ICCJ. Decizia nr. 152/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 152/2016
Dosar nr. 886/59/2014
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 20 mai 2014, numita B.A. (născută G.), în calitate de moştenitoare legală a defunctei sale mame, G.M., pârâtă în Dosarul nr. 5006/C/2000 al Judecătoriei Timişoara, a formulat o cerere de repunere în termenul de apel şi apel împotriva sentinţei civile nr. 73/PI din 27 februarie 2001 pronunţată de Judecătoria Timişoara, solicitând anularea sentinţei civile apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de repunere în termenul de apel, petenta arată că a aliat de existenţa Dosarului cu nr. 5006/C/2000 al Judecătoriei Timişoara, doar în data de 05 mai 2014, că la data soluţionării acestui dosar, mama sa, G.M., era decedată, iar la ultimul domiciliu al mamei sale nu a primit nici o citaţie pentru proces.
Prin motivele de apel depuse ulterior, la data de 17 septembrie 2014, apelanta B.A. a precizat că la momentul formulării acţiunii ce face obiectul Dosarului nr. 5006/C/2000 al Tribunalului Timiş, toţi reclamanţii erau decedaţi, singurul în viaţă fiind reclamantul B.I. care, deşi ştia că aceste persoane sunt decedate, s-a judecat ca atare.
În cauză, la data de 15 octombrie 2014 s-a depus o cerere de intervenţie în interes propriu de către numiţii G.P., G.D., G.A. şi G.M., care au solicitat, de asemenea, admiterea apelului, anularea sentinţei civile şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş.
Intervenienţii, în calitatea lor de moştenitori legali ai defuncţilor reclamanţi din Dosarul nr. 5006/C/2000 al Tribunalului Timiş, au învederat instanţei că la momentul înregistrării acţiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 5006/C/2000, reclamanţii din dosar, respectiv S.P., T.R. (născută B.), B.M. şi B.N., G.M. (născută B.), B.P., B.M. şi B.M. erau persoane decedate, astfel încât se impune rejudecarea cererii cu moştenitorii legali ai acestora.
La data de 15 octombrie 2014, apelanta B.A. (născută G.), în susţinerea cererii de repunere în termenul de apel, a depus o serie de înscrisuri, şi a menţionat că în urma studierii extraselor de carte funciară indicate de Ţ.C., P.F.A., a identificat două numere de Dosar nr. 5006/C/2000 şi nr. 5325/2004, a contactat un avocat pentru a studia cele două dosare, lucru înfăptuit la data 05 aprilie 2014. în raport de această dată, apreciază că cererea de repunere în termenul de apel a fost legal şi în termen introdusă la 20 mai 2014, fund pe deplin incidente prevederile art. 103 alin. (2) C. proc. civ.
Apelanta B.A. a depus şi o copie a plângerii penale adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara şi copia scrisorii nedatată, găsită în cutia poştală de la domiciliul său.
Prin Decizia civilă nr. 34/A din 26 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta B.A. (născută G.), în calitate de moştenitoare a defunctei G.M., ca tardiv formulată.
A fost respins ca tardiv apelul declarat de apelanta B.A. (născută G.) cu domiciliul procesual ales la avocat B.D.F., în Timişoara, Judeţ Timiş împotriva sentinţei civile nr. 73/PI din 27 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 5006/C/2000, în contradictoriu cu reclamanţii S.P., T.R. (născută B.), S.P.J., B.I., B.N., B.M., B.M., toţi cu domiciliul procesual ales fa avocat B.M. atât în Timişoara, Judeţ Timiş cât şi în Timişoara, Judeţ Timiş, G.I. cu domiciliul în Timişoara, Judeţ Timiş şi D.I. cu domiciliul în Timişoara, Judeţ Timiş, ambele în calitate de moştenitoare ale defunctului B.M., pârâtul Statul Roman prin Consiliul Local Timişoara, cu sediul în Timişoara, Judeţ Timiş, intervenienta în nume propriu SC A.T.H. C. SA ( fostă SC A.T. SA) cu sediul procesual ales la avocat A.M., în Timişoara, Judeţ Timiş şi tntervenienţii în nume propriu G.P., G.D., G.A., G.M., in calitate de moştenitori ai numitului G.F., toţi cu domiciliul procesual ales la avocat B.D.F., în Timişoara, Judeţ Timiş.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Dispoziţiile art. 103 C. proc. civ., arată în termeni imperativi că „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării."
Prin urmare, partea care a fost decăzută din dreptul de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini vreun act de procedură, va trebui să solicite instanţei repunerea în termen, dovedind că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În speţa dedusă judecăţii, apelanta B.A., în calitate de moştenitoare legală a defunctei G.M., pârâtă în Dosar nr. 5006/C/2000 al Tribunalului Timiş, îşi motivează cererea de repunere în termenul de apel prin faptul că dosarul civil ante-menţionat, s-a judecat în primă instanţă ca fiind promovat de un număr de nouă reclamanţi, din care, în afară de numitul B.I., toţi erau decedaţi.
Apelanta susţine că a întreprins întâmplător nişte cercetări la O.C.P.I. Timiş ( sens în care depune chitanţa din 14 aprilie 2014) şi analizând extrasele C.F. indicate de Ţ.C., P.F.A., a identificat notate două numere de Dosare: nr. 5006/C/2000 şi nr. 5395/2004.
A contactat imediat un avocat pentru studiul celor două dosare, acesta luând la cunoştinţă de obiectul lor în data de 05 mai 2014, în raport de această dată - 05 mai 2014, apelanta susţine că cererea de repunere în termenul de apel este legal introdusă ia data de 20,05.2014, cu respectarea art. 103 alin. (2) C. proc. civ.
Pornind de ia dispoziţiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ. şi susţinerile apelantei, instanţa a constatat că în cauză nu s-a respectat termenul de 15 zile pentru formularea cererii de repunere în termen, care curge de la încetarea împiedicării.
Astfel, chiar apelanta este cea care menţionează că a intrat în posesia cărţilor funciare în data de 14 aprilie 2014, unde a sesizat notarea celor două procese, identificate cu nr. 5006/C/2000 şi 5395/2004.
Or, termenul de 15 zile pentru înregistrarea cererii de repunere în termenul de apel se impune a fi calculat din momentul luării la cunoştinţă, 14 aprilie 2014, şi nu ulterior, adică din data de 05 mai. De altfel, susţinerile apelantei potrivit cu care avocatul ales a studiat dosarul în arhiva instanţei în data de 05 mai 2014 sunt nesusţinute cu dovezi în acest sens, iar cererea avocatului B. aflată la fila 109 dosar Tribunalul Timiş, este din 13 mai 2014.
Depăşirea termenului de 15 zile de la încetarea împiedicării atrage respingerea cererii de repunere în termenul de apel, astfel încât apelul se va respinge ca tardiv.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta B.A. invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
Instanţa de apel a considerat că apelul formulat a fost declarat tardiv întrucât ar fi aflat despre existenţa Dosarului nr. 5006/C/2000 la data de 14 aprilie 2014, astfel cum rezultă din lecturarea unei chitanţe care relevă un studiu de carte funciară efectuat de o persoană angajată de către aceasta, aspect ce corespunde realităţii.
A mai susţinut recurenta că pentru a declara calea de atac a trebuit să studieze la arhivă acel dosar, sens în care la data de 13 mai 2015, s-a prezentat la arhiva Tribunalului Timiş, şi după ce a lecturat Dosarul nr. 5006/C/2000, a formulat apel.
Or, nu se poate susţine că având cunoştinţă de numărul de dosar, a luat la cunoştinţă de hotărâre, aceasta fiind cunoscută doar la momentul studiului dosarului în arhiva instanţei.
Faţă de aceste aspecte, recurenta consideră că instanţa de apel a interpretat greşit valoarea juridică a chitanţei din 14 aprilie 2014, emisă de Ţ.C., motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, care se circumscriu cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În privinţa momentului de la care începe să curgă termenul de apel, art. 284 alin, (1) C. proc. civ., nu face decât o aplicare a principiului înscris în art. 302 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit acestui din urmă text, „Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel".
Comunicarea hotărârii poate fi înlocuită, sub aspectul momentului de la care începe să curgă termenul de apel, şi cu un act echivalent.
Principiul echivalenţei este însă de strictă interpretare şi nu poate fi extins prin analogie la unele împrejurări asemănătoare.
Din copia certificatului de deces (fila 157 dosar apel) rezultă că G.M. a decedat.
Prin acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 5006/c/2000 al Tribunalului Timiş, în calitate de reclamantă figurează şi decedata G.M.
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei nu rezultă că sentinţa civilă nr. 73/P.I. din 27 februarie 2001 a Tribunalului Timiş ar fi fost comunicată numitei G.M.
Luarea la cunoştinţă de existenţa şi conţinutul unei hotărâri în alt mod decât cel prevăzut de lege nu echivalează cu o comunicare a hotărârii în vederea curgerii termenului de exercitare a căii ordinare de atac.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenta B.A. împotriva Deciziei civile nr. 34/A din 26 februarie 2005 a Curţii de Apei Timişoara, secţia I civilă, pe care o va casa şi va trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, instanţa de apel va administra probe din care să rezulte că recurentei i-a fost comunicată hotărârea primei instanţe (dovada de primire sau procesul verbal întocmit de agentul procedural sau incidenţa dispoziţiilor privind echipolenta), şi în raport de aceste elemente se va stabili dacă apelul a fost declarat în termen, respectiv dacă cererea de repunere în termenul de apel a fost formulată cu respectarea dispoziţiilor legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.A. împotriva Deciziei nr. 34 A din 26 februarie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare Curţii de Apei Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 151/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 153/2016. Civil → |
|---|
