ICCJ. Decizia nr. 12/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 12/2016
Dosar nr. 259/114/2015
Şedinţa camerei de consiliu din 13 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial sub nr. 17372/200/2014 la data de 11 august 2014 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. Galaţi prin A.J.F.P. Buzău obligarea acestuia ia plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru erorile judiciare săvârşite de instanţele judecătoreşti care, prin soluţiile pronunţate, l-au prejudicial pe reclamant.
Prin sentinţa nr. 715 din 16 ianuarie 2015 Judecătoria Buzău a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Buzău, raportat la faptul cu obiectul cererii îl constituie despăgubiri în suma de 100.000 euro, iar conform art. 94 pct. 1 din N.C.P.C., judecătoriile judecă în primă instanţa cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 259/114/2015.
La data de 27 februarie 2015 reclamantul şi a completat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat obligarea pârâtului să-i plătească despăgubiri în sumă de 200.000 euro.
Faţă de această completare, la termenul din data de 16 martie 2015 instanţa a pus în vedere reclamantului să timbreze acţiunea cu suma de 12.492 lei având în vedere cursul euro la data modificării acţiunii.
Prin sentinţa nr. 446 din 4 mai 2015 Tribunalul Buzău, secţia civilă, a anulat, ca netimbrată, acţiunea, reţinând că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul achitării taxei judiciare de timbru stabilită conform legii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, susţinând, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept, solicitând ca fondul cauzei să fie judecat de Curtea de Apel Ploieşti, fără a mai fi înaintat dosarul Tribunalului Buzău.
Prin Decizia nr. 1286 din 24 septembrie 2015 Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins apelul, ca nefondat, reţinând că în mod corect tribunalul a constatat că cererea nu a fost legal timbrată, sens în care în mod corect a prima instanţă a aplicat sancţiunea anulării cererii.
Instanţa de apel a constatat că nu se confirmă împrejurarea susţinută de reclamant cu prilejul judecării apelului, în sensul că nu i s-a comunicat cuantumul taxei de timbru datorate, întrucât din încheierea şedinţei publice din data de 16 martie 2015, reiese că acesta a fost legitimat personal, iar tribunalul i-a pus în vedere să timbreze cu suma de 12.492 Iei, rezultată în urma majorării pretenţiilor, şi, totodată, i s-a adus la cunoştinţă posibilitatea de a formula reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, dar şi de a solicita acordarea facilităţilor prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 514-515 N.C.P.C. reclamantul C.G., arătând că soluţia instanţei de apel este greşită şi neconformă legii, fiind pronunţată cu neluarea în considerare a probelor existente la dosar.
Învestită cu soluţionarea căii de atac. Înalta Curte a procedat, la data de 15 decembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta fund comunicat părţilor pentru a formula puncte de vedere conform art. 493 alin. (4) N.C.P.C.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare şi nu s-au depus puncte de vedere fi raportul de admisibilitate.
Prin rezoluţia din 11 ianuarie 2016 s-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 13 ianuarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) N.C.P.C., fără citarea părţilor.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Prealabil oricărei chestiuni, deşi reclamantul şi-a intitulat calea de atac „recurs în interesul legii", procedând la calificarea juridică a cererii cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că în realitate este vorba de calea extraordinară de atac a recursului astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 483 şi următoarele N.C.P.C., sens în care va analiza cauza din perspectiva acestui text legal.
Astfel, se reţine că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 N.C.P.C. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici" apeiuiui şi nici recursului.
În plus, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 .în procesele pornite începând ca data intrării în vigoare a prezentei legi şi pană la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate și cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de pună la 1.090.000 lei inclusiv."
Prin urmare, în raport de conţinutul acestor dispoziţii legale şi de valoarea pretenţiilor solicitate de reclamant prin acţiunea introductivă de instanţă;, respectiv, 200.000 euro (echivalentul a aproximativ 900.000 lei)„ se apreciară că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti fiind una definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct, 4 N.C.P.C., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Faţă de cele arătate, criticile deduse judecăţii prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a d analizate, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmând să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva Deciziei nr. 1286 din 24 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.G., domiciliat în com. Cernăteşti, sat Fulga, judeţul Buzău, împotriva Deciziei nr. 1286 din 24 septembrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român, prin M.F.P., reprezentat de D.G.R.F.P. Galaţi prin A.J.F.P. Buzău, cu sediul în Buzău, judeţul Buzău.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 116/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 120/2016. Civil → |
|---|
