Anulare act. Sentința nr. 1034/2013. Judecătoria ALBA IULIA

Judecătoria ALBA IULIA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 1034/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 2765/176/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. I.

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1034/2013

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.03.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – C. M.

GREFIER – R. D.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. V. și S. D. L. în contradictoriu cu pârâtele . și . – SUCURSALA A. I., având ca obiect anulare act – pretenții.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților..

Procedura este legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20.02.2013, când instanța a amânat pronunțarea la 27.02.2013, apoi la 06.03.2013, încheierile fiind parte integrantă din prezenta sentință.

JUDECĂTORIA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr de dosar_, reclamanții S. V. și S. D. L., în contradictoriu cu pârâtele . și Volksbanik R. SA – Sucursala A. I., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:

Să constate abuzive clauzele de la pct. 5 lit. a din convenția de credit nr._/11.06.2007, încheiat cu pârâtele și pct. 3.5 din condițiile generale ale convenției referitoare la comisionul de risc transformat în comision de administrare, precum și de la pct 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției referitoare la data ajustării dobânzii și pct 3.10 din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției referitoare la dobânda anuală efectivă (D.).

II. Să constate că prin act adițional pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractul, în sensul transformării comisionului de risc prev. de pct. 5 lit. a în comision de administrare.

III. Să constate abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare.

IV. Să dispună înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare.

V. Să oblige pârâtele în solidar la restituirea către reclamanți a sumelor încasate de la reclamant cu titlu de comision de risc și comision de administrare, începând cu luna aprilie 2009 și până la data introducerii acțiunii în cuantum de 435,24 CHF și în continuare până la restituirea efectivă a acestora, precum și dobânda legală,.

VI. Să oblige pârâta . A. I. ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să pună la dispoziția reclamanților actul adițional la convenție conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului.

VII. Să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâtele convenția de credit nr._/11.06.2007 având ca obiect credit în valoare de_ CHF pentru nevoi personale, cu ipotecă constituită pe imobilul proprietate personală, situat în Aiud, .. 23, jud. A., cu o perioadă de rambursare de 120 luni și încă din momentul încheierii convenției reclamanții a acționat de pe poziții inegale în raport cu banca, dat fiind contractul încheiat care ar fi contract de adeziune.

La pct. 3 lit. d) din „condițiile speciale ale convenției” se face referire la data ajustării dobânzii, iar la pct.3.10 din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției se face referire la dobânda anuală efectivă (D.).

Astfel, cu toate că dobânda curentă s-a stabilit ca fiind fixă, în cuantum de 4,25% pe an, din interpretarea clauzei de la pct. 3 lit. d), banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii în cazul apariției unei schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii.

La pct.3.10 din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției, se stipulează că D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii precum și în condițiile prevăzute în secțiunea 10 „Costuri suplimentare” cu toate că dobânda prevăzută în Convenție a fost stabilită ca fiind fixă.

Clauzele prevăzute la pct.3 lit.d) „DATA AJUSTĂRII DOBÂNZII” din condițiile speciale ale convenției” și la pct. 3.10 D. (dobânda anuală efectivă) din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției sunt abuzive pentru că îi dau dreptul băncii să modifice unilateral contractul fără a avea un motiv clar și întemeiat care să fie precizat în contract, încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 193/2000.

Sub un alt aspect consideră că această clauză contractuală este și contrară prevederilor art. 1 alin.1 din Legea 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Conținutul ei fiind confuz și echivoc prin aceea că nu se definește sintagma „schimbare semnificativă pe piața monetară”.

La pct. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției și la pct. 3.5 din condițiile generale ale convenției a fost stabilit comisionul de risc aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zilele de scadență pe toată perioada de derulare a contractelor. Se susține că respectivul comision a fost prevăzut în convenție fără a se specifica ce reprezintă și ce riscuri acoperă și doar după ce s-a solicitat înlăturarea din convenții a acestor clauze banca a explicat că prin el se acoperă riscul de credit și riscul de piață.

Riscul de piață este suportat în întregime de consumatorul reclamant căruia acordându-i-se un credit în monedă străină, este ținut să suporte diferențele de curs valutar, banca nesuportând riscuri.

Pe de altă parte, banca nu a negociat cu reclamantul nici o clauză privind comisionul de risc, iar convențiile nu conțin clauze de protecție prin care clienții să fie protejați de acest risc. În fapt, comisionul de risc reprezintă o dobândă ascunsă, iar față de disp. art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000 constituie și clauză abuzivă.

Se arată că, în fapt, comisionul de risc reprezintă o dobândă ascunsă, iar clauzele referitoare la comisionul de risc sunt abuzive

Se arată că este abuziv și comisionul de administrare introdus în actul adițional raportat la disp art. 4 din Legea 192/2000 întrucât nu a fost negociat, având aceeași destinație ca și comisionul de risc.

Apreciază că sumele achitate cu titlu de comision de risc și comision de administrare reprezintă o plată nedatorată care potrivit art. 1092 C. civ trebuie restituită

Se mai arată că, comisionul de risc, transformat apoi în comision de administrare nu face parte din prețul contractului întrucât banca avea obligația să-și constituie provizioane de risc de credit, care sunt în sarcina băncii.

În dovedirea cererii s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate prev. art. 274 C.p.c. și Legii 193/2000.

Reclamantul a depus la dosar, în copie, convenția de credit și actul adițional la aceasta, plan de rambursare, notificare din partea reclamantului către bancă (f. 7-46).

Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru în temeiul art.15 lit. j din Legea nr.146/1997, raportat la art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.

Pârâta . depus întâmpinare (filele 58-62), prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, invocând excepția inadmisibilității acțiunii pentru nerespectarea procedurii prev. de Legea 193/2000.

În motivare arată, în esență, că potrivit art. 8 din Legea 193/2000, controlul dispozițiilor prezentei legi se face de reprezentantul ANPC, precum și de specialiști autorizați ai altor organe ale administrației publice, potrivit competențelor. Art. 9 precizează că organele de control efectuează verificări atât la sesizarea persoanelor ce se consideră prejudiciate, cât și din oficiu.

Art. 11 menționează că organele de control abilitate încheie procese verbale prin care se consemnează faptele contestate cu ocazia verificărilor făcute, precum și articolele din lege încălcate de comerciant, urmând ca apoi să se sesizeze instanța de judecată dacă in urma verificărilor de constată încălcări ale legii mai sus menționate.

Reclamanții nu s-au adresat ANPC, conform procedurii prevăzute de Legea 193/2000 și au formulat prezenta cerere. Mai arată pârâta că clauzele contractului nu sunt abuzive, iar reclamanții le-au cunoscut și acceptat la încheierea contractului. Comisionul de risc a fost inclus în D. și reprezintă costul total al creditului .

Buna credință a pârâtei nu a putut fi infirmată de reclamanți, neputându-se face dovada că acest comision de risc ar fi suferit modificări pe perioada de derulare a contractului . Contractele de credit sunt contracte preformulate la toate băncile, însă convențiile și clauzele menționate în contract nu au fost impuse reclamanților, banca nedeținând un monopol pe piață la acordarea creditelor, clienții putând să se adreseze oricărei bănci a cărei ofertă o considera mai avantajoasă.

În lipsa dovedirii unei eventuale vicieri a consimțământului reclamanților la data încheierii convenției, trebuie făcută aplicarea principiului conținut de art. 969 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună credință de către acestea.

Mai arată că în urma transmiterii actului adițional către reclamanți, semnat și acceptat de către aceștia, banca nu a perceput în același timp comisionul de administrare cu comisionul de risc, comisionul de administrare fiind perceput doar din momentul semnării actului adițional.

În drept, pârâta a invocat prevederile Legii nr.193/2000, Directivei nr. 93/13/CEE.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Se constată că prin acțiunea înregistrată la data de 19.04.2012 reclamanții S. V. și S. D. L. au cerut instanței de judecată să constate și să desființeze clauzele abuzive prin care pârâtele S.C V. România S.A. și S.C. V. România - Sucursala A. I. își rezervă dreptul de a modifica dobânda, îi obligă la plata unui comision de risc și au modificat în mod unilateral convenția de credit, transformând acest comision în comision de administrare credit.

De asemenea, au mai cerut obligarea pârâtelor în solidar la plata sumelor pe care le-au achitat cu titlu de comision de risc și comision de administrare în ultimii trei ani începând cu luna aprilie 2009 și până la data introducerii acțiunii, în sumă de 435,24 CHF și în continuare până la data restituirii efective, precum la plata de dobânzi legale.

Pentru termenul de judecată din data de 20.02.2013 reclamanții și-au precizat acțiunea solicitând restituirea sumei pe care au plătit-o cu titlu de comision de risc sau comision de administrare începând cu luna aprilie 2009 până la data restituirii anticipate — 28.07.2011 -, precum și obligarea pârâților la plata de dobânzi legale.

Cercetând actele dosarului sub aspectul clauzelor care au fost puse în discuție se constată că raporturile juridice dintre părți izvorăsc din convenția de credit nr._/2007 pe care au încheiat-o la data de 11.06.2007, urmare căreia pârâta de ord.l, prin angajații Sucursalei A. I. a acordat reclamanților un credit pentru cheltuieli personale curente în sumă totală de 16.900 CHF pentru o perioadă de 120 luni, iar aceștia s-au obligat să-i restituie prin plata unor rate lunare conform unui plan de rambursare - filele 7-17 și 27-29.

Potrivit convenției de credit raporturile contractuale deduse judecății au fost precizate sub forma unor „Condiții speciale ale convenției" și unor „Condiții generale ale convenției", precum și unui „Plan de rambursare credit".

Analizând acțiunea formulată de reclamanți prin prisma dispozițiilor legale menționate și probelor din dosar se constată că aceasta este în parte fondată.

In privința clauzelor abuzive care există în convenția de credit.

Instanța constată că părțile au încheiat o convenție de credit în care clauzele sunt grupate în două părți intitulate „Condițiile speciale ale convenției" și „Condițiile generale ale convenției".

Văzând convenția de credit, răspunsurile la interogatoriu și reținând că pârâtele nu au făcut dovada celor susținute, respectiv că au oferit posibilitatea reală de negociere, se constată că partea din aceasta privind „Condițiile generale ale convenției" apare în mod evident ca fiind un contract de adeziune în înțelesul art.3 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, iar în privința părții „Condiții speciale ale convenției" de asemenea că pârâtele nu au făcut dovada unor negocieri individuale în înțelesul menționat.

Instanța ajunge la o astfel de concluzie deoarece împrejurarea că reclamanții au cunoscut întinderea obligațiilor menționate în convenția pe care au semnat-o și că prin plățile pe care le-au făcut și-au onorat aceste obligații nu înseamnă automat că toate sau parte din clauzele convenției au fost negociate.

Procedând la analizarea primelor două clauze, instanța reține că la pct.3 lit.d „Data ajustării dobânzii" din „Condițiile speciale ale convenției" a fost stipulat: „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării", iar la pct.3.10 „D. (dobânda anuală efectivă)" din secțiunea 3 „Costuri" a „Condițiilor generale ale convenției", există clauza: „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prevăzute de Secțiunea 10) „Costuri suplimentare" sau prin acordul părților".

Instanța urmează să constate caracterul abuziv al acestor două clauze deoarece este cert că reprezintă un caz de modificare unilaterală a contractului prin raportare la un indicator care este menționat în mod generic, sub formula: „banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară", iar nu la indicatori punctuali, obiectivi, previzibili și ușor de verificat.

Concluzia care se desprinde este că reclamanții nu au avut posibilitatea să cunoască modul în care va evolua dobânda și să decidă dacă mai înțeleg să-și onoreze obligațiile sau să ceară rezilierea contractului, în timp ce banca poate în mod arbitrar și imprevizibil să invoce și să aplice modificări ale dobânzii, fiind în acest fel la încheierea lui s-au aflat pe o poziție inegală în raport cu banca, clauza fiind prestabilită de către împrumutător, fără a da împrumutaților în mod real și efectiv posibilitatea să o negocieze, să o modifice sau să o elimine.

Față de cele ce preced, în temeiul art.3 al.l și 2 și art.5 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și art.l al.l și 3, art.4 al.l și 2, art.6 și art.13 Legea nr.193/2000 și văzând și al.l lit.a și b la această lege, urmează să se constate caracterul abuziv al clauzelor menționate la pct.3 lit.d din condițiile speciale ale convenției și la pct.3.10 condițiile generale ale convenției și nulitatea lor absolută și să dispună înlăturarea lor.

Trecând la analizarea celorlalte două clauze se reține că la pct.5 lit.a din „Condițiile speciale ale convenției" s-a stipulat perceperea unui „Comision de risc" de „0,1% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit", iar la pct. 3.5 din „Condițiile generale ale convenției", există clauza potrivit căreia: „Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată durata creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale".

Se observă că atât în condițiile speciale cât și în cele generale ale convenției nu este indicat suficient de clar și pe interesul oricărei persoane care nu are cunoștințe specifice domeniului bancar, ce fel de riscuri presupune perceperea comisionului de risc.

Pe de altă parte comisionul de risc nu se justifică de vreme ce nu există vreo dovadă că reclamanții nu au achitat ratele lunare, iar potrivit pct.7 din condițiile speciale ale convenției există o garanție reală imobiliară asupra unui imobil casă și curte situat în municipiul Aiud și nu există vreun indiciu că prin valorificarea acestei garanții imobiliare nu s-ar fi acoperit un eventual prejudiciu rezultat din ajungerea în incapacitate de plată.

De asemenea, văzând planul de rambursare" de la filele 27-29 se constată că acest comision de risc se ridică la un total de 1.094,65 CHF, plăți care raportate la creditul de 16.900 CHF reprezintă o sumă disproporționată și nejustificat de mare.

Față de cele ce preced, în temeiul art.3 par.l și art.5 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și art.l al.l, art.4 și art.14 din Legea nr.l93/2000 urmează să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a convenției și în privința acestor două clauze și să dispună înlăturarea lor.

In privința modificării abuzive a convenției de credit.

Văzând actul adițional la convenția de credit fără număr, nedatat și nesemnat de la filele 40-45 se constată că prin art.3 al, în vederea aplicării OUG nr.50/2010, pârâta de ord.l a procedat la modificarea unilaterală a convenției de credit prin transformarea comisionului de risc prevăzut în cuprinsul pct.5 lit.a din condițiile speciale ale convenției în comision de administrare credit.

Modificarea convenției de credit a constat în redenumirea comisionului de risc în comision de administrare credit cu menținerea procentului de 0,1% pe lună, dar cu enumerare riscurilor pentru care se percepe.

Analizând demersurile pârâtei de modificare unilaterală a convenției de credit prin înlocuirea comisionului de risc cu un comision de administrare, fără ca să rezulte necesități sau aspecte noi care ar impune o protecție specială peste cea oferită de garanțiile reale aduse și de polița de asigurare, și capetele de cerere II, III și parțial IV apar ca fiind fondate.

Este cert că acest nou comision, este în realitate vechiul comision de risc, despre care instanța a arătat anterior că reprezintă o clauză abuzivă.

Fată de cele ce preced, în temeiul art.3 par.l și 2 din Directiva nr.93/13/CEE și art.94 al.4 din OUG nr.50/2010 urmează să se constate că prin actul adițional fără număr și nedatat pârâtele au modificat în mod unilateral și abuziv convenția de credit prin transformarea comisionului de risc în comision de administrare credit și că această clauză este abuzivă și nulă și să procedeze la înlăturarea din cuprinsul actului adițional.

In privința solicitării de a se restitui sumele ce au fost plătite cu titlu de comision de risc și comision de administrare și de obligare la plata de dobânzi legale.

Pentru considerentul că s-a constatat existența unor clauze abuzive, iar consumatorii au dreptul să fie protejați prin restituirea sumelor pe care le-au plătit fără a fi datorate, instanța apreciază că în parte și aceste solicitări sunt fondate.

Se constată că prin precizarea de acțiune ce a fost depusă pentru termenul de judecată din data de 20.02.2013 reclamanții au modificat capătul V de cerere, solicitând ca pârâtele să fie obligate la restituirea comisionului de risc și de administrare precum și la plata de dobânzi legale începând cu luna aprilie 2009 până la data restituirii anticipate a creditului, indicată ca fiind data de 28.07.2011.

Reclamanților nu li se poate refuza dreptul la restituirea unor sume pe care le-au plătit fără a fi obligați și pentru că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 19.04.2012, văzând dispozițiile art.l și 3 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la data încheierii convenției de credit, urmează ca pârâtele să fie obligate în solidar să restituie comisionului de risc și de administrare începând cu data de 19.04.2009 până la data achitării integrale a creditului.

Văzând dispozițiile art.l088 și art.l084 din Codul civil de la 1864, în vigoare la data încheierii convenției de credit și art.2 și 3 din OG nr.13/2011, cererea de obligare a pârâtelor la plata de dobânzi legale începând cu luna aprilie 2009 va fi respinsă, deoarece nu s-a făcut dovada punerii în. întârziere,astfel ca o astfel de obligație nu poate fi dispusă decât de la data chemării în judecată.

Pentru considerentul că creditul a fost achitat în totalitate, capătul de cerere privind obligarea pârâtei de ord.2 S.C. V. România S.A. - Sucursala A. I. la a pune la dispoziția reclamanților un proiect de act adițional la convenția de credit și un nou grafic de rambursare a creditului urmează să fie respins.

Căzând în pretenții, în temeiul art.274 din codul de procedură civilă pârâtele vor fi obligate în solidar să plătească reclamanților 3.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanții S. V. și S. D. L., ambii cu domiciliul în Aiud, ., jud. A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. ROMÂNIA SA, cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, Sectorul 2 și S.C. V. ROMÂNIA SA -SUCURSALA ABLA I., cu sediul în A. I., ., .. A., și în consecință:

Constată caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a convenției de credit nr._/11.06.2007 încheiată între părți în privința următoarelor clauze:

- pct.3 lit.d „Data ajustării dobândi" din „Condițiile speciale ale convenției", în conformitate cu care „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobândi curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobândii astfel modificată se va aplica de la data comunicări";

- pct.3.10 „D. (dobânda anuală efectivă)" din secțiunea 3 „Costuri" a „Condițiilor generale ale convenției" în conformitate cu care „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobândi, precum fi în condițiile prevăzute de Secțiunea 10) „Costuri suplimentare" sau prin acordul părților".

- pct.5 lit.a „Comision de risc" din „Condițiile speciale ale convenției", în conformitate"cu care se percepe un comision de risc de: „0,1% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în filele de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit";

- pct. 3.5 „Comisionul de risc" din Secțiunea 3 „Costuri" din „Condițiile generale ale convenției", în conformitate cu care: „Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul poate datora Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența/ scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale".

Desființează clauzele constatate ca fiind abuzive din cuprinsul convenției de credit nr._/11.06.2007.

Constată că prin art.3 din actul adițional fără număr, nedatat și nesemnat la convenția de credit pârâtele au modificat în mod unilateral și abuziv convenția de credit nr._/2007 prin transformarea comisionului de risc prevăzut în cuprinsul pct.5 lit.a din „Condițiile speciale ale convenției" în „comision de administrare credit”

Constată ca fiind abuzivă și nulă clauza prin care prin act adițional pârâtele au introdus în cuprinsul convenției de credit „comisionul de administrare credit" și dispune înlăturarea acestuia din cuprinsul actului adițional.

Obligă în solidar pârâtele să restituie reclamanților sumele pe care le-au plătit cu titlu de comision de risc și comision de administrare începând cu data de 19.04.2009 până la data achitării integrale a creditului.

Obligă în solidar pârâtele să plătească reclamanților dobânzi legale aferente comisioanelor de risc și de administrare care vor fi restituie.

Respinge restul capetelor de cerere.

Obligă în solidar pârâtele să plătească reclamanților 3.000 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare

Pronunțată în ședința publică din 06.03.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. M. R. D.

Red. CM 01.04.2013/Tehnored. RD 05.04.2013