Anulare act. Sentința nr. 1475/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1475/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 7819/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1475/2013
Ședința publică din 29.03.2013
Instanța constituită din:
Președinte – S. F.
Grefier – R. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta B. A. A. în contradictoriu cu pârâtele V. R. SA și V. R. SA - Sucursala A. I., având ca obiect anulare act – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat C. M. pentru reclamantă și av. C. M. pentru pârâta ., lipsă fiind reclamanta și pârâta ., Sucursala A. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocatul reclamantei arată că nu poate depune actul adițional la contractul de credit și nici răspunsul dat de reclamantă cu privire la actul adițional întrucât aceste acte sunt arhivate la București, iar de la sucursala din A. I. nu poate obține aceste acte pe care reclamanta trebuie să le aibă. Depune la dosar notificarea băncii către reclamantă.
Avocatul reclamantei arată că între părți a existat o corespondență, prin care reclamanta și-a exprimat refuzul de a semna actul adițional, iar banca trebuie să aibă înscrisurile solicitate de instanță.
Instanța, pune în vedere avocatului pârâtei să depună la dosar actul adițional actul adițional la contractul de credit încheiat între părți, precum și adresa cuprinzând răspunsul dat de reclamantă cu privire la actul adițional implementat de bancă, sub sancțiunea amenzii și lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns av. C. M. pentru reclamantă și av. C. M. pentru pârâta . fiind reclamanta și pârâta . A. I..
Avocatul pârâtei depune la dosar actele solicitate de instanță, respectiv actul adițional la contractul de credit și răspunsul dat de reclamantă cu privire la actul adițional.
Avocații părților declară că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, declară închisă probațiunea și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocatul reclamantei solicită admiterea acțiunii, să se constate caracterul nul și abuziv al clauzelor cuprinse în Convenția de credit, să fie obligate pârâtele să restituie sumele încasate cu titlu de comision de risc pe ultimii trei ani anteriori formulării cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Avocatul pârâtei solicită respingerea acțiunii, clauzele inserate în contract nu sunt abuzive, au fost aduse la cunoștință reclamantei și explicate, consumatorul avea cunoștință despre clauzele contractului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, sub număr de dosar_, reclamanta B. A. A., în contradictoriu cu pârâtele . . A. I., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:
-să constate caracterul nul și abuziv al clauzelor cuprinse în convenția de credit nr._/06.08.2007, respectiv la punctul 5 lit. a, condițiile speciale ale convenției și la pct. 3.5 din Condițiile generale ale convențiilor, referitoare la comisionul de risc – redenumit ulterior comision de administrare și, în consecință, să dispună desființarea acestor clauze;
- să fie obligate pârâtele, în solidar, să restituie sumele încasate cu titlu de comision de risc - respectiv comision de administrare, de la data încheierii convenției de credit și până la zi;
-să fie obligată pârâta ., în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței civile să încheie cu reclamanta noi acte adiționale la convenția de credit și noi grafice de rambursare a creditelor, care să fie conforme cu cele dispuse prin sentință, fără comision de risc sau comision de administrare ;
-să fie obligate pârâtele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat, în esență, că la data de 01.07.2008 între părți s-a încheiat convenția de credit_/06.08.2007, prin care reclamanta a contractat un credit bancar în valoare de 68.000 CHF.
Clauzele contractului au fost prestabilite, având un conținut prestabilit, condițiile generale ale contractului fiind cuprinse într-un format tipizat care a fost impus de către pârâte . Apreciază reclamanta că clauzele din convenție sunt abuzive, în conformitate cu disp. art. 14 din Legea 193/2000 ale art. 3 par. 2 al. 3 din Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului Europei.
În susținerea cererii a depus la dosar, în copie: răspuns la convocare la conciliere (f. 5,6), invitație la conciliere f. 7,8), copie carte de identitate (f. 9), plan de rambursare (f. 10-14), convenție de credit (f. 15 25).
Pârâta . depus la dosar întâmpinare (f. 32 44), prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția inadmisibilității acțiunii ca acțiune directă, , iar pe fondul cauzei respingerea cererii reclamantei, arătând, în esență, că clauzele contractului au fost cunoscute de către reclamantă - care a preferat banca pârâtă, în cauză nu s-a argumentat, motivat, respectiv probat că vreuna dintre clauzele în discuție ar fi fost inserate cu rea credință de către comerciantul neleal și, cu atât mai puțin că determină caracterul nevalabil al cauzei actului juridic și implicit, compromite echilibrul acestuia. Mai arată că actul adițional nu poate fi desființat, că o dată asumate clauzele contractului sub semnătură sau tacit, în baza legii OG 50/2012, nu mai poate fi vorba de existența în cuprinsul actului a unor clauze abuzive, ascunse sau neînțelese.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
La data de 06.08.2007 între părți s-a încheiat Convenția de credit nr._/06.08.2007 (f. 15-24), conform căreia creditul obținut de reclamantă este de_ CHF, rambursabil în 300 de luni de la data încheierii convenției.
La pct.5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/06.08.2007 și la pct.3.5 din condițiile generale ale convenției a fost stabilit un comision de risc de 0,17 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență pe toata perioada de derulare a Convenției de credit.
Dispozițiile art.969 din Codul civil conferă putere de lege contractelor legal făcute, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forță deplina doar contractelor legale făcute.
Potrivit art.948 din Codul civil condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Conform art.968 din Codul civil cauza este nelicită când este prohibită de legi și când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Cauza unui contract sinalagmatic, cum este contractul de credit în speță, este formată din doua componente și este diferită pentru cele două parți care contractează. Pentru banca cauza proximă sau scopul imediat o reprezintă restituirea împrumutului, iar scopul mediat constă în motivul determinant al încheierii contractului de împrumut, or pentru bancă motivul determinant al încheierii contractului de credit îl constituie obținerea de profit. Pentru împrumutat, scopul imediat îl constituie obținerea de bani, iar scopul mediat lor banilor în interes personal.
Apoi, una din condițiile de valabilitate a cauzei este ca aceasta să fie licită și morală.
Art.966 din Codul civil prevede că obligația nelicită nu poate avea nici un efect, iar art.968 din Codul civil stabilește: „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice”.
Potrivit art.14 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil si Codului de procedură civilă.
În concluzie, ori de câte ori un consumator este prejudiciat prin încheierea unui contract datorită încălcării prevederilor Legii nr.193/2000, el are dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu dispozițiile Codului Civil și Codului de procedură civilă. Încheierea unui contract cu încălcarea Legii nr.193/2000 face ca acel contract să aibă o cauză ilicita, iar cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului.
Analizând clauzele contractuale invocate în acțiunea introductivă, raportat la cele anterior menționate, instanța retine următoarele:
Scopul mediat al încheierii contractului de credit în speța de față, adică motivul determinant al încheierii, din punctul de vedere al băncii este obținerea de profit, banca urmărind obținerea de profit chiar și cu încălcarea legii pentru următoarele motive:
Contractul de credit în cauză a fost transformat în mod tacit de bancă într-unul de adeziune, deoarece a constat într-un formular tipizat, ale cărui clauze nu au putut fi negociate de reclamanți, întregul contract fiind impus în forma respectivă de bancă.
Potrivit art.4 alin. 1 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin care a fost transpusă Directiva 84/450/CE, o clauză contractuală ce nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor comerciale sau numai una din clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
În cauză nu s-a făcut dovada ca respectivele clauze invocate în acțiune ca fiind abuzive ar fi fost negociate cu consumatorul. Faptul că ambele parți au cunoscut întinderea obligațiilor stipulate prin clauzele invocate în acțiune la data încheierii convenției de credit, nu înseamnă că respectivul contract a fost negociat, din moment ce consumatorul nu a avut posibilitatea să le negocieze.
Cu privire la comisionul de risc prevăzut la pct.5 din condițiile speciale ale convenției si de pct.3.5 din condițiile generale ale convenției, s-a stabilit un comision de risc de 0,17 % aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență pe toată perioada de derulare a convenției de credit.
Aceste clauze privind comisionul de risc apar în lumina legii ca fiind abuzive din următoarele motive:
În contract nu este identificat suficient de clar și pe înțelesul oricărei persoane care nu are cunoștințe specifice domeniului bancar, ce fel de riscuri presupune punerea creditului la dispoziție. În plus, aceste comisioane de risc nu se justifică, ținând cont că reclamanții au adus garanții pentru executarea contractului. În acest sens reclamanții au constituit în favoarea pârâtei o garanție reală imobiliară (ipotecă) de rang I, conform pct.7 lit. a din condițiile speciale ale Convenției, imobil care a fost asigurat conform pct.7 lit. b din condițiile speciale ale Convenției, iar contractul de asigurare a fost cesionat în favoarea băncii (f. 17).
Art.6 din Legea nr.193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
Acest art.6 nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute în Legea nr.193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Deoarece art.14 din Legea nr.193/2000 face trimitere la Codul civil și la Codul de procedură civilă, instanța apreciază că în cauză cererea reclamanților este întemeiată, existând un caz de nulitate absolută parțială care este dat de caracterul abuziv al unor clauze contractuale ce se sancționează cu desființarea acelor clauze și restituirea prestațiilor efectuate.
La judecarea cauzei se va avea în vedere și interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiție a Comunitarii Europene articolului 6 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive, articol ce a fost transpus în art.6 din Legea nr.193/2000. Astfel, în cauza C-243/08 Pannon GSM Zrt împotriva E. Sustikne G. și cauza Murciano Quintero, C - 240/98, Curtea a stabilit ca art.6 alin.1 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din data de 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală abuzivă nu creează obligații pentru consumator și nu este necesar în acest sens ca respectivul consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de clauză. De asemenea, s-a mai dispus că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elemente de drept și de fapt necesare în acest sens, iar atunci când consideră că o astfel de clauză este abuzivă nu o aplică.
Față de cele ce preced, deoarece scopul determinant urmărit de bancă la încheierea contractului a fost obținerea unui profit chiar și cu riscul încălcării Legii nr.193/2000, prin includerea unor clauze abuzive în contractul de credit, instanța apreciază ca aceste clauze sunt lovite de nulitate absolută.
În speța dedusă judecății nu se contestă că pârâta a stabilit unilateral dobânda fixă, ci se contestă posibilitatea modificării cuantumului acesteia în mod unilateral de către bancă, fără acordul reclamantului și fără a se stabili măcar criteriile în funcție de care ar putea opera această modificare.
În cauză nu s-a făcut dovada negocierii, în sensul celor anterior expuse, iar în plus pct.1 a) din Anexa la Legea 193/2000 care dau dreptul de a modifica unilateral clauzele contractului, dacă există o motivație întemeiată, s-ar putea aplica doar în situația în care, dobânda stipulată ar fi variabilă, nu și atunci când este stabilită în cuantum fix.
Pârâta pentru a diminua riscul insolvabilității unui debitor, avea posibilitatea de a încheia un contract de asigurare a creditului.
Chiar dacă pârâta avea obligația să constituie aceste provizioane de risc de credit și posibilitatea constituirii unor provizioane de risc suplimentare, iar în plus putea să-și asigure creditul, aceasta a preferat să transfere tot acest risc asupra reclamanților, cu toate că aceștia din urmă au suportat încă de la încheierea contractului riscul de credit prin aducerea drept garanție a unui imobil, imobil ce a fost asigurat, iar contractul de asigurare a fost cesionat în favoarea băncii.
Instanța apreciază că și dacă acest comision de risc ar face parte din preț, el nu este supus excepției prevăzute de art.4 al directivei 93/13/CEE, din moment ce nu este prevăzut în mod clar și inteligibil, deoarece acest comision nu este definit și nu se menționează criteriile în funcție de care s-a stabilit procentul comisionului.
Pârâta V. R. SA – SUCURSALA A. I., a comunicat reclamantei propunerea făcută de Bancă în vederea armonizării contractului de credit anterior menționat cu prevederile OUG nr. 50/2010(f. 56-59), propunere neacceptată de reclamantă(f. 55)
Instanța constată că pârâtele prin acest act adițional, au modificat în mod abuziv contractul, în sensul înlocuiri comisionului de risc, prevăzut de pct. 5 lit .a, din convenția de credit, cu comision de administrare credit în același cuantum de 0,17%(f 63).
Potrivit art. 35 alin. 1 lit b) din OUG 50/2010 cu modificările ulterioare, se interzic introducerea și perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze bancare, cu excepția costurilor specifice unor produse și servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiționale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislație;
Iar conform art. 95, alin. 4 din OUG 50/2010 se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanță de urgență. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanță de urgență sunt considerate nule de drept.
Instanța constată că pârâta a înlocuit denumirea comisionului de risc cu denumirea “comision de administrare”, având aceeași funcție de comision de risc, astfel cum rezultă din definiția dată de bancă prin acest act adițional și prin comparare cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit g) din Normele BNR nr. 17/18.12.2003.
Din definiția dată comisionului de administrare credit formulată în actul adițional despre care s-a făcut vorbire anterior reiese că acest comision vizează administrarea riscului implicat de situații precum: comportamentul contractual al împrumutatului, pe toată durata convenției, modul de îndeplinire de către împrumutat, întocmai și la timp, pe toată durata convenției, a tuturor obligațiilor asumate în baza acesteia, riscul de urmărire și de degradare/uzură a bunurilor aduse în garanție, în orice moment pe toată durata convenției, riscul neîncasării valorii asigurate, stabilită prin polița de asigurare, în caz de producere a unui eveniment asigurat și a riscului de piață implicat de situații precum variația condițiilor de piață privitoare la valoarea bunurilor aduse în garanție și la valorificarea acestora în orice moment pe toată durata convenției.
Din această perspectivă și având în vedere considerentele anterior reținute cu privire la comisionul de risc instanța va constata nulitatea absolută a clauzei prin care pârâtele au transformat comisionul de risc în comision de administrare.
Față de cele reținute mai sus instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B. A. A., având CNP_, domiciliată în A. I., .. 75, ., jud. A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. SA, cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, Sectorul 2, și S.C. V. R. SA – SUCURSALA A. I., cu sediul în A. I., ., . și în consecință:
1. Va constata nulitatea absolută parțială a convenției de credit nr._/06.08.2007 încheiată între părți în privința următoarelor clauze:
- pct.5 lit.a „Comision de risc” din „Condițiile speciale ale convenției”
- pct.3.5. „Comisionul de risc” din Secțiunea 3 „Costuri” a „Condițiilor generale ale convenției”.
2. Va desființa clauzele contractuale din convenția de credit_/06.08.2007, menționate la pct. 1.
3. Va constata că prin act adițional comisionul de risc prevăzut de pct. 5 lit. a din convenția de credit_/06.08.2007, s-a transformat în comision de administrare.
4. Va constata nulitatea absolută a clauzei prin care pârâtele au transformat comisionul de risc în comision de administrare.
5. Va obliga pârâtele să plătească reclamantei contravaloarea comisionului de risc și a comisionului de administrare achitat de reclamantă din convenția de credit nr._/06.08.2007 începând cu data de 21.11.2009 și până la data emiterii de către pârâte a unui nou grafic de rambursare în conformitate cu prezenta sentință.
6. Va obliga pârâta S.C. V. R. SA – SUCURSALA A. I. ca în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe să pună la dispoziția reclamanților actul adițional la convenție și noul grafic de rambursare a creditului în conformitate cu cele dispuse prin prezenta sentință.
Va respinge în rest cererea.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă instanța va obliga pârâtele în solidar la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei cu titlu cheltuieli judiciare constând în parte din onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B. A. A., având CNP_, domiciliată în A. I., .. 75, ., jud. A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. SA, cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, Sectorul 2, și S.C. V. R. SA – SUCURSALA A. I., cu sediul în A. I., ., . și în consecință:
1. Constată nulitatea absolută parțială a convenției de credit nr._/06.08.2007 încheiată între părți în privința următoarelor clauze:
- pct.5 lit.a „Comision de risc” din „Condițiile speciale ale convenției”
- pct.3.5. „Comisionul de risc” din Secțiunea 3 „Costuri” a „Condițiilor generale ale convenției”.
2. Desființează clauzele contractuale din convenția de credit_/06.08.2007, menționate la pct. 1.
3. Constată că prin act adițional comisionul de risc prevăzut de pct. 5 lit. a din convenția de credit_/06.08.2007, s-a transformat în comision de administrare.
4. Constată nulitatea absolută a clauzei prin care pârâtele au transformat comisionul de risc în comision de administrare.
5. Obligă pârâtele să plătească reclamantei contravaloarea comisionului de risc și a comisionului de administrare achitat de reclamantă din convenția de credit nr._/06.08.2007 începând cu data de 21.11.2009 și până la data emiterii de către pârâte a unui nou grafic de rambursare în conformitate cu prezenta sentință.
6. Obligă pârâta S.C. V. R. SA – SUCURSALA A. I. ca în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe să pună la dispoziția reclamanților actul adițional la convenție și noul grafic de rambursare a creditului în conformitate cu cele dispuse prin prezenta sentință.
Respinge în rest cererea.
Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Executorie.
Pronunțată în ședința publică din 29.03.2013.
Președinte Grefier
S. F. R. D.
Red. F.S. 03 Aprilie 2013/Tehnored. RD 04.04.2013.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1993/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Evacuare. Sentința nr. 3572/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
