ICCJ. Decizia nr. 300/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 300/2016
Dosar nr. 2212/2/2015
Şedinţa publică din 5 februarie 2016
Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 364 din 24 martie 20.14, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis In parte cererea principala, astfel cum a fost modificată de reclamantul I.L., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primarul general şi C.N.C.I., a admis în parte cererea de intervenţie voluntară principală formulată de intervenieniul în nume propriu I.G. şi a obligat pe pârâtul Municipiul Bucureşti la emiterea unei dispoziţii motivate privind propunerea de acordare a masurilor compensatorii, în condiţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul situai în Bucureşti, sector 4, compus din teren în suprafaţă de 11.631 mp în favoarea reclamantului şi a întervenîentului principal, fiecare pentru cota de 1/2 din drept.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, primarul generai.
Prin Decizia nr. 436/R din 06 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, excepţia tardivităţii recursului, a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, a modificat, în parte, sentinţa tribunalului în sensul că a respins, ca nejbndate, cererea principală şi cererea de intervenţie voluntară şi a menţinut dispoziţia sentinţei privind respingerea cererii principale şi. a celei de intervenţie voluntară faţă de C.N.C.I.
Împotriva acestei decizii, reclamantul I.L. a formulat contestaţie în anulare.
Prin Decizia nr. 1031 din 7 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ea inadmisibila, contestaţia In anulare, reţinând că motivele invocate de contestator nu se încadrează în prevederile art. 317-318 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, eontestatorul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la 8 octombrie 2015, recurs ce face obiectul prezentului dosar.
La termenul de judecată din data de 5 februarie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibiiităţu recursului pe care o va admite pentru următoarele considerente.
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
În speţa, hotărârea atacată cu contestaţie în anulare, respectiv Decizia nr. 436/R din 6 aprilie 2015. a fost pronunţată de o instanţă de recurs şi are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai f atacată cu recurs.
Totodată. în conformitate cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţionala. iar potrivit art. 377 alin. (2) din aceiaşi cod, hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
În consecinţă, reţinând că Decizia nr. 1031 din 7 octombrie 2015 pronunţată în contestaţie în anulare de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, este irevocabilă, la fel ca şi hotărârea împotriva căreia a fost îndreptată contestaţia în anulare. Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestaloruj I.L. împotriva Deciziei nr. 103/S din 7 octombrie 2015 a Curţii de Apei Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze eu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publica astăzi. 5 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 30/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 31/2016. Civil → |
|---|
