ICCJ. Decizia nr. 41/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 41/2016
Dosar nr. 19074/3/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 19 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 mai 2013 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta D.D. a chemat în judecată pe pârâta S.C. I.C.M. S.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale aferente lunilor martie şi aprilie şi până la data de 30 aprilie 2013, cele 12 de salarii compensatorii negociate prin actul adiţional la Contractul individual de muncă din 13 noiembrie 2012, pentru un salariu tarifar de 2.200 lei şi spor de vechime de 25%, respectiv un venit brut de 33.000 lei, plata de daune interese reprezentând dobânda legală si actualizarea despăgubirilor la rata inflaţiei.
Prin sentinţa nr. 7861 din 25 iulie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de munca şi asigurări sociale, s-a admis, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanta D.D. A fost obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a 12 salarii compensatorii calculate la valoarea ultimului salariu al reclamantei, actualizate cu dobânda legală şi rata indicelui de inflație. A fost respinsă acțiunea, sub aspectul celorlalte capete de cerere, ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel reclamanta D.D. şi pârâtul I.C.M. SA.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus suspendarea judecării apelurilor declarate în cauză până la soluţionarea definitivă a Dosarului penal înregistrat sub nr. 536/P/2014 la D.N.A.
În considerentele încheierii s-au reţinut următoarele:
Din adresa emisă la data de 18 februarie 2015 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, rezultă că în Dosarul nr. 536/P/2014, constituit ca urmare a plângerii penale formulate de I.C.M. împotriva numiților N.I., D.D. și a altor angajați, s-a dispus, la data de 10 octombrie 2014, începerea urmării penale cu privire la faptele de constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu, delapidare, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.
Din conținutul plângerii penale formulate de I.C.E.M., aflată în copie la filele 102 și urm. din dosarul de apel rezultă că aceasta vizează, printre altele, pretinse fapte de fals comise în legătură cu actul adițional la contractul individual de muncă al apelantei reclamante D.D., înregistrat la registratura I.C.E.M. la 13 noiembrie 2012. Motivul sesizării organelor de urmărire penală este acela ca actul adițional menționat se regăsește în dosarul de personal al reclamantei D.D., într-o versiune care conține doar trei articole, în timp ce în instanță a fost depusă o altă variantă a actului adițional, care conține în plus o clauză potrivit căreia I.C.E.M. se obligă să achite salariatei 12 salarii compensatorii, în caz de încetare a contractului individual de muncă din orice motiv, inclusiv demisie.
În cauza de față, reclamanta D.D. solicită obligarea fostului angajator I.C.M. la plata celor 12 salarii compensatorii, ca urmare a încetării contractului individual de muncă prin demisie, fundamentul juridic al pretențiilor fiind versiunea actului adițional la contractul individual de muncă, înregistrat la registratura I.C.E.M. la 13 noiembrie 2012, care conține cinci articole.
Se constată că actul juridic care constituie temeiul pretențiilor reclamantei este în prezent cercetat pentru fals de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, în Dosarul nr. 536/P/2014, fiind dispusă începerea urmăririi penale, așa cum s-a arătat mai sus.
Faţă de cele mai sus expuse, văzând totodată şi dispoziţiile prev. de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, curtea de apel a constatat că se impune suspendarea judecării apelului până la soluţionarea Dosarului înregistrat sub nr. 536/P/2014 la Ministerul Public - D.N.A.
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 23 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs reclamanta D.D., solicitând admiterea căii de atac, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti pentru continuarea judecării apelurilor.
În motivarea recursului se arată că încheierea de şedinţă din data de 23 aprilie 2015 este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Arată recurenta că urmărirea penală în Dosarul înregistrat sub nr. 536/P/2014 la Ministerul Public - D.N.A. a fost începută doar in rem, cu privire la o parte din faptele sesizate în plângerea penală, faţă de reclamantă nefiind începută urmărirea penală pentru vreo infracţiune, aceasta neavând în prezent vreo calitate atribuită de organele penale în dosarul respectiv.
De asemenea, recurenta apreciază că această suspendare nu este în interesul soluţionării cauzei, soluţia din dosarul penal neputând avea o înrâurire hotărâtoare asupra apelurilor aflate pe rol.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 04 noiembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.
Completul de filtru C2, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 10 noiembrie 2015, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 105-106 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
Intimatul I.C.M. a depus punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a hotărârii atacate.
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de şedinţă din data de 23 aprilie 2015, ce face obiectul recursului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a dispus suspendarea judecării apelurilor declarate în cauză până la soluţionarea definitivă a Dosarului penal înregistrat sub nr. 536/P/2014 la D.N.A.
Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.
Prin textul de lege amintit, C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, norma având un caracter permisiv, asupra oportunităţii suspendării apreciind instanţa.
Textul evocă ipoteza când acţiunea civilă este sau devine dependentă de soluţia ce s-ar da în acţiunea penală.
Suspendarea judecăţii civile nu implică vinovăţia părţii în legătură cu care s-au ivit indiciile săvârşirii unei infracţiuni, scopul suspendării fiind tocmai acela de a verifica existenţa sau inexistenţa infracţiunii cu privire la care instanţa are unele indicii.
Dacă nu s-a început urmărirea penală, ci se efectuează numai cercetări pentru soluţionarea plângerii penale, nu se poate dispune suspendarea judecăţii.
În cauza de faţă, se constată că la dosarul de apel a fost depusă, la fila 89, o adresă emisă la data de 18 februarie 2015 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, din care rezultă că în Dosarul nr. 536/P/2014, constituit ca urmare a plângerii penale formulate de I.C.M. împotriva numiților N.I., D.D. și a altor angajați, s-a dispus, la data de 10 octombrie 2014, începerea urmării penale cu privire la faptele de constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu, delapidare, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, fiind efectuate cercetări cu privire la faptele pentru care a fost începută urmărirea penală.
Reclamanta D.D. a învestit instanţa cu o acţiune prin care solicită obligarea fostului angajator - I.C.M. - la plata celor 12 salarii compensatorii, ca urmare a încetării contractului individual de muncă prin demisie, fundamentul juridic al pretențiilor fiind versiunea actului adițional la contractul individual de muncă, înregistrat la registratura I.C.E.M. din 13 noiembrie 2012.
Analizând conținutul plângerii penale formulate de I.C.M., aflată în copie la filele 102 și urm. din dosarul de apel, se constată că aceasta vizează, printre altele, pretinse fapte de fals comise în legătură cu actul adițional la contractul individual de muncă al reclamantei D.D., înregistrat la registratura intimatului din 13 noiembrie 2012. Motivul sesizării organelor de urmărire penală este acela ca actul adițional menționat se regăsește în dosarul de personal al reclamantei D.D., într-o versiune care conține doar trei articole, în timp ce în instanță a fost depusă o altă variantă a actului adițional, care conține în plus o clauză potrivit căreia I.C.M. se obligă să achite salariatei 12 salarii compensatorii, în caz de încetare a contractului individual de muncă din orice motiv, inclusiv demisie.
Prin urmare, actul adiţional ce constituie izvorul pretenţiilor civile ale recurentei este rezultatul faptelor supuse cercetării penale, cu privire la infracţiunea de fals, astfel încât soluţia ce va fi dată de către organele de cercetare penală are înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunţe în cauză întrucât, în situaţia în care se constată că au fost săvârşite infracţiuni legate de semnarea actului adiţional la contractul individual de muncă, depus de către reclamanta D.D., se va dispune anularea acestuia şi, în consecinţă, a efectelor sale.
În concluzie, critica recurentei, în sensul că măsura de suspendare dispusă de instanţă nu este în interesul soluţionării cauzei, soluţia din dosarul penal neputând avea o înrâurire hotărâtoare asupra apelurilor aflate pe rol, este nefondată, efectele soluţiei penale determinând modul de soluţionare a acţiunii aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că motivele invocate de recurentă sunt neîntemeiate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.D. împotriva încheierii de şedinţă din 23 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 19074/3/2013.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 40/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 42/2016. Civil → |
|---|
