Anulare act. Sentința nr. 364/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 364/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 4438/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 364/2013
Ședința publică din 25.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – S. F.
GREFIER – A. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții R. V. M. L. și R. V. E. în contradictoriu cu pârâtele B. Comercială Română SA și B. Comercială Română SA - Sucursala Județeană A., ., având ca obiect anulare act, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâta B. Comercială Română SA, avocat M. A., din cadrul SCA N. N. D. Kingston Petersen, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanții, prin avocat, depun note de ședință cu privire la excepțiile invocate de pârâta ., prin întâmpinare.
Instanța pune în discuția părților excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâta ., prin întâmpinare.
Reclamanții, prin avocat, solicită respingerea excepției față de locul încheierii actului atacat.
Pârâta B. Comercială Română SA, prin avocat, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Instanța respinge excepția de necompetență teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia, având în vedere dispozițiile art.9 C.proc.civ., cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți putând fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei.
Instanța califică excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe, invocată de pârâta ., prin întâmpinare, ca fiind excepția prematurității introducerii acțiunii și acordă cuvântul în dezbateri asupra acesteia.
Reclamanții, prin avocat, solicită respingerea excepției, apreciind că nu era necesară îndeplinirea procedurii prevăzută de art.7201 C.proc.civ., cauza nefiind comercială. Menționează că au efectuat demersuri pentru eliminarea comisionului de risc, demersuri care pot fi asimilate procedurii prealabile.
Pârâta B. Comercială Română SA, prin avocat, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Instanța respinge excepția prematurității introducerii acțiunii, având în vedere că în cauză, față de pârâta . nu sunt aplicabile dispozițiile art.7201 C.proc.civ., reclamanții nefiind ținuți a sesiza instanța doar după parcurgerea procedurii prealabile, mai ales că din poziția procesuală exprimată de . rezultă opoziția acesteia față de cererea formulată de reclamanți.
Instanța pune în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta ., prin întâmpinare.
Reclamanții, prin avocat, solicită respingerea excepției, ținând cont că prin petitul nr.4 din acțiune se solicită restituirea sumelor încasate pe perioada aferentă ultimilor trei ani înainte de sesizarea instanței.
Pârâta B. Comercială Română SA, prin avocat, învederează că a invocat și ea această excepție, fiind soluționată anterior de instanță. Menționează că pune concluzii de admitere a acesteia.
Instanța respinge excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată, ținând cont de faptul că în cazul încheierii unui contract cu încălcarea prevederilor Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, acel contract are o cauză ilicită, iar cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului, invocarea nulității absolute fiind imprescriptibilă sub aspect extinctiv. În ceea ce privește restituirea prestațiilor, față de prevederile art. 3 din decretul nr. 167/1958, constată că nu este prescris dreptul la acțiune al reclamanților, acesta fiind solicitat începând cu 04.07.2009 și până la data introducerii acțiunii 04.07.2012, potrivit precizării de acțiune din data 26.10.2012 (fila 92).
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reclamanții, prin avocat, solicită în susținerea cererii, încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Pârâta B. Comercială Română SA, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Constatând că este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul art. 167 alin.1 Cod proc. civ., încuviințează pentru reclamanți și pentru pârâta B. Comercială Română SA, proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosar.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanții, prin avocat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. Apreciază că în speță, clauzele atacate sunt abuzive deoarece acestea contravin Legii nr.193/2000. Față de cadrul legal, comisioanele sunt vădit abuzive, consecința fiind restituirea sumelor încasate nelegal. Menționează că reclamanții au ipotecat casa proprietatea acestora în favoarea băncii și nu se justifică încasarea comisionului de risc, mai ales că banca era obligată să constituie un fond de risc pentru creditele neperformante.
Pârâta B. Comercială Română SA, prin avocat, solicită, în principal, admiterea excepției lipsei de interes, neexistând comision de risc, acesta nefiind perceput de bancă. Este adevărat că la pct.3.8 din Condițiile generale de creditare se menționează că banca își rezervă dreptul de a stabili comisioanele, însă acesta nu a fost prevăzut în contract. Față de neprezentarea reclamanților pentru administrarea probei cu interogatoriul, solicită aplicarea prevederilor art.225 C.proc.civ. Pe fondul cauzei, pune concluzii de respingere a acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Precizează că în mod legal a fost încasat comisionul de administrare, nefiind interzis de Ordonanța nr.50/2010.
Având cuvântul în replică, reclamanții, prin avocat, arată că față de excepția lipsei de interes invocată de pârâta B. Comercială Română SA, cu privire la comisionul de risc, a fost lăsată la îndemâna băncii posibilitatea introducerii acestuia, prin acte adiționale ulterioare.
În temeiul art.150 C.proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.07.2012, sub dosar nr._, reclamanții R. V. M. L. și R. V. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. Comercială Română SA și B. Comercială Română SA - Sucursala Județeană A., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
1. constatarea nulității absolute parțiale a contractului de credit bancar nr.1548 PF din 22.08.2007, încheiat între părți în ceea ce privește următoarele clauze abuzive:
- pct.2.1 D., din secțiunea 2 a condițiilor generale de creditare – anexa la contractul de credit bancar nr.1458/PF din 22.08.2007;
- pct.3.8 „comisionul de urmărire riscuri” din condițiile generale;
- pct.3.9, comisionul de administrare din condițiile generale, cauza Convenției de credit fiind ilicită în privința acestor clauze.
2. să se dispună desființarea clauzelor contractuale menționate la pct.1
3. să se dispună desființarea planului de rambursare al creditului, în ceea ce privește clauzele de la pct.1
4. obligarea pârâtelor în solidar să restituie sumele încasate cu titlul de „comision urmărire riscuri și comision de administrare”, din momentul încheierii contractului (22.08.2007) și până la constatarea nulității absolute parțiale a contractului, precum și în continuare, până la refacerea planului de rambursare potrivit celor de mai sus, petitul nr.3 și va înceta încasarea acestor sume.
5. să se dispună încetarea, cu data introducerii acțiunii și a încasării comisionului de urmărire riscuri și a comisionului de administrare, percepute abuziv, aplicate la soldul creditului, plătibile lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a contractului de credit bancar.
6. obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au încheiat Contractul de Credit Bancar nr.1548 PF din 22.08.2007, valoarea creditului obținut fiind de 32.250 Euro, reprezentând credit cu ipotecă, durata creditului fiind de 360 luni de la încheierii convenției. Reclamanții consideră clauzele contractuale menționate în petitul acțiunii ca fiind abuzive, având în vedere că deși dobânda a fost stabilită ca fiind fixă – 5.8% pe an, banca și-a rezervat dreptul de a o modifica, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare. De asemenea, nu este prevăzut cuantumul anuităților lunare ce urmează a fi plătite de reclamanți, comisionul de risc și comisionul de administrare modificând dobânda fixă a contractului. Mai arată că în contract nu este identificat suficient de clar ce fel de riscuri presupune punerea creditului la dispoziție, banca neavând niciun motiv să perceapă acest comision de risc, în condițiile în care s-au obligat să garanteze creditul și dobânzile aferente prin constituirea unei ipoteci de rangul I asupra imobilului proprietatea acestora, în favoarea băncii. Apreciază că prezentul contract este unul de adeziune, acesta nerezultând din negocierea directă dintre bancă și împrumutați.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art.1179, 1235, 1270, 1472 Cod civil, art.274 C.proc.civ., art.1-4 și următ. Legea nr.193/2000.
Prezenta acțiune este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar în temeiul art.15 lit. j din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, raportat la art.1 alin.2 din OG nr.32/1995, privind timbrul judiciar.
La data de 27.09.2012, pârâta B. Comercială Română SA a depus întâmpinare (filele 69-79), prin care a solicitat:
I. În principal, respingerea acțiunii formulată de reclamanți prin admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond ca neîntemeiată:
a) Excepția lipsei capacității de folosință și implicit a calității procesuale pasive a Băncii Comerciale Române SA – Sucursala A. I.;
b) Excepția prescripției dreptului material la acțiune
c)Excepția inadmisibilității restituirii prestațiilor
d) Excepția lipsei de interes a capătului de cerere prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la pct.2.1 și 3.8 din condițiile generale de creditare.
Pe fond, pârâta arată că acțiunea reclamanților este netemeinică, sens în care solicită respingerea acesteia. Referitor la capetele de cerere privitoare la clauzele prevăzute la pct.2.1 și 3.8 din condițiile generale de creditare, menționează că acestea reprezintă dispozițiile legale în vigoare prin care se definește D., iar comisionul de urmărire riscuri nu este aplicabil prezentului contract de credit și apreciază că nu poate fi obligată la restituirea uni sume pe care nu a perceput-o niciodată. De asemenea, încasarea comisionului de administrare este perfect legală iar clauza de la pct.3.9 stabilește care este modalitatea de calcul a acestuia, modalitate prevăzută de OUG nr.50/2010. Învederează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.193/2000 pentru ca o clauză să poată fi considerată abuzivă.
La data 26.10.2012, reclamanții au depus precizare de acțiune (fila 92), prin care solicită restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de urmărire riscuri și comision de administrare de la data 04.07.2009 și până la momentul acțiunii civile – 04.07.2012.
La data de 28.12.2012, pârâta S. C. SRL a depus întâmpinare (filele 131-140), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți ca inadmisibilă și respectiv ca neîntemeiată și nefondată. Totodată, a invocat excepțiile necompetenței teritoriale a judecătoriei A. I., neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe și prescripția dreptului la acțiune. Pe fondul cauzei, pârâta arată că în prezent a demarat împotriva reclamanților procedura executării silite în vederea recuperării creanței pe care o deține împotriva acestora. Învederează că în contract nu este prevăzut comisionul de risc și nici nu a fost perceput reclamanților, menționarea sa în condițiile generale de creditare datorându-se faptului că acestea sunt valabile pentru toate contractele de credit în general și tratează toate categoriile de credite, costuri și situații în general. Clauzele contractuale nu sunt abuzive, având în vedere dispozițiile art.4 din Legea nr.193/2000 și dispozițiile art.969 Cod civil.
În drept, pârâta a invocat prevederile Codului de procedură civilă, Cod civil, Legea nr.193/2000, OUG nr.50/2010, Legea nr.31/1990, Decretul nr.167/1958, Legea nr.363/2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Având în vedere prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă instanța va examina cu prioritate excepția lipsei capacității de folosință și a calității procesuale pasive a B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA – SUCURSALA A. I., invocată de pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA
Instanța constata ca potrivit prevederilor art. 7 pct. 31 din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului, sucursala este orice unitate operațională dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile acesteia.
Prin urmare, în materia specială a activității de creditare însuși legiuitorul tranșează raportul dintre îndrituirea sucursalelor de a desfășura în mod direct activitatea de creditare și dependența acestora de societatea mamă, în sensul în care dreptul sucursalelor de a încheia contracte de credit cu terțe persoane nu este de natură a conferi personalitate juridică subunităților societății mamă, și pe cale de consecință nici legitimitate procesuală în ipoteza unor litigii intervenite între clienți și Bancă. In același sens, s-a pronunțat si ICCJ, prin decizia nr.3649/2006, reținând că ” instanța de apel a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două pârâte. Astfel, s-a stabilit că pârâta B. Comercială Română - Sucursala Județeană Maramureș nu are calitate procesuală întrucât, potrivit art. 3 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară este o unitate operațională fără personalitate juridică, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile instituției de credit în limita mandatului acordat de aceasta. Ca atare, în conformitate cu art. 41 al. 2 C.p.c. sucursala, neavând personalitate juridică și patrimoniu propriu, nu poate sta în judecată."
De altfel, așa cum rezultă din contractul de credit, convenția de credit au fost încheiate cu B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, și nu cu B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA - Sucursala A. I., reprezentarea societății-mamă la încheierea convențiilor s-a făcut prin directorul sucursalei, în baza atribuțiilor conferite acestuia în mod expres în acest sens, dar acest lucru nu înseamnă că Sucursala este titulara contractului de credit, și nici că aceasta are organe proprii de conducere prin care să poată sta în judecată în numele societății-mamă.
Față de cele reținute mai sus instanța va admite excepția lipsei capacității de folosință și implicit a calității procesuale pasive a BANCII COMERCIALE ROMÂNĂ SA – Sucursala A. I., în consecință va anula acțiunea formulată de reclamanții R. V. M. L. și R. V. E. ambii domiciliați în V. de Jos, .. 25, jud. A. în contradictoriu cu pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA – SUCURSALA A. I., cu sediul în A. I., .. 35, jud. A. ca fiind introdusă față de o persoană fără capacitate de folosință și și implicit fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a capătului de cerere prin care reclamanții solicită constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la pct. 2.1 și 3.8 din condițiile generale de creditare, invocată de pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA. instanța urmează a o respinge având în vedere următoarele:
Interesul reprezintă folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii. Interesul exista atunci când prin admiterea acesteia reclamantul ar obține recunoașterea unui drept. Or, in cazul de fata instanța constată reclamanții justifică un interes în promovarea acestor capete de cerere aceștia urmărind să se constate de către instanță caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la pct. 2.1 și 3.8 din condițiile generale de creditare și în consecință eliminarea acestora din conținutul convenției de credit. Prin urmare, reclamanții justifică un interes legitim in promovarea acțiunii, considerente pentru care excepția lipsei interesului va fi respins ca atare.
Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la restituirea prestațiilor, invocată de pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA., instanța urmează a o respinge în considerarea următoarelor argumente:
Susținerile pârâtei cu privire la inadmisibilitatea capetelor de cerere referitoare la restituirea prestațiilor, nu poate fi interpretat în sensul de neprimire ale acțiunii, ci pun în discuție eventual temeinicia cererii privind restituirea prestațiilor.
Nulitatea lipsește de cauză juridică în mod retroactiv, obligația de achitare a sumei reprezentând comisionul de risc. În fapt, sumele achitate cu titlu de dobândă peste nivelul solicitat de reclamantă și comisionul de administrare reprezintă o plată nedatorată, care stă ca temei al restituirii prestațiilor bănești. Contractul încheiat între părți nu intră în domeniul incidenței excepției de la principiul restitutio in integrum, întrucât contractul de credit nu este un contract cu executare succesivă, ci un contract încheiat uno ictu. Astfel, pârâta și-a executat obligația de a pune la dispoziția reclamantei suma solicitată, reclamantei revenindu-i obligația corelativă de a achita suma de bani la termenele scadente. Modalitatea convențională de restituire a sumei împrumutate nu schimbă natura juridică a contractului și nici a obligației de restituire-înțelegând prin aceasta o plată în accepțiunea art.1092 cod Civil, ca executare voluntară a unei obligații. În privința invocării de către pârâtă a imposibilității uneia dintre părți de a returna folosința asigurată de cealaltă parte, instanța constată că echivalentul folosinței sumelor acordate prin contract o reprezintă dobânda care a fost deja achitată, astfel încât nu se poate vorbi în speța de față despre o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei.
Se va respinge excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei pe temeiul de drept indicat de aceasta, respectiv Legea nr. 193/2000, invocată de pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA. cu următoarea motivare:
Excepția inadmisibilității se configurează juridic în două ipoteze și anume: în cazul inexistenței dreptului recunoscut de lege, precum și în cazul inexistenței căii procesuale, instanța constată că motivele invocate de pârâtă nu se circumscriu nici uneia dintre cele două ipoteze.
Susținerile pârâtei referitoare la faptul că în prezent contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1548 PF/22.08.2007 încheiată între reclamantă și pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA a fost declarat scadent anticipat din motive imputabile reclamantei întrucât aceasta din urmă nu si-a executat la termen și în condițiile asumate obligațiile contractuale, astfel că prevederile Legii nr. 193/2000 sunt aplicabile doar contractelor în ființă în curs de executare contractuală iar nu și celor aflate în curs de executare silită, instanța le apreciază nefondate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor Legii nr. 193/2000, instanța reține că legiuitorul nu face distincție în acest act normativ cu privire la aplicabilitatea textului de lege precitat doar în cazul contractelor în curs de executare iar nu și pentru cel aflate în curs de executare silită. Ori ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, unde legea nu distinge,
nici noi nu trebuie sa distingem.
Faptul că în prezent contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1548 PF/22.08.2007 încheiată între reclamanți și pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA care ulterior a fost cesionat către pârâta . în fază de executare silită și că acest contract de credit în virtutea legii este titlu executoriu nu are nici o relevanță din perspectiva aplicabilității în prezenta cauză a prevederilor legii nr. 193/2000 câtă vreme reclamanții inclusiv în cadrul fazei de executare silită au la îndemână posibilitatea de a formula apărări de fond împotriva titlului executoriu, în virtutea art. 399 alin. 3. Cod Procedură civilă.
Instanța arată în plus că practica Curții Europene de Justiție ( C-243/08 Pannon GSM Zrt împotriva E. Sustikne G. și cauza Murciano Quintero, C - 240/98), este în sensul că instanța este obligată de a examina chiar din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Pe fondul cauzei instanța reține că reclamanții au încheiat cu pârâta BCR SA – prin Sucursala Județeană A., un contract de credit pentru suma de_ euro (filele 13-18), la data de 22.08.2007.
Conform pct. 2.1 D. din secțiunea 2 a condițiilor generale de creditare anexă la contractul de credit bancar nr. 1548/PF din 22.08.08.2007 se prevede că „ în cazul creditelor de consum acordate persoanelor fizice, dobânda anuală efectivă (D.) reprezintă costul total al creditului, exprimat în procente anula din valoarea creditului totla acordat. (f. 14).
Potrivit pct. 3.8 din secțiunea 2 a condițiilor generale de creditare anexă la contractul de credit bancar nr. 1548/PF din 22.08.08.2007 se prevede că, „ comisionul de urmărire riscuri se calculează flat, prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contract de la pct. 1 din contract. Clientul achită comisionul de urmărire riscuri lunar, odată cu rata de credit și dobânda. Comisionul de urmărire riscuri se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile din lună”.(f. 15)
De asemenea la pct. 3.9 din secțiunea 2 a condițiilor generale de creditare anexă la contractul de credit bancar nr. 1548/PF din 22.08.08.2007 se prevede că, comisionul de administrare este în sumă fixă lunară și se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzut la pct. 1 din contract. Clientul achita comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit și dobânda. Comisionul de urmărire riscuri se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile din lună”.(f. 15)
Dispozițiile art.969 din Codul civil conferă putere de lege contractelor legal făcute, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forță deplina doar contractelor legale făcute.
Potrivit art.948 din Codul civil condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Conform art.968 din Codul civil cauza este nelicită când este prohibită de legi și când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Cauza unui contract sinalagmatic, cum este contractul de credit în speță, este formată din doua componente și este diferită pentru cele două parți care contractează. Pentru banca cauza proximă sau scopul imediat o reprezintă restituirea împrumutului, iar scopul mediat constă în motivul determinant al încheierii contractului de împrumut, or pentru bancă motivul determinant al încheierii contractului de credit îl constituie obținerea de profit. Pentru împrumutat, scopul imediat îl constituie obținerea de bani, iar scopul mediat folosirea banilor în interes personal.
Apoi, una din condițiile de valabilitate a cauzei este ca aceasta să fie licită și morală.
Art.966 din Codul civil prevede că obligația nelicită nu poate avea nici un efect, iar art.968 din Codul civil stabilește: „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice”.
Potrivit art.14 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil si Codului de procedură civilă.
În concluzie, ori de câte ori un consumator este prejudiciat prin încheierea unui contract datorită încălcării prevederilor Legii nr.193/2000, el are dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu dispozițiile Codului Civil și Codului de procedură civilă. Încheierea unui contract cu încălcarea Legii nr.193/2000 face ca acel contract să aibă o cauză ilicita, iar cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului.
Analizând clauzele contractuale invocate în acțiunea introductivă, raportat la cele anterior menționate, instanța retine următoarele:
Potrivit art.4 alin. 1 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin care a fost transpusă Directiva 84/450/CE, o clauză contractuală ce nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor comerciale sau numai una din clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Art.6 din Legea nr.193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
Acest art.6 nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute în Legea nr.193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
La judecarea cauzei se va avea în vedere și interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiție a Comunitarii Europene articolului 6 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive, articol ce a fost transpus în art.6 din Legea nr.193/2000. Astfel, în cauza C-243/08 Pannon GSM Zrt împotriva E. Sustikne G. și cauza Murciano Quintero, C - 240/98, Curtea a stabilit ca art.6 alin.1 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din data de 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală abuzivă nu creează obligații pentru consumator și nu este necesar în acest sens ca respectivul consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de clauză. De asemenea, s-a mai dispus că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elemente de drept și de fapt necesare în acest sens, iar atunci când consideră că o astfel de clauză este abuzivă nu o aplică.
În lumina celor evocate anterior nu se privește de către instanță ca fiind abuzivă prevederea pct. 2. 1 D. din secțiunea 2 a condițiilor generale de creditare anexă la contractul de credit bancar nr. 1548/PF din 22.08.08.2007 unde se prevede că „ în cazul creditelor de consum acordate persoanelor fizice, dobânda anuală efectivă (D.) reprezintă costul total al creditului, exprimat în procente anula din valoarea creditului total acordat. (f. 14).
Instanța constată că această prevedere contractuală nu este altceva decât definiția dată de legiuitor dobânzii anuale efective și pe care pârâta a inserat-o în mod automat în contract. În atare condiții nu se poate reține de către instanță că această clauză contractuală conține clauze abuzive.
În privința comisionului de administrare, prevăzut de pct. 3. 9 din secțiunea 2 a condițiilor generale de creditare, anexă la contractul de credit bancar nr. 1548/PF din 22.08.08.2007, instanța constată că acesta este perfect legal, fiind stabilit prin contract la suma de 16,12 euro pe lună, fiind un comision suficient de clar exprimat în contract și stabilit în concret prin elemente pe înțelesul oricărui consumator. În plus, actele normative apărute ulterior încheierii contractului de credit și care aliniază România normativelor din Uniunea Europeană, cum ar fi OUG nr. 50/2010, stabilesc că societățile bancare pot avea comisioane de administrare (nu însă și comisioane de risc) în contractele bancare.
Referitor la comisionul de urmărire riscuri, prevăzut de pct. 3.8 din secțiunea 2 a condițiilor generale de creditare anexă la contractul de credit bancar nr. 1548/PF din 22.08.08.2007, contract se observă de instanță că acest articol face o descriere a modului de calcul a comisionului de risc, în general, în timp ce particularizarea comisioanelor datorare de reclamantă în baza contratului este făcută la art. 8 din convenție(f. 13). Ori aceste prevederi nu cuprind și comisionul de risc, ceea ce înseamnă, că în cazul de față, reclamanții nu are obligația de plată a unui asemenea comision. Prin urmare se privește de instanță nefondată solicitarea reclamanților de anulare a clauzei prevăzute de pct. 3.8 din secțiunea 2 a condițiilor generale de creditare anexă la contractul de credit bancar nr. 1548/PF din 22.08.08.2007, în condițiile în care reclamanții nu au plătit nici o sumă de bani cu titlu comision urmărire riscuri.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior menționate instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanții R. V. M. L. și R. V. E. ambii domiciliați în V. de Jos, .. 25, jud. A. în contradictoriu cu pârâtele B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA cu sediul în București, .. 5, sector 3, cu sediul procesual ales în București, .. 1A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park, și . sediul în București, ., . II, III și parțial IV, sector 5 cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură București, .. 5, sector 3, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța reținând culpa procesuală a reclamanților va obliga reclamanții în solidar la plata către pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA a sumei de 5532,51 lei cu titlu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia, invocată de pârâta ..
Respinge excepția prematurității formulării cererei de chemare în judecată ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, invocată de pârâta .
Admite excepția lipsei capacității de folosință și implicit a calității procesuale pasive a B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA – SUCURSALA A. I., invocată de pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.
Anulează acțiunea formulată de reclamanții R. V. M. L. și R. V. E. ambii domiciliați în V. de Jos, .. 25, jud. A. în contradictoriu cu pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA – SUCURSALA A. I., cu sediul în A. I., .. 35, jud. A. ca fiind introdusă față de o persoană fără capacitate de folosință și și implicit fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția lipsei de interes a capătului de cerere prin care reclamanții solicită constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la pct. 2.1 și 3.8 din condițiile generale de creditare, invocată de pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.
Respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la restituirea prestațiilor, invocată de pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA..
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei pe temeiul de drept indicat de aceasta, respectiv Legea nr. 193/2000, invocată de pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA..
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta ..
Respinge acțiunea formulată de reclamanții R. V. M. L. și R. V. E. ambii domiciliați în V. de Jos, .. 25, jud. A. în contradictoriu cu pârâtele B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA cu sediul în București, .. 5, sector 3, cu sediul procesual ales în București, .. 1A, ., Complexul Bucharest Business Park, și . sediul în București, ., . II, III și parțial IV, sector 5 cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură București, .. 5, sector 3, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamanții în solidar la plata către pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA a sumei de 5532,51 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Executorie.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
S. F. A. R.
Red. SF/Tehn. AR/7 ex.
Data:31.01.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5086/2013. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3120/2013. Judecătoria... → |
|---|
