dezlegat doar o chestiune de ordine publică legată de competenţa sa materială, în cauză, calea de atac a recursului priveşte doar soluţia de declinare a competenţei de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuente.
Dispoziţiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională, competent.
În speţă, sunt incidente aceste dispoziţii legale întrucât recursul declarat priveşte hotărârea de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei.
Or, cum împotriva hotărârii de declinare nu se poate declara nicio cale de atac, prezentul recurs apare ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentele E.I., P.S. şi B.S. împotriva Deciziei nr. 566 din 17 mai 2012 a Tribunalului Olt, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1655/213/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 752/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 800/2015. Civil → |
|---|
