ICCJ. Decizia nr. 49/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 49/2016
Dosar nr. 3814/1/2015
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 20 octombrie 2015 sub nr. 3814/1/2015, revizuentul Antonescu Dan a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ., anularea sentinţei civile nr. 6837 din 24 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca fiind contrară Deciziei nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. 2801/1/2013, sentinţei nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. 2594/2/2012, sentinţei nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosar nr. 7107/2/2012 şi sentinţei nr. 2580 din 16 septembrie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosar nr. 5277/2/2013.
În motivare, revizuentul a arătat că prin hotărârile pronunţate de către Înalta Curte şi de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarele anterior enumerate, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererilor de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. formulate în acele dosare, reţinându-se că în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, acestea trebuie analizate chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii.
Or, prin sentinţa civilă nr. 6837 din 24 iunie 20! 5 a Tribunalului Bucureşti s-a admis excepţia inadmisibilitaţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind astfel încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor mai sus menţionate care au statuat în sens contrar asupra aceleiaşi probleme de drept.
Referitor la întrunirea condiţiilor reglementate de ari. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul arată că acestea sunt îndeplinite, şi anume: hotărârile pronunţate de Înalta Curte şi de Curtea de Apel Bucureşti sunt hotărâri rămase definitive prin neapelare; hotărârile deduse controlului judecătoresc sunt, în mod evident potrivnice; cauzeie în raport de care se invocă contrarietatea au ca obiect revizuirea unor hotărâri rămase definitive prin neapelare, pronunţate în dosare diferite, care au soluţionat în mod contrar excepţia înadmisibilităţii cererii de revizuire; părţile sunt identice, respectiv, A.D., în calitate de revizuent iar în calitate de intimaţi C.N.P. şi alte D.A.S., C.P. a Municipiului Bucureşti, C.L.P. a sectorului 2, Camera Deputaţilor-Secretariatul General.
Referitor la întrunirea condiţiilor reglementate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul arată că fişa pentru evidenţa drepturilor băneşti ale pensionarului A.D. reprezintă un înscris nou în sensul textului legal menţionat; acest înscris exista la data pronunţării sentinţei nr. 8406 din 15 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosar nr. 46036/3/2010 a cărei revizuire se solicită; înscrisul a fost comunicat pentru prima dată în şedinţa publică din 12 februarie 2015 în Dosarul nr. 15519/3/2013, iar dacă ar fi fost cunoscut de către instanţă ar fi condus la admiterea cererii de chemare în judecată.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cate de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare caz în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate, în lipsa cărora cererea de revizuire nu poate fi primită.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ minatoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză căile potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză,
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care. prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru eontrarieime de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
Hotărârile pe care revizuentul le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., chiar dacă sunt date în soluţionarea unor cauze având obiect/cauză asemănătoare şi în care raporturile procesuale se desfăşoară între aproximativ aceleaşi părţi nu îndeplinesc prima condiţie reglementată de textul legal anterior citat, şi anume, aceea de a fi contrare.
Astfel, revizuentul susţine faptul că sentinţa civilă nr. 6837 din 24 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Bueureşti, secţia a VIlI-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s~a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta în Dosarul nr. 8341/3/2015, se află în contradicţie cu soluţiile adoptate prin Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. 2801/172013, prin sentinţa nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată în Dosar nr. 2594/2/2012 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIlI-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi cu sentinţele nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunţată în Dosar nr. 7107/2/2012 şi nr. 2580 din 16 septembrie 2013 pronunţată în Dosar nr. 5277/272013 de către aceeaşi instanţă, prin care s-au respins, ca nefoiuiaie cererile ele revizuire promovate în cadrul acelor dosare.
Revizuentul circumscrie noţiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., modalitatea procedurală diferită de soluţionare a cauzei, fie din perspectiva excepţie de inadmisibililate fie din perspectiva analizării fondului cererii.
Ceea este însă relevant în aprecierea stării de contradicţie este împrejurarea ca acelaşi litigiu supus judecăţii a doua oară primeşte o alijci de rezolvare.
Or, în speţă, indiferent că hotărârile pretins potrivnice au analizat cererea de revizuire din perspectiva admisibilităţii sau din perspectiva caracterului nelbndat al acesteia, soluţiile pronunţate nu sunt contrare .mele altora întrucât nu se contrazic, nu se exclud una pe alta, ei tind către aceeaşi finalitate, şi anume, respingerea pretenţiilor revizuentului.
Pe de altă parte, inadmisibilitatea, ca excepţie de procedură, prestnune că cererea cu care este învestită instanţa nu poate fi primită ca urmase a neândeplinirii unei condiţii de formă, în timp ce netemeinicia semnifică situaţia în care reclamantului nu i se poate da dreptate.
Autoritatea de lucru judecat intervine doar în cazul respingerii acțiunii ca neîntemeiată/nefondată, nu şi în cazul respingerii ca inadmisibilă, întrucât cererea respinsă ca inadmisibilă poate fi reiterată, în principiu, după ce toate condiţiile de promovare vor fi îndeplinite.
Referitor ia tripla identitate pe care o impun dispoziţiile art. 322 pct. 7 Coti procedură civilă, Înalta Curte reţine următoarele: sentinţa nr. 6837 din 24 iunie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect revizuirea în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a sentinţei nr. 840 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, pronunţată în Dosar nr. 460361312010 privind pe revizuentul A.D. în contradictoriu cu intimatele C.P. a Municipiului Bucureşti, C.L.P. a sectorului 2; sentinţa nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunţată în Dosar nr. 7107/2/2012 şi sentinţa nr. 2580 din 16 septembrie 2013 pronunţată în Dosar nr. 5277/2/2013, ambele ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIIl-a contencios administrativ şi fiscal, au ca obiect revizuirea sentinţei nr. 3245/1635/2012 a Tribunalului Bucureşti pentru încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar şi, respectiv, pentru existenţa de înscrisuri noi. şi privesc pe revizuentul A.D. în contradictoriu cu intimatele C.N.P.P. şi Camera Deputaţilor-Secretariatul General; Decizia nr. 190 17 ianuarie 2014 pronunţată în Dosar nr. 2801/1/2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, are ca obiect cererea de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a Deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curţi pronunţată în cauza având ca obicei suspendare executare act administrativ privind pe revizuentul A.D. şi intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor.
Rezultă că nici condiţia triplei identităţi nu este îndeplinită în cauză de vreme ce, în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile pretins contrare s-au judecat cereri de revizuire întemeiate pe diverse temeiuri legale (cum ar fi pentru existenţa de înscrisuri noi, pentru contrarietate de hotărâri, pentru încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar), îndreptate împotriva unor diferite hotărâri judecătoreşti. Astfel fiind, între cauzele în care s-au pronunţat hotărârile pretins contrare s-ar putea, cel mult, afirma că există similitudini, asemănări, însă nu şi identitatea cerută în mod expres prin dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la existenţa unor hotărâri definitive potrivnice date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate", în realitate, ceea ce revizuentul deduce prezentei judecăţi pe calea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este o chestiune de practică judiciară, acesta semnalând faptul că, apreciind asupra nenurunirii condiţiilor legale ale unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 sau pe cete ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ. ori asupra cerinţei evocării fondului prin hotărârile supuse revizuirii, instanţele de judecată au pronunţat fie soluţii de respingere ca inadmisibile a cererilor de revizuire, fie soluţii de respingere ca nefondate a acestora.
Or, precum s-a arătat, scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este acela de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie. Ca atare, nu poate fi reţinută în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. întrucât, pe de o parte, hotărârile despre care se susţine că ar fi contrare nu au acest caracter, iar pe de altă parte, tripla identitate nu se regăseşte în cauză, conform considerentelor anterior expuse.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva sentinţei nr. 6837 din 24 iunie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 48/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 50/2016. Civil. Hotarâre care sa tina loc de... → |
|---|
