ICCJ. Decizia nr. 59/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 59/2016
Dosar nr. 3/63/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 ianuarie 201
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 5 ianuarie 2015, D.C.M., N.A., N.V.I. ş.a (conform tabelului anexat cererii) au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi M.F.P., obligarea pârâţilor la acordarea diferenţei de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 1 ianuarie 2011 şi în continuare, până la includerea acestuia în salariu, reactualizat în funcţie de indicele de inflaţie la data plăţii efective; obligarea pârâţilor la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 1 ianuarie 2011, calculate potrivit O.G. nr. 9/2000 şi O.G. nr. 13/2011, precum şi obligarea pârâtului M.F.P. să asigure pârâtului Ministerul Public sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
La data de 9 ianuarie 2015, A.G.R. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu în dosar.
Prin sentinţa nr. 2070 din 5 mai 2015, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale facultative, invocată de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii D.M.C., N.A., G.C., N.V., G.M., S.C., B.M., I.M., V.M., N.E., N.R., R.C., P.C.I.G., I.P., N.C., S.I., F.C., B.D. şi R.C., prin N.V.I. şi pe intervenienta A.G. în favoarea Tribunalului Argeş, în raport de prevederile art. 127 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1835 din 29 septembrie 2015, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei. A declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă drept pentru care a suspendat judecata cauzei. A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.
Pornind de la dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi văzând că reclamanţii sunt procurori în cadrul Parchetelor de pe lângă Judecătoria Băileşti, Judecătoria Segarcea, Judecătoria Calafat şi Judecătoria Filiaşi, tribunalul a apreciat că în cauză nu poate funcţiona competenţa alternativă instituită prin respectivul text de lege ci cea exclusivă prevăzută de art. 269 C. muncii.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, în considerarea argumentelor ce succed:
Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.
Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).
În cea dintâi situaţie, potrivit legii, reclamantul „va sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea”.
Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcţionează pe lângă aceste instanţe.
Se constată că în cauză este îndeplinită această condiţie, având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamanţii sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj. Această situaţie de fapt a fost de altfel avută în vedere de cele două instanţe aflate în conflict, după cum reiese din dispozitivul ambelor hotărâri pronunţate în cauză în care au fost menţionaţi reclamanţii. Astfel, potrivit respectivelor dispozitive, calitatea de reclamanţi o au acele persoane care funcţionează ca procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, nu şi aceia menţionaţi în considerentele sentinţei pronunţate de Tribunalul Argeş.
În ceea ce o priveşte pe intervenienta A.G.R., judecător la Judecătoria Craiova, se constată că în cauză operează prorogarea de competenţă prevăzută de art. 123 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6/2016. Civil → |
|---|
