ICCJ. Decizia nr. 151/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 151/2016
Dosar nr. 4095/2/2015
Şedinţa publica din 27 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la data de 29 februarie 2012, reclamanţii B.F. şi S. (B.) F. au solicitat, în principal, obligarea pârâtului la restituirea preţului de piaţă al apartamentului nr. 1, situat în sector 2, dobândit în baza contractului din 18 iulie 1997; în subsidiar, obligarea la restituirea preţului actualizat plătit de reclamanţi pentru apartamentul nr. 1 situat în sector 2, dobândit în baza contractului din 18 iulie 1997.
Prin sentinţa civilă nr. 842 din 12 aprilie 2013, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de chemare în judecată în variantă subsidiară şi a dispus: obligarea pârâtului la piaţa către reclamantă a preţului actualizat în valoare de 27.060.444 lei, suma actualizată cu indicele de inflaţie în perioada cuprinsă între momentui achitării preţului de către reclamanţi şi până la momentul plăţii efective de către pârât.
Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 44430/3/2012, reclamanţii B.F. şi S. (B.) F. au solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 842 din 12 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 44430/3/2012.
Prin încheierea pronunţată la data de 23 aprilie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins cererea ca nefondată.
S-a reţinut în esenţă că, ceea ce se solicită în realitate este schimbarea soluţiei pronunţate, în sensul că suma care va fi restituită reclamanţilor se compune din preţ şi dobândă şi are o valoare totală de 36.417.447 lei.
Or, acesta este un aspect care nu se poate obţine pe calea unei cereri de lămurire a dispozitivului, ci prin exercitarea căilor de atac.
Învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamanţii B.F. şi S.F., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 423 din 28 septembrie 2015, a respins, ca nefondat, apelul împotriva încheierii, de şedinţă de la termenul din data de 23 aprilie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 44430/3/2012.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:
În cauză, cererea formulată de reclamanţi nu îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamanţii tind să modifice soluţia pronunţată de prima instanţă în sensul obligării pârâtului şi la plata dobânzii achitate de reclamanţi, pe lângă preţul actualizat în valoare de 27.060.444 lei, petit cu care instanţele de judecată nu au fost investite prin cererea de chemare în judecată.
Aşadar, contrar susţinerilor apelanţilor reclamanţi, dispozitivul sentinţei civile nu necesită lămuriri în ceea ce priveşte înţelesul, întinderea sau aplicarea sa în condiţiile în care s-a precizat în mod expres suma ce urmează a fi restituită precum şi perioada în care urmează a fi actualizată, dispozitivul sentinţei civile fiind concis şi clar exprimat, fără a conţine dispoziţii contradictorii.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii B.F. şi S. (B.) F. înregistrat pe rolul înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie la data de 12 noiembrie 2015.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanţii au criticat decizia curţii de apel din perspectiva în care a fost tăcută o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ.
În susţinerea acestei critici, au arătat că lămurirea dispozitivului sentinţei în sensul în care preţul ce se restituie reclamanţilor este compus din preţ şi dobândă, nu schimbă soluţia pronunţată de tribunal în continuare, au susţinut că lămurirea dispozitivului sentinţei se impune având în vedere că prin sentinţă, instanţa a dispus restituirea preţului actualizat, de la momentul achitării acestuia. Or, în atare situaţie, punerea în executare a dispozitivului sentinţei este imposibil de realizat.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte reţine următoarele:
Astfel, obiectul cererii de lămurire dispozitiv constă în solicitarea petenţilor de a se menţiona că preţul ce se va restitui este compus din preţ la care se adaugă dobânda.
Potrivit dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ., În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea .sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."
Pe calea prevăzută de norma legală mai sus evocată, nu pot fi analizate chestiuni care privesc fondul pricinii, nu se poate obţine completarea hotărârii şi nu se poate solicita instanţei să-şi interpreteze propria hotărâre.
Instanţele de fond au apreciat că solicitarea petenţilor nu constituie o cerere de lămurire a dispozitivului, ci excede cadrului legal reprezentat de art. 2811 C. proc. civ. în condiţiile în care presupune pronunţarea asupra unui petit cu privire la care nu a fost. învestit în condiţii legale.
Recurenţii susţin că lămurirea este necesară în contextul în care au achitat la momente diferite preţui imobilului, or, fără lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 842 din 12 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, este imposibilă punerea în executare.
În realitate, nemulţumirea petenţilor vizează întinderea despăgubirilor acordate pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 2 achiziţionat în temeiul Legii nr. 112/1996, aspect ce reiese din chiar conţinutul cererii, aceştia susţinând că soluţia de acordare a preţului actualizat este nelegală, arătând că ar fi îndreptăţiţi la acordarea preţului de piaţă al imobilului. Aceste chestiuni însă ţin de fondul cauzei şi nu pot fi analizate prin intermediul procedurii judiciare reglementate de dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ.
Prin urmare, în mod corect instanţele de fond au reţinut că problema stabilirii cuantumului despăgubirilor, reprezintă o chestiune ce ţine de fondul cauzei, vizând o solicitare care nu a fost cuprinsă în cererea de chemare în judecată.
Pentru argumentele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B.F. şi S. (fostă B.) F. împotriva Deciziei nr. 423/A din 28 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B.F. şi S. (fostă B.) F. împotriva Deciziei nr. 423/A din 28 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 157/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 152/2016. Civil → |
|---|
