ICCJ. Decizia nr. 80/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 80/2016
Dosar nr. 292/105/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 ianuarie 2016
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 20 ianuarie 2015, sub nr. 292/105/2015, disjuns din Dosarul nr. 6870/105/2015, reclamantele P.R. şi B.M.D., grefieri la Judecătoria Brăila, au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila, în solidar, la plata de daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi art. 2 din O.U.G. nr. 71/2009, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, de la data emiterii acestora şi în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, conform sentinţelor si deciziilor pronunţate in favoarea acestora, respectiv titlurile executorii menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi anexate acesteia.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 13 octombrie 2015 pronunţată în Dosar nr. 6870/105/2015, disjuns din Dosarul nr. 824/105/2015, Tribunalul Prahova a dispus înaintarea dosarului completului investit cu soluţionarea Dosarului nr. 292/105/2015 cu termen de judecată la data de 14 octombrie 2015 faţă de împrejurarea că prin întâmpinarea formulată de Curtea de Apel Galaţi (fila 89) în Dosarul nr. 824/105/2015, s-a invocat pentru reclamantele P.R. şi B.M.D., excepţia litispendenţei în raport cu cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 292/105/2015 al Tribunalului Prahova, existând identitate de părţi, obiect si cauză.
La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2015, procedând la verificarea competentei sale, în raport de dispoziţiile art. 131 din N.C.P.C., Tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetentei teritoriale a acestei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 2724 din 14 octombrie 2015, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
În motivarea soluţiei sale, tribunalul a reţinut următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 131 din N.C.P.C., la primul termen de judecată, la care părţile sunt legal citate, judecătorul este obligat, din oficiu să verifice şi să stabilească daca instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.
În forma actuala a C. proc. civ., în cazul în care reclamantul are calitatea de judecător (ori deţine una din calităţile expres şi limitativ arătate la alin. (3) din art. 127 din N.C.P.C., respectiv procuror, asistent judiciar şi grefier) la instanţa competentă să judece cauza, acesta este obligat să sesizeze o instanţă de acelaşi grad aflata în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Or, în prezenta cauză, la data sesizării acestei instanţe, reclamantele au calitatea de personal auxiliar la Judecătoria Brăila, respectiv grefier, instanţă care nu este însă competentă să soluţioneze cauza, astfel încât nu este incidentă reglementarea prevăzută de art. 127 din N.C.P.C. privind competenţa facultativă a instanţei.
În aceste condiţii, s-a apreciat că excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată de instanţă din oficiu, este întemeiată, motiv pentru care a fost admisă şi în temeiul art. 132 alin. (3) din N.C.P.C. competenţa de soluţionare a cererii a fost declinată în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.
Astfel învestit, Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 872 din 07 decembrie 2015, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona conflictul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Brăila a reţinut următoarele considerente:
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la alin. (3) al aceluiaşi articol, dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Folosirea sintagmei „va sesiza” semnifică faptul că dispoziţiile acestui articol sunt imperative, aşa cum de altfel a reţinut şi Tribunalul Prahova.
Din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se observă însă că, deşi se referă la sesizarea instanţei judecătoreşti „de acelaşi grad” cu cea la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul, totuşi textul de lege nu se opreşte aici, ci face, în continuare, referire la „circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate”.
Ca atare, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamantul, ci a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind raţiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se află instanţa unde se introduce cererea.
Aceasta conduce la concluzia că, în analiza competenţei prevăzute de art. 127 C. proc. civ., trebuie avută în vedere nu numai instanţa la care funcţionează reclamantul, ci şi curtea de apel în circumscripţia căreia se află această instanţă.
În cauză, reclamantele îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Brăila, care se află în circumscripţia Curţii de Apel Galaţi, la fel ca şi Tribunalul Brăila.
În această situaţie, soluţionarea cauzei nu este de competenţa Tribunalului Brăila, deoarece s-ar încălca dispoziţiile imperative ale art. 127 C. proc. civ., ci de competenţa Tribunalului Prahova, care a fost investit de reclamante în conformitate cu textul de lege menţionat anterior.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Brăila a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că, în cauză, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Brăila pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantele - grefieri la Judecătoria Brăila - au învestit instanţa cu soluţionarea unui conflict individual de muncă, optând pentru competenţa de soluţionare a instanţei judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, respectiv Tribunalul Prahova, conform art. 127 din N.C.P.C.
Întrucât reclamantele îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Brăila, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., dispoziţii speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situaţia în care cererea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea magistratul ce are calitatea de reclamant.
Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.
Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea” nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripţie îşi desfăşoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înţelesul de instanţa judecătorească la care acesta funcţionează efectiv.
În speţă, având în vedere că reclamantele nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Brăila, ci la Judecătoria Brăila, nu sunt întrunite cerinţele art. 127 C. proc. civ., astfel încât soluţionarea cererii este de competenţa Tribunalului Brăila, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul procesual ales şi locul de muncă reclamantele.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 81/2016. Civil → |
|---|
