Pretenţii. Sentința nr. 1828/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1828/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 7703/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1828/2013
Ședința publică din 25.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. A. M.
GREFIER: B. C. F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta S.C. F. C. SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtă avocat M. A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Mandatarul pârâtei învederează instanței că societatea pârâtă nu a beneficiat de serviciile furnizate de reclamantă, având în vedere că nu are aparatura necesară.
Nemaifiind alte cereri de formulata sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Mandatarul pârâtei arată că își menține concluziile puse la termenul anterior.
În temeiul art.150 C.p.c instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 19.11.2012, sub dosar nr._, reclamanta S. R. de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 807,55 lei - reprezentând 720 lei - taxă pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei ianuarie 2010-iunie 2011, august – decembrie 2011 și 87,55 lei penalități de întârziere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta precizează că potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 persoanele juridice au obligația de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Mai arată că HG 977/2003 stabilește cuantumul lunar al acestor taxe, pe categorii precum și modalitatea de plată și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere.
În drept au fost invocate prevederile art. 112 C.proc.civ., art. 40 alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994 și H.G. nr. 977/2003.
În probațiune, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: adresa nr._/11/2012, informații O.R.C. cu privire la societatea pârâtă și facturile emise în contul pârâtei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f.6-32-29).
Reclamanta menționează că, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 coroborat cu prev. art. 26 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cererea este scutită de plata taxelor de timbru.
Potrivit prevederilor art.242 alin.2 C.proc.civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare (f.36-37) prin care pe cale de excepție a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
În ceea ce privește excepția invocată pârâta a arătat că reclamanta nu a îndeplinit procedura concilierii directe prevăzută de art.720 ind.1 din C.proc.civ, procedură obligatorie pentru asemenea genuri de acțiuni.
Pe fondul cauzei pârâta arată că reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile HG 977/2003, și deși, probabil cu bună știință, nu face mențiunea exactă a textului legal este evident că cererea de chemare în judecată are la bază dispozițiile art.3 din acest act normativ care a fost anulate de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 2102/09.04.2009 pronunțată în dosar_ publicată în Monitorul Oficial partea I nr.691 din 14.10.2009 hotărâre judecătorească irevocabilă și general obligatorie ca urmare a publicării în Monitorul Oficial încă din anul 2009.
Mai mult în anul 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.2/06.01.2011 a statuat că dispozițiile art.3 alin.2 din HG 977/2003 sunt nelegale, admițând excepția de nelegalitate a acestor dispoziții legale
Reclamanta a mai depus la dosar și răspuns la întâmpinare (f.43-45).
La termenul de judecată din data de 14.03.2013, instanța a respins excepția prematurității formulării acțiunii, invocată de pârâtă, prin întâmpinare.
La dosarul cauzei s-a mai depus: registrul imobilizărilor (f.50-51).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei S.C. F. C. S.R.L. la plata sumei de 720 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei ianuarie 2010-iunie 2011, august –decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 87,55 lei, calculate până la data de 06.11.2012.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare „"Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii."
Prin Decizia nr. 2102 din 9 aprilie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus anularea art. 3 alin. 1 din HG nr.977/2003 și art. 3 alin. 1 din HG nr. 978/2003, întrucât cele două hotărâri ale Guvernului nu au aplicat în mod corect în art. 3 alin. 1 dispozițiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, care fac distincție în ceea ce privește plata taxelor pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune între persoanele juridice beneficiare și cele care nu au calitatea de beneficiar. al acestor servicii.
Totodată, prin Deciziile nr. 159/2004, nr. 297/2004 și nr. 331/2006, Curtea Constituțională, cu ocazia controlului de constituționalitate a arătat că dispozițiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare nu contravin dispozițiilor constituționale, câtă vreme interpretarea oficială făcută de Parlament în activitatea de legiferare a vizat noțiunea de beneficiar al acestor servicii publice.
În speță, societatea pârâtă a arătat faptul că nu a fost beneficiara serviciilor furnizate de către societatea reclamantă și a depus la dosar registrul imobilizărilor (f.50-51), din care rezultă faptul că societatea pârâtă nu deține receptoare radio sau TV.
În aceste condiții, ținând seama că din probele administrate în cauză, rezultă faptul că pârâta nu a fost beneficiara serviciilor furnizate de către societatea reclamantă, respectiv nu deține receptoare radio sau TV, având în vedere dispozițiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Deciziile Curții Constituționale nr. 159/2004, nr. 297/2004 și nr. 331/2006, Decizia nr. 2102 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța apreciază că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, legiuitorul stabilind obligația de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, doar în sarcina persoanelor juridice, beneficiari ai acestor servicii.
Față de cele de mai sus, având în vedere înscrisurile de la dosarul cauzei, faptul că societatea pârâtă nu a fost beneficiara serviciilor furnizate de S. R. de Radiodifuziune, instanța constată că potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, societatea pârâtă nu are obligația de plată a taxei radio, motiv pentru care va respinge cererea formulată de reclamanta S. R. de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâta S.C. F. C. S.R.L.,ca neîntemeiată.
Față de soluția de respingere a cererii, instanța va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, ..60-64, sector 1 în contradictoriu cu pârâta S.C. F. C. S.R.L., cu sediul în A. I., .. 6, jud. A., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. M. B. C. F.
Red.GAM/Tehnored.BCF/4 ex/Data:30.04.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1348/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5086/2013. Judecătoria... → |
|---|
