ICCJ. Decizia nr. 31/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 31/2016
Dosar nr. 827/103/2010
Şedinţa publică de la 19 ianuarie 2016
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 552/C din 7 aprilie 2011a Tribunalului Neamţ a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.T.M. Neamţ şi respinsă acţiunea faţă de acest pârât.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.J.P. Neamţ şi SC A.R. SA - Sucursala Roman.
A fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC A.R. SA - Sucursala Roman faţă de capătul de cerere privind contribuţiile datorate către bugetul de stat şi, în consecinţă:
A fost respins capătul de cerere privind plata contribuţiilor către stat dată fiind autoritatea de lucru judecat.
Au fost respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere formulate de contestatorul V.V. în contradictoriu cu intimatele C.J.P. Neamţ, SC A.R. SA - Sucursala Roman, reprezentată prin SC A.R. SA Bucureşti şi I.T.M. Neamţ.
Prin Decizia nr. 160 din 16 martie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, s-a constat perimată cererea de recurs formulată de contestatorul V.V. împotriva sentinţei civile nr. 552 din 07 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ.
În considerentele deciziei, curtea de apel a reţinut faptul că, de la data încheierii de suspendare în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (10 octombrie 2011), data soluţionării irevocabile a Dosarului nr. 31.299/299/2009 al Tribunalului Neamţ (13 decembrie 2012), şi până la data sesizării din oficiu în vederea perimării (09 ianuarie 2015), a trecut mai mult de un an, interval de timp în care niciuna dintre părţi nu a mai efectuat vreun demers procedural în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul V.V. solicitând admiterea căii de atac şi casarea deciziei instanţei de apel.
Examinând recursul, în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Prin urmare, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Din analiza coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
În speţă, Decizia nr. 160 din 16 martie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunţată în soluţionarea unui recurs, fiind o hotărâre irevocabilă.
Raportat la dispoziţiile legale menţionate anterior şi la considerentele expuse, recursul declarat de contestatorul V.V. împotriva Deciziei nr. 160 din 16 martie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul V.V. împotriva Deciziei nr. 160 din 16 martie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi19 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 32/2016. Civil → |
|---|
