Plângere contravenţională. Sentința nr. 1744/2013. Judecătoria ALBA IULIA

Judecătoria ALBA IULIA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 1744/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 8458/176/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. I.

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1744/2013

Ședința publică de la 22 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D. E. P.

Grefier: M. P.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul O. N. în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A., având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Tomșiț D. pentru petent, lipsind intimatele.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Mandatara petentului depune la dosar, în copie, plicul prin care a fost comunicat procesul verbal de contravenție către petent.

Instanța acordă cuvântul pe probe.

Avocata petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar învederând faptul că nu mai are alte probe de propus în cauză.

În baza art. 167 Cod pr. civilă instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisuri și acordă cuvântul pe fond.

Avocata petentului solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, constatarea nulității absolute a procesului verbal întocmit și restituirea a ½ din suma achitată din cuantumul amenzii. În subsidiar, solicită înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, fără cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2012, petentul O. N. în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A., a solicitat ;

-în principal, nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție ./200 nr._/28.11.2012, sub aspectul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 16 al.1, art. 19 din OG nr. 2/2001 modificată;

- să se dispună restituirea sumei de 250 lei achitată, reprezentând ½ din minimul amenzii aplicate în cuantum de 500 lei;

-în subsidiar, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție ./200 nr._/28.11.2012, exonerarea de la plata amenzii de 500 lei aplicată, acordarea unui avertisment și restituirea sumei de 250 lei achitată, reprezentând ½ din minimul amenzii aplicate în cuantum de 500 lei;

În motivarea plângeri petentul a arătat că, prin procesul verbal atacat s-a reținut că „a depășit plafonul de scutire de TVA și nu s-a înregistrat plătitor de TVA, potrivit art. 153 din Legea 571/2003 Cod fiscal” și că fapta reținută în sarcina sa, potrivit conținutului procesului verbal ar constitui contravenție fiind prevăzută de art. 219 al.1 lit.a din OG nr. 92/2003 Cod procedură fiscală.

Consideră lovit de nulitate procesul verbal pentru că nu este descrisă în concret starea de fapt astfel încât instanța să poată verifica veridicitatea celor constatate și întrucât intimata a susținut că potrivit art. 153 din Legea 571/2003 modificată ,avea obligația să se înregistreze ca plătitor de TVA însă articolul invocat de intimată se referă la persoane juridice cu sediul în România și nicidecum persoane fizice.

A mai arătat faptul că din cele susținute rezultă cu certitudine gradul redus al pericolului social al acestei fapte, invocând art. 1 din OG nr. 2/2001 și art. 21 la.3 din OG nr. 2/2001 modificată, considerând că aplicarea unui avertisment ar îndeplini scopul punitiv al sancțiunii, cu argumentul textului de lege al art. 5 alin. 2 lit. a din OG nr. 2/2001.

În drept au fost invocate prevederile art. 7 din OG nr. 92/2003,OG.2/2001.

În probațiune au fost depuse la dosar copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (fila 6).

La data de 11.01.2013, intimata a depus la dosar prin serviciul registratură raportul de inspecție fiscală nr._/29.11.2012 care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție A/200 nr._/28.11.2012( filele 13-19) și întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca fiind neîntemeiată. În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, s-a efectuat o inspecție petentului în vederea stabilirii tratamentului fiscal al veniturilor obținute din tranzacții imobiliare, constatându-se că în perioada 01.01.2008 – 31.12.2011, petentul a efectuat un număr de 5 tranzacții cu terenuri construibile, devenind astfel persoană impozabilă în sensul Legii nr. 571/2003, depășind plafonul de scutire prevăzut de Codul fiscal pentru una din cele 4 tranzacții efectuate în anul 2008. A mai arătat că petentul nu a solicitat în scopul achitării TVA, organele fiscale, din oficiu, au înregistrat persoana fizică O. N. ca și plătitor de TVA pentru perioada anterioară.

În drept au fost invocate prevederile art.219 al.1, lit.a, art. 7 din OG 92/2003, OG 2/201 și art. 242 Cod procedură civilă.

În probațiune au fost depuse raportul de inspecție fiscală nr._/29.11.2012 ,decizia de impunere nr. 458/29.11.2012 (f.17), raportul de inspecție fiscală nr. 931/29.11.2012 (31-34).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ./200 nr._/28.11.2012 petentul O. N. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 500 lei de către agenții intimatei AFP- Direcția G. a Finanțelor Publice A., în cuprinsul procesului verbal reținându-se faptul că a depășit plafonul de scutire de TVA și nu s-a înregistrat plătitor de TVA, potrivit art. 153 din Legea 571/2003 Cod fiscal.

Fapta, astfel cum a fost ea descrisă în procesul verbal contestat întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 republicată.

Cercetând cu precădere procesul verbal de contravenție ./200 nr._/28.11.2012 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor invocate de petent și a celor ce pot fi reținute din oficiu, instanța apreciază că procesul verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.

Astfel, instanța reține că procesul verbal ./200 nr._/28.11.2012 cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator, numele și domiciliul petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acestuia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fil. 6).

Cu privire la criticile de nelegalitate aduse de către petent, instanța apreciază că acestea sunt nefondate.

În acest sens, instanța reține natura juridică duală a procesului verbal de contravenție, respectiv aceea de act administrativ (fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii), supus unei proceduri speciale de contestare și de act procedural, sens în care îi sunt aplicabile în ceea ce privește regimul nulității actului (în virtutea dispozițiilor art. 47 din OG nr. 2/2001) prevederile art. 105 C.pr.civ.

Plecând de la premisa enunțată anterior, instanța apreciază că descrierea faptei contravenționale, astfel cum a fost ea consemnată în procesul verbal de contravenție satisface cerințele impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001, apreciind că legea nu reclamă o descriere exhaustivă a situației de fapt reținute, ci, pe baza datelor oferite în procesul-verbal atacat, acesta trebuie să permită cercetarea temeiniciei acestuia.

În considerarea celor expuse, instanța apreciază că orice mențiune – lipsă, reclamată de dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001 este de natură a atrage nulitatea procesului verbal de contravenție numai sub rezerva dovedirii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, nulitatea fiind virtuală. Or, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, instanța apreciază că petenta nu a dovedit vreo vătămare de natură a invalida actul încheiat de agenții constatatori.

Pentru a concluziona astfel, instanța are în vedere inclusiv Decizia nr. 519/08.05.2008 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 403/2008), care reafirmă orientarea constantă jurisprudențială a instanței de contencios constituțional în sensul că posibilitatea contestării procesului verbal de contravenție în fața instanței de judecată reprezintă, în esență, o garanție a exercitării dreptului la apărare, iar susținerile petentului ce vizează fondul vor fi examinate de instanță în cele ce urmează.

Procedând la examinarea temeiniciei procesului verbal ./200 nr._/28.11.2012 încheiat de agenții constatatori ai intimatei, instanța reține următoarele:

Actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv OG nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției.

Cu toate acestea, fiind vorba în esență despre un act administrativ, supus unei proceduri de contestare speciale, instanța apreciază că acestuia îi sunt aplicabile principiile generale ce guvernează actele administrative privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat în urma unor constatări ex propriis sensibus ale agenților învestiți cu prerogative de putere publică.

Concluzionând în acest fel, în lumina criteriilor extrase din jurisprudența constantă a Curții EDO, (cauza Vastherga Tari Aktieholag contra Suediei, par. 113), fiind vorba despre o sancțiune care, prin natura și gravitatea sa, ține de materia penală, art. 6 își va găsi aplicarea sub aspectul laturii sale penale, cu toate garanțiile prevăzute de paragraful 2 și paragraful 3 al acestuia.

Stabilit fiind acest fapt, instanța va avea în vedere jurisprudența Curții EDO, mai exact cauzele Salabiaku împotriva Franței, precum și Janosevic împotriva Suediei, în care, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit pe de o parte și respectarea dreptului la apărare și prezumția de nevinovăție pe de altă parte.

Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.

Instanța reține faptul că s-a invocat în cuprinsul plângerii că starea de fapt nu a fost descrisă corespunzător, fără ca această critică, așa cum s-a expus mai sus, să conducă automat la sancțiunea nulității absolute, pentru că pe de o parte, în opinia instanței, starea de fapt este corect descrisă, iar pe de altă parte, întrucât lipsa acestei mențiuni este sancționată cu nulitatea relativă condiționată de dovada unei vătămări ceea ce petentul nu a făcut

S-a mai susținut că intimatele aveau obligația de înștiințare a petentului cu privire la obligațiile ce-i reveneau și că în conformitate cu art. 153 din legea 571/2003 obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA privește doar persoana juridică, cu sediul în România, nu și persoana fizică

Nici aceste critici nu pot fi primite de instanță în condițiile în care, în conformitate cu art. 153 al. 1 lit. b C fiscal, petentului îi revenea obligația de a solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care a atins sau depășit plafonul de scutire, context în care în mod corect intimatele, în baza art. 153 al. 8 din Codul fiscal au înregistrat persoana impozabilă-petentul, din oficiu, fiind îndreptățite să solicite conform HG 44/2004 plata taxei pe valoare adăugată pe perioada cuprinsă între data la care cel în cauză avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA și data la care înregistrarea a devenit efectivă.

Pe de altă parte, în conformitate cu disp. art. 153 din Legea 571/2003, nu rezultă că obligația de înregistrare ca plătitor de TVA ar fi revenit doar persoanei juridice.

În considerarea celor expuse, instanța concluzionează că cele consemnate în procesul verbal supus controlului judecătoresc corespund realității faptice, astfel că în mod corect agenții constatatori ai intimatei au aplicat sancțiunea amenzii.

Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, văzând disp. art. 21 al. 3 din OG 2/2001, instanța apreciază că aceasta este corespunzător dozată,, instanța apreciind că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.

Față de cele de mai sus, instanța va respinge plângerea formulată de petent și va menține ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție.

În baza art. 274 C.proc.civ. va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul O. N., cu domiciliul în A. I., Regiment V Vînâtori, nr. 83 -85, județ A., împotriva procesului verbal de contravenție ./200 nr._/28.11.2012, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A., ambele cu sediul în A. I., ., județ A..

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.04.2013.

PREȘEDINTE GREFIER

P. D. E. P. M.

Red. DEP/tehnored PM/5ex/17.05.2013