ICCJ. Decizia nr. 33/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 33/2016
Dosar nr. 457/32/2015
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2153 din 17 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 3161/103/2014, s-a admis contestaţia formulată de C.F. şi, în consecinţă, a fost anulată Decizia de respingere a pensionării anticipate nr. 301325/3 din 9 mai 2014, emisă de C.J.P. Neamţ şi a fost obligată, intimata să emită o nouă decizie de pensionare cu valorificarea adeverinţei din 28 noiembrie 2003, emisă de SC P. SA Roman, depusă la dosarul de pensionare şi a înregistrărilor din carnetul de muncă.
Prin Decizia nr. 420 din 3 iunie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, s-a admis apelui declarat de pârâta C.J.P. Neamţ şi a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de C.F.
În considerentele deciziei, curtea de apel a reţinut următoarele:
Litigiul dedus judecăţii vizează valorificarea activităţii desfăşurată de intimata-reclamantă în perioada precizată în adeverinţa din 28 noiembrie 2003, emisă de SC P. SA Roman, respectiv 2 septembrie 1993-1 aprilie 2001, ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, pentru a avea vocaţie la înscrierea la pensie anticipată.
Din adeverinţa din 28 noiembrie 2003 rezultă că în perioada reclamata în petitul acţiunii intimata-recl amantă a lucrat ca desenator tehnic, activitate ce a fost încadrată în grupa a Il-a de muncă în procent de 100%, temeiul juridic indicat fiind Ordinul nr. 50/1990, anexa 2, pct. 143 nominalizarea conform Ordinului fiind efectuată prin hotărârea Consiliului de Administraţie a unităţii 45512/1990.
Astfel cum menţionează art lai Hotărârii C.A. nr. 45512 din 26 noiembrie 1990 (fila 23 dosar fond), personalul din cadrul Î.Ţ.R. a fost încadrat în grupa a Il-a de muncă.
În speţă, se reţine că, pentru a beneficia de încadrare în grupa a II-a de muncă a activităţii desfăşurate ca desenator tehnic, trebuie analizată respectarea dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990.
Din înscrisurile depuse la fond şi în apel, instanţa a reţinut că nu rezultă îndeplinirea procedurii prevăzută de pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990, conform căruia „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de munca se tace de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective".
Astfel, se reţine că cele precizate în adeverinţa invocată nu au fost probate prin înscrisurile depuse la dosar, în fond şi în apel, în sensul respectării prevederilor Ordinului nr. 50/9190.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire C.F., invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Revizuenta invocă existenţa unor decizii contrare definitive pronunţate în speţe similare de Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Neamţ.
Astfel, revizuenta invocă hotărârile pronunţate în Dosarul nr. 2247/103/2010 al Tribunalului Neamţ, în care figurează ca parte comestatoarea l.F. şi Dosarul nr. 3161/103/2014, care o vizează pe revizuenta C.F. Revizuenta arată faptul că, în ambele dosare, intimata C.J.P. Neamţ a susţinut că sentinţele Tribunalului Neamţ sunt nelegale şi au fost analizate de către instanţă aceleaşi documente, însă Curtea de Apel Bacău a pronunţat două soluţii diferite, fund date, astfel, hotărâri potrivnice.
De asemenea, arată revizuenta, sunt mulţi salariaţi care, în baza aceluiaşi temei juridic (Ordinul nr. 50/1990) şi a Hotărârii C.A. nr. 45512/1990, au ieşit la pensie fără să fie nevoie de hotărâri ale instanţelor de judecată sau care au ajuns în instanţă şi au câştigat, dovadă fiind mai multe decizii ale Curţii de Apel Bacău.
Examinând cererea de revizuire, în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
Pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac, textul impune, aşadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţarea acestor hotărâri de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, precum şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri.
Printre condiţiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află şi aceea să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), hotărârile să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Astfel, norma amintită conferă părţilor dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, în situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri şi care face imposibilă punerea în executare concomitentă.
În cauza de faţă, revizuenta a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 420 din 8 iunie 2015 a Curţii de Apei Bacău, secţia I civilă, arătând că aceasta este contrară unor alte decizii ale aceleiaşi instanţe, pronunţate în speţe similare, în privinţa altor persoane, cauze soluţionate în contradictoriu cu aceeaşi intimată - C.J.P. Neamţ. Revizuenta a arătat că decizia a cărei anulare o solicită este contrară celorlalte hotărâri invocate întrucât, în cazul său, s-a respins contestaţia, iar în celelalte cazuri contestaţiile au fost admise, deşi a fost vorba de acelaşi temei juridic.
În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constata că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile expres cerute de lege.
Revizuenta arată că există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiaşi instanţe - Curtea de Apel Bacău, pronunţate în speţe similare, în privinţa altor persoane, cauze soluţionate în contradictoriu cu aceeaşi intimată.
Din examinarea conţinutului cererii de revizuire, se reţine că revizuenta invocă faptul că, la nivelul Curţii de Apel Bacău, există practică judiciară neunitară, pronunţându-se hotărâri judecătoreşti contradictorii în pricini având ca obiect contestaţie promovată în baza aceluiaşi temei juridic.
Or, practica neunitară a instanţelor datorată aplicării şi interpretării greşite a unor norme de drept material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8. C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situaţii.
Remediul practicii neunitare rămâne pronunţarea unei decizii în interesul legii, însă, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar şi aceasta ar fi lipsită de orice finalitate în privinţa situaţiei revizuentei, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluţiile care se pronunţă în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.
Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existenţa unei hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale mai sus amintite, ci de nemulţumirea acesteia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Bacău, spre deosebire de soluţiile pronunţate de aceeaşi instanţă în cauze similare.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuenta C.F. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta C.F. împotriva Deciziei nr. 420 din 8 iunie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 32/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 40/2016. Civil → |
|---|
