ICCJ. Decizia nr. 92/2015. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 92/2015
Dosar nr. 221/42/2014
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub număr de Dosar nr. 50/114/2014, revizuenta B.V. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii N.V., Primăria com. Cislău, Comisia Locală Cislău pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar, B.G.M., Comisia Jud. Buzău pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, revizuirea deciziei civile nr. 2000/16 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Buzău şi a sentinţei civile nr. 1029 din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei Pătârlagele.
În motivarea cererii, revizuenta a precizat că prin sentinţa civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013 Judecătoria Pătârlagele a admis acţiunea formulată de reclamanta N.V. şi a dispus anularea titlului de proprietate din 2005 emis pe numele său, iar Tribunalul Buzău prin Decizia nr. 2000 din 16 decembrie 2013 a respins, în opinie majoritară, recursurile formulate.
A învederat că, anterior, formulase o cerere identică, ce a format obiectul Dosarului nr. 1254/277/2008 al Judecătoriei Pătârlagele şi care a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 113/2009.
Prin Decizia civilă nr. 482/2009 Tribunalul Buzău a admis recursul, a modificat în tot sentinţa civilă nr. 113/2009 a Judecătoriei Pătârlagele şi, pe fond, a respins acţiunea reclamantei, constatând legalitatea titlului de proprietate atacat.
Revizuenta a precizat că împotriva acestei ultime decizii a formulat atât cerere de revizuire cât şi contestaţie în anulare, ambele fiind însă respinse prin Decizia civilă nr. 856/2009 a Tribunalului Buzău.
Revizuenta a susţinut că Deciziile nr. 482/2009 şi nr. 2000/2013, ambele pronunţate de Tribunalul Buzău, sunt potrivnice, fiind astfel întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuenta a ataşat la dosar, Decizia civilă nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău.
Intimata N.V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca nefondată, a cererii de revizuire.
Intimata a invocat, în esenţă, că această cale extraordinară de atac este inadmisibilă, întrucât nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege, deoarece se supune controlului judiciar o hotărâre prin care au fost respinse recursurile declarate de pârâţi şi prin care nu s-a evocat fondul.
Intimata a apreciat că cererea este şi nefondată, deoarece nu se pune problema să existe două hotărâri contradictorii. A precizat că prin sentinţa civilă nr. 113 din 23 ianuarie 2009 a Judecătoriei Pătârlagele i-a fost admisă acţiunea promovată în anul 2007 şi a fost constatată nulitatea absolută a titlului de proprietate din 2005, iar prin Decizia civilă nr. 482 din 03 iunie 2009 a Tribunalului Buzău a fost modificată sentinţa, în sensul respingerii acţiunii sale, ca prematur introdusă.
Ulterior, după îndeplinirea cerinţelor, a învestit din nou instanţa de judecată, iar prin sentinţa civilă nr. 1029/2013, Judecătoria Pătârlagele a admis acţiunea, soluţia fiind menţinută de Tribunalul Buzău, prin Decizia nr. 2000/2013.
Având în vedere că prima cerere a fost respinsă pe bază de excepţie, iar cea de-a doua a fost admisă pe fond, intimata a apreciat că nu se pune problema existenţei a două hotărâri contradictorii.
La solicitarea instanţei a fost ataşat Dosarul nr. 1799/277/2011*.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub număr de Dosar nr. 100/114/2014, revizuenta Comisia Locală Cislău a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 2000/2013 pronunţată de Tribunalul Buzău şi a sentinţei civile nr. 1029 din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei Pătârlagele.
În motivarea cererii, revizuenta a invocat că prin sentinţa civilă nr. 1029/2013, Judecătoria Pătârlagele a admis acţiunea formulată de reclamanta N.V., iar Tribunalul Buzău, prin Decizia civilă nr. 2000/2013, a respins recursurile, cu opinie separată. A învederat că reclamanta formulase anterior o cerere identică, ce a format obiectul Dosarului nr. 1254/277/2008 al Judecătoriei Pătârlagele şi care a fost admisă de instanţă.
Prin Decizia civilă nr. 482 din 3 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a dispus modificarea în tot a sentinţei civile nr. 113/2009 şi pe fond s-a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei ultime decizii, B.V. a formulat atât cerere de revizuire, cât şi contestaţie în anulare, ambele fiind respinse prin Decizia civilă nr. 856/2009 a Tribunalului Buzău, motiv pentru care revizuenta a apreciat că în aceste condiţii, Deciziile nr. 482/2009 şi nr. 2000/2013 ale Tribunalului Buzău constituie hotărâri potrivnice în înţelesul art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ.
Intimata N.V. a formulat, conform disp. art. 322 alin. (2) din C. proc. civ., întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Totodată, intimata a învederat că pe rolul aceleaşi instanţe se află o altă cerere de revizuire ce priveşte aceleaşi hotărâri ce formează obiectul Dosarului nr. 50/114/2014 şi având în vedere identitatea de interese şi cauză, a solicitat conexarea celor două dosare.
În cadrul întâmpinării, intimata a invocat considerente identice cu cele formulate în Dosarul nr. 50/114/2014.
La termenul de judecată din data de 26 februarie 2014, Tribunalul Buzău a dispus în temeiul art. 164 C. proc. civ., conexarea Dosarului nr. 100/114/2014 la cauza înregistrată sub nr. 50/114/2014, constatând că există identitate de părţi, obiect şi cauză.
Revizuenta B.V. a formulat precizări la cererea de revizuire iniţială, prin care a învederat instanţei că, în speţă, hotărârile pe care le consideră potrivnice sunt Decizia civilă nr. 482 din 03 iunie 2009 a Tribunalului Buzău şi sentinţa civilă nr. 1029 din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei Pătârlagele.
În acest context, revizuenta a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei, motivat de faptul că hotărârile potrivnice au fost pronunţate de instanţe de grade diferite.
La data de 26 februarie 2014, Tribunalul Buzău a pronunţat Decizia civilă nr. 161, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cererilor de revizuire conexate în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că excepţia de necompetenţă materială invocată de către intimata N.V. este întemeiată, în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 7, coroborate cu art. 323 alin. (2) şi art. 158 şi 159 C. proc. civ., întrucât prin cererile de revizuire conexate, revizuentele B.V. şi Comisia Locală pentru aplicarea Legii fondului funciar Cislău au solicitat revizuirea a două hotărâri considerate potrivnice - Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău şi sentinţa civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele - caz în care, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine instanţei mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat cele două hotărâri, în speţă Curţii de Apel Ploieşti.
Primită spre competentă soluţionare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub număr de Dosar nr. 221/42/2014.
La termenul de judecată din data de 21 mai 2014, intimata N.V. a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire raportat la sentinţa civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele.
La acelaşi termen de judecată a fost pusă în discuţia părţilor şi inadmisibilitatea cererii revizuire, invocată de aceeaşi intimată prin întâmpinare.
Atât excepţia de tardivitate, cât şi inadmisibilitatea formulării cererii de revizuire au fost apreciate de către Curte, ca neîntemeiate, prin încheierea de şedinţă pronunţată la acelaşi termen de judecată.
Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de revizuire, că solicitarea intimatei este neîntemeiată, întrucât prin ambele hotărâri pretins a fi potrivnice şi anume, Decizia civilă nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău şi sentinţa civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele, s-a evocat fondul.
Referitor la excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, Curtea a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ. cu aplicarea art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, sentinţa civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele, în raport de care intimata N.V. a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire, a rămas definitivă la data de 16 decembrie 2013, când s-a pronunţat Decizia civilă nr. 2000 a Tribunalului Buzău, prin care s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii B.V. şi Comisia Locală Cislău de Aplicare a Legii Fondului Funciar.
Procedând la aplicarea dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora termenul de revizuire de o lună se calculează de la data comunicării hotărârii definitive şi având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată la data de 15 ianuarie 2014, Curtea a constatat că excepţia invocată este neîntemeiată, cererea de revizuire fiind formulată în cadrul termenului legal prevăzut de dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 16 septembrie 2014, intimata N.V. a solicitat Curţii a se pronunţa, în cadrul excepţiei de inadmisibilitate a cererii de revizuire, pusă în discuţia părţilor la termenul din data de 211 mai 2014, şi asupra Deciziei nr. 2000 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Buzău, prin care nu s-a evocat fondul cauzei, apreciind că instanţa a omis a avea în vedere, la termenul la care a soluţionat incidentul procedural, şi această decizie.
Cu referire la acest aspect, Curtea a constatat că susţinerea intimatei nu poate fi validată, întrucât inadmisibilitatea cererii de revizuire a fost analizată de către Curte la termenul de judecată din data de 21 mai 2014, prin raportare la cele două hotărâri judecătoreşti pretinse a fi contradictorii şi anume Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău şi sentinţa civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele, identificate ca atare prin Decizia nr. 161/2014 a Tribunalului Buzău, prin care s-a dispus declinarea competenţei materiale a prezentei cauze în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Faptul că în cererea de revizuire formulată de către Comisia Locală de aplicare a Legilor fondului funciar Cislău a fost menţionată, cu titlu de hotărâre potrivnică, Decizia nr. 2000 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Buzău (apreciată ca fiind contradictorie faţă de sentinţa civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013 a Judecătoriei Pătârlagele) nu este în măsură să determine validarea susţinerilor intimatei, în condiţiile în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă (Decizia nr. 161/2014 a Tribunalului Buzău), prin care s-a realizat învestirea Curţii de Apel Ploieşti, învestire ce s-a impus tocmai în urma determinării celor două hotărâri apreciate ca potrivnice, invocate în cererile de revizuire conexate, anume Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău şi sentinţa civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele (aceasta din urmă devenind irevocabilă prin respingerea recursului, în opinie majoritară, prin Decizia nr. 2000/2013 a Tribunalului Buzău).
Pe fondul cererii de revizuire, Curtea a constatat că aceasta este nefondată.
Curtea a reţinut că în cadrul legal statuat de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca în cadrul celui de-al doilea proces să nu fi fost invocată prima hotărâre, sau, în ipoteza în care a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, determinată de existenţa primei hotărâri.
În situaţia în care partea a invocat, însă, existenţa primei hotărâri judecătoreşti, iar instanţa s-a pronunţat asupra acestei apărări, partea nu o mai poate reitera pe calea revizuirii întemeiată pe disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât într-o atare situaţie s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat a hotărârii prin care s-a statuat asupra acestei apărări, invocată sub forma excepţiei autorităţii de lucru judecat.
În speţa pendinte, Curtea a constatat că autoritatea de lucru judecat cu privire la Decizia nr. 482 pronunţată de Tribunalul Buzău la data de 3 iunie 2009 a fost invocată pe calea excepţiei de către cele două revizuente, prin întâmpinare, în cel de-al doilea Dosar cu nr. 1799/277/2011* al Judecătoriei Pătârlagele, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013, considerată a fi potrivnică faţă de Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău.
În primul ciclu procesual al acestui al doilea proces, Judecătoria Pătârlagele a pronunţat sentinţa civilă nr. 702 din 28 mai 2012, prin care a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către cele două revizuente, cu consecinţa respingerii, ca inadmisibil, a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate din 2005, constatând că există tripla identitate de cauză, obiect şi părţi cu litigiul în care s-a pronunţat Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău.
Urmare a admiterii recursului declarat de reclamanta N.V. (intimată în prezenta cauză) prin Decizia nr. 1453 din 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău a fost casată sentinţa nr. 702 din 28 mai 2012 a Judecătoriei Pătârlagele, iar, în faza de rejudecare a cauzei, s-a pronunţat sentinţa nr. 1029 din 8 octombrie 2013, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 2000 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Buzău.
Conform considerentelor acestei decizii, Tribunalul Buzău a respins recursurile declarate de revizuentele din prezenta cauză, statuând că în speţă „nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece prin Decizia civilă nr. 482/2009, Tribunalul Buzău nu a analizat cauza pe fond (…), întrucât acţiunea a fost respinsă cu motivarea că este prematur introdusă” (pag. 10 şi 11 din decizie).
În această situaţie, constatând că Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău a fost invocată, pe calea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cadrul procesului în care s-a pronunţat hotărârea apreciată ca fiind potrivnică - sentinţa civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele -, iar instanţa s-a pronunţat asupra acestei excepţii, înlăturând-o ca neîntemeiată, Curtea a stabilit că cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât a respins această cerere, ca nefondată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs revizuentele B.V. şi Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Cislău, indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., cele două recursuri cuprinzând critici comune.
Au solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate şi admiterea cererii de revizuire, arătând că instanţa anterioară a reţinut motive contradictorii, iar hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, în motivarea acestei hotărâri, se menţionează faptul că prin Decizia nr. 482 din 03 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 1254/277/2008 al Tribunalului Buzău s-ar fi admis recursul, s-a modificat în tot hotărârea recurată, în sensul respingerii ca premature a acţiunii introdusă de N.V., deşi în dispozitivul deciziei menţionate se arată clar că au fost admise recursurile formulate de pârâţii, modificată în tot sentinţa recurată şi pe fond respinsă acţiunea.
Recurentele susţin că este evident că acţiunea a fost respinsă pe fond, iar Curtea de Apel Ploieşti a reţinut în mod nelegal faptul că ar fi fost respinsă ca prematură.
O altă critică vizează aspectul autorităţii de lucru judecat.
Recurentele susţin că în cuprinsul sentinţei civile nr. 1029 din 08 octombrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 1799/277/2011* al Judecătoriei Pătârlagele, nu se menţionează în nici un loc şi nu se soluţionează o eventuală excepţie a autorităţii de lucru judecat, acest aspect fiind reţinut eronat de Curtea de Apel Ploieşti.
Mai mult decât atât, prin Decizia civilă nr. 1453 din 07 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1799/277/2011 al Tribunalului Buzău a fost casată sentinţa civilă nr. 702 din 28 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1799/277/2011 al Judecătoriei Pătârlagele (pronunţată în primul ciclu procesual) şi trimisă cauza la rejudecare către instanţa de fond pentru faptul că instanţa nu a soluţionat şi cererea de anulare a Titlului de proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha pădure, nu a lămurit şi cercetat identitatea persoanei B.G.M., persoană ce era decedată din 1983, urmând a se introduce în cauză moştenitorii acesteia.
Curtea de Apel Ploieşti a reţinut în mod nelegal faptul că s-ar fi soluţionat această excepţie, în condiţiile în care nici în cuprinsul sentinţei civile nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele şi nici în dispozitivul acesteia nu se pomeneşte de o astfel de excepţie.
Mai mult decât atât, se menţionează în cuprinsul sentinţei civile faptul că intimata N.V. a renunţat la cererea de anulare şi a titlului de proprietate pentru 1 ha pădure, situaţie în care cererea din acest dosar este identică cu aceea soluţionată în cauza în care s-a pronunţat Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău, situaţie care se poate observa prin simpla comparare a acestora.
În aceste condiţii este evident că prin Decizia civilă nr. 482 din 03 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 1254/277/2008 al Tribunalului Buzău, a fost admis recursul, a fost modificată în tot hotărârea recurată şi pe fond cererea de chemare în judecată a fost respinsă în mod irevocabil.
Prin sentinţa civilă nr. 1029 din 08 octombrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 1799/277/2011* al Judecătoriei Pătârlagele, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, cu opinie separată, prin Decizia nr. 2000 din 16 decembrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 1799/277/2011* al Tribunalului Buzău, a fost admisă aceeaşi cerere care fusese respinsă în mod irevocabil prin decizia menţionată mai sus.
Având în vedere faptul că aceste două hotărâri reprezintă hotărâri judecătoreşti potrivnice, date de instanţe de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, se impune anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a sentinţei civile nr. 1029 din 08 octombrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 1799/277/2011* al Judecătoriei Pătârlagele.
O ultimă critică vizează lipsa de procedură, întrucât intimata B.M. era decedată din anul 1983, astfel cum s-a reţinut prin Decizia civilă nr. 1453 din 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău. În raport de această critică, solicită, în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu citarea moştenitorilor părţii decedate.
În final au susţinut că recursul astfel formulat este admisibil potrivit art. 328, alin. (2) C. proc. civ., deoarece s-a cerut revizuirea unei decizii a Tribunalului Buzău şi a unei sentinţe a Judecătoriei Pătârlagele, aceasta din urmă putând fi atacată cu recurs, astfel că şi hotărârea dată în revizuire pentru contrarietatea acestor două hotărâri poate fi atacată cu recurs.
La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2015 intimata N.V. a invocat inadmisibilitatea cererilor de recurs în raport de dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând prioritar excepţia inadmisibilităţii în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, în cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar potrivit art. 328 alin. (2) dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul.
În speţă, revizuentele B.V. şi Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Cislău au solicitat, retractarea sentinţei civile nr. 1029 pronunţată la data de 8 octombrie 2013 de Judecătoria Pătârlagele, cu soluţionarea acestor cereri, conexe, fiind învestit Tribunalul Buzău.
La termenul de judecată din data de 26 februarie 2014, Tribunalul Buzău a pus în discuţie excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cererilor de revizuire conexe întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în caz de hotărâri potrivnice cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, iar prin Decizia civilă nr. 161, pronunţată la aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionarea a cererilor de revizuire în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Prin urmare, Decizia recurată nr. 1876 din 16 septembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care au fost soluţionate cererile de revizuire conexe, este supusă recursului întrucât hotărârea atacată cu revizuire, respectiv sentinţa civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013 de Judecătoria Pătârlagele, este o hotărâre susceptibilă de recurs, fiind deplin aplicabile dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii recursului este nefondată şi va fi respinsă ca atare.
Examinând decizia atacată în raport de criticile comune formulate de către recurente, Înalta Curte reţine următoarele:
Critica întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată.
Recurentele au considerat că este incident acest motiv de recurs ca urmare a unei motivări contradictorii.
Au susţinut că, pe de o parte, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că prin Decizia nr. 428 din 3 iunie 2009 Tribunalul Buzău a admis recursul, a modificat în tot hotărârea atacată în sensul că a respins ca prematură acţiunea introdusă de N.V., iar, pe de altă parte, a reţinut că în dispozitivul Deciziei nr. 428/2009 se menţionează că acţiunea este respinsă pe fond. Această contradicţie, în opinia recurentelor, a condus la pronunţarea unei decizii nelegale, întrucât Curtea de Apel Ploieşti a reţinut în mod eronat faptul că acţiunea formulată de N.V. a fost respinsă, ca prematură.
Dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prevăd că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Potrivit cerinţelor impuse de norma de procedură, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să răspundă în fapt şi drept la toate pretenţiile formulate de către părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.
Pentru a se regăsi ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este necesar să existe fie o contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii conduce la o altă soluţie decât cea exprimată în dispozitiv, fie între considerente, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii, iar din altele netemeinicia lor.
În speţa dedusă judecăţii nu există o contradicţie între considerente, întrucât Curtea, analizând îndeplinirea condiţiilor de revizuire din perspectiva excepţiei de lucru judecat, a reţinut că, într-un prim litigiu, prin Decizia nr. 428 din 3 iunie 2009 a Tribunalului Buzău, acţiunea în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate din 2005 emis de Consiliul judeţean Buzău, formulată de N.V., a fost soluţionată, în sensul respingerii ca prematură a acţiunii, cauza nefiind soluţionată pe fond, iar, în cadrul celui de al doilea proces, finalizat prin sentinţa civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013, în calea de atac împotriva acestei hotărâri.
s-a dezbătut chestiunea referitoare la autoritatea de lucru judecat şi s-a statuat că aceasta nu operează, întrucât în primul litigiu cauza a fost respinsă cu motivarea că este prematur introdusă.
De asemenea, nu există o contradicţie între considerentele Decizie nr. 1876/2014 şi dispozitivul acestei decizii, întrucât Curtea a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat, prin raportare la Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău a fost invocată în procesul în care s-a pronunţat hotărârea apreciată ca fiind potrivnică, aşa încât această apărare nu mai putea fi reiterată pe calea revizuirii, iar această motivare sprijină soluţia din dispozitiv de respingere a cererii de revizuire, ca nefondată.
În realitate, recurentele susţin existenţa unei contradicţii între considerentele şi dispozitivul Deciziei nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău, aspect ce nu poate face obiect al controlului judecătoresc în prezenta cale de atac cu care a fost învestită Înalta Curte.
Nici critica de nelegalitate întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la faptul că instanţa de revizuire a reţinut în mod greşit că a fost soluţionată excepţia autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care în sentinţa civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele nu se face nicio menţiune referitoare la această excepţie, nu este fondată.
Aşa cum rezultă din istoricul rezumat al cauzei şi cum s-a reţinut în considerentele deciziei recurate, faptul că operează autoritatea de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău a constituit unicul motiv comun de recurs al pârâtelor B.V. şi Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a com. Cislău formulat împotriva sentinţei civile nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele. Prin Decizia civilă nr. 2000 din 16 decembrie 2013, Tribunalul Buzău, respingând recursul împotriva sentinţei civile nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele, a analizat această chestiune, argumentând de ce nu operează în speţă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău, respectiv că puterea de lucru judecat nu poate rezulta dintr-o hotărâre ce nu a soluţionat pe fond litigiul.
Rezultă că, în mod corect instanţa de revizuire a reţinut că în cel de-al doilea litigiu s-a invocat şi a fost analizată puterea de lucru judecat în raport de Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău, situaţie faţă de care cererea de revizuire nu putea fi primită, o interpretare contrară însemnând nesocotirea puterii de lucru judecat a însăşi hotărârii prin care a fost soluţionat cel de-al doilea litigiu, ceea ce ar fi împotriva finalităţii urmărite de lege.
Dacă în al doilea proces, cum este cazul în speţă, prima hotărâre a fost invocată şi instanţa a respins excepţia puterii de lucru judecat, partea nu mai poate reitera aceeaşi excepţie pe calea revizuirii, deoarece se opune însăşi puterea de lucru judecat asupra rezolvării date excepţiei procesuale respective, instanţa de revizuire neputând exercita un control judiciar asupra modului de rezolvare a excepţiei.
Nefondată este şi ultima critică, ce vizează o neregulă procedurală referitoare la nelegala citare a moştenitorilor pârâtei B.G.M.
Potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor anume prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Dispoziţiile art. 108 C. proc. civ. prevăd la alin. (1) că n ulităţile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii, iar la alin. (2) că celelalte nulităţi se declară numai după cererea părţii care are interes să le invoce.
Neregularitatea procedurii de citare reprezintă o nulitate relativă, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi conform art. 108 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi invocată decât de partea pretins vătămată, astfel că recurentele nu au calitatea de a invoca, ca motiv de recurs, lipsa de procedură cu alte părţi.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte constată că recursurile formulate de revizuente nu sunt fondate şi le va respinge ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursurilor, ca nefondată.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuentele B.V. şi Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a com. Cislău împotriva Deciziei nr. 1876 din 16 septembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 915/2015. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 925/2015. Civil → |
|---|
