Plângere contravenţională. Sentința nr. 1902/2013. Judecătoria ALBA IULIA

Sentința nr. 1902/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 4023/176/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. I.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1902/2013

Ședința publică de la 07 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE F. S. C.

GREFIER M. M.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent B. C. V., intimat D. V. G. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în data de 30.04.2013 când instanța a amânat pronunțarea la 07.05.2013, pentru a se depune concluzii scrise, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin procesul verbal . nr._ încheiat la 02.06.2012 de IPJ A. a fost sancționat contravențional B. C. V. cu 420 lei amendă, potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 R .

Împotriva procesului verbal a formulat plângere petentul B. C. V., solicitând anularea procesului verbal de contravenție și pe cale de consecință înlăturarea atât a măsurii principale respectiv exonerarea de la plata amenzii aplicată prin actul contestat precum și înlăturarea măsurii complementare respectiv restituirea permisului de conducere reținut cu acea ocazie.

A arătat în motivarea plângerii că în urma controlului efectuat, agentul constatator a constatat că petentul în timp ce conducea vehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . a depășit un autovehicul parcat intrând în coliziune cu un autovehicul Jeep cu nr. provizorii de înmatriculare V-90-L-MMJ care circula regulamentar din sens opus, provocând avarii, aspecte rezultate din Dovada . nr._.

Petentul arată că susținerea agentului constatator nu corespunde adevărului, ci din contră în ciuda faptului că . avut loc coliziunea era îngustă, a virat foarte mult dreapta cât i-a permis partea carosabilă intrând parțial cu roțile din dreapta a vehiculului într-un șanț și a oprit. Petentul mai arată că la momentul trecerii acelui autovehicul, autovehiculul său era în staționare și nu efectua nici o manevră de depășire, garat mult în partea dreapta a sensului său de mers, fiindu-i acroșată oglinda retrovizoare stângă tot cu oglinda retrovizoare a celuilalt autovehicul.

În drept a invocat prev. OG 2/2001 republicată.

Intimatul a depus întâmpinare (f. 13), solicitând respingerea acțiunii formulată de către petent și menținerea procesului-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.

În conformitate cu prevederile art. 242, alin.2 C.p.c. solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Văzând procesul-verbal . nr._/2012 de la fila 16 se constată că la data de 02.06.2012 petentul a fost sancționat cu 420 lei amendă și suspendarea dreptului de a conduce pentru 60 de zile în temeiul art.101 al.3 lit.a din OUG nr.195/2002 pentru o faptă contravențională care a avut loc la data de 30.05.2012 pe . Micești – A. I., care a constat în efectuarea unei manevre de depășire a unui autovehicul oprit regulamentar pe partea carosabilă, ocazie cu care a intrat în coliziune cu autoturismul marca Jepp cu numărul de înmatriculare_ care circula regulamentar din sens opus.

Potrivit mențiunii din procesul-verbal fapta săvârșită de către petent este sancționată de art.132 Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.

Plângerea va fi admisă iar procesul-verbal de contravenție . nr._ ce a fost încheiat la data de 02.06.2012 va fi anulat, cu exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în sumă de 402 lei și restituirea permisului de conducere pentru considerentele ce vor urma.

În primul rând, văzând declarația martorului C. A. F. de la fila 31 se reține că în momentul producerii evenimentului rutier petentul era oprit pe partea dreaptă aproape de marginea drumului pentru că în față se afla un alt autoturism pe care urma să îl depășească, iar conducătorul autoturismului marca Jepp a venit cu viteză mare și i-a lovit oglinda retrovizoare fără a oprii.

La fila 52 se află declarația martorului P. I. G. din care reiese că l-a văzut pe petent și pe încă o persoană care înjurau în stradă, iar după ce a ieșit din curte aceștia i-au spus că o altă persoană care conducea un autoturism cu volanul pe partea dreaptă le-a rupt oglinda retrovizoare a autovehiculului în care se aflau.

Cele două declarați se coroborează cu declarația de la fila 18 pe care petentul a dat-o în fața agentului constatator.

La fila 17 se află declarația celuilalt conducător auto D. V. G. din care reiese că ambele autovehicule se aflau în mers, iar evenimentul s-a produs din cauză că petentul care se afla la volanul unui microbuz a depășit un autoturism care era parcat pe sensul pe care se deplasa, „moment în care ne-am atins oglinzile retrovizoare (stânga – stânga)”.

Această declarație nu se coroborează cu declarația de la fila 51 ce a fost dată de către aceeași persoană în fața instanței de judecată, potrivit căreia evenimentul nu a avut loc la depășirea autoturismului care era oprit, ci după ce petentul a ieșit de pe podeț.

Celălalt conducător auto a mai declarat că „l-am așteptat să treacă, reducând viteza, însă fără ca să opresc”, „În locul unde s-a întâmplat evenimentul se circulă pe două sensuri, . însă pe podeț nu încap decât două autoturisme în același timp, iar nu și un autovehicul de marfă” și că „petentul putea să evite accidentul dacă la ieșirea de pe podeț se încadra mai repede pe banda lui de mers”.

În concluzie, starea de fapt pe care o susține celălalt conducător auto D. V. G. și care este menționată în procesul-verbal nu se confirmă, petentul făcând dovada că în momentul în care s-a produs evenimentul era oprit și îl aștepta pe primul să treacă.

Starea de fapt susținută de către celălalt conducător auto nu se poate reține deoarece declarațiile acestuia nu se coroborează între ele, în fața agentului constatator susținând că evenimentul s-a produs în timp ce petentul efectua o manevră de depășire a unui autoturism care era parcat, iar în fața instanței în timp ce ieșea de pe podeț.

De asemenea, starea de fapt susținută de către petent a fost confirmată și de martorul C. A. F., iar instanța nu vede vreun motiv pentru care ar putea să înlăture declarația acestuia, astfel că față de încadrarea juridică a faptei (art.132 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002: „Conducatorul vehiculului al carui mers inainte este obturat de un obstacol sau de prezenta altor participanti la trafic, care impune trecerea pe sensul opus, este obligat sa reduca viteza si, la nevoie, sa opreasca pentru a permite trecerea vehiculelor care circula din sens opus”) apare că persoana vinovată de producerea evenimentului este celălalt conducător auto, care potrivit propriei declarații deși l-a văzut pe petent pe podeț nu a redus suficient de mult viteza de deplasare pentru a-i permite să treacă.

În al doilea rând, văzând constatările expertului M. P. din lucrarea de expertiză tehnică judiciară de la filele 66-77 se reține că ambii conducători nu au apreciat în mod corect distanțele laterale dintre autovehicule pe care le conduceau, accidentul putând fi evitat dacă amândoi conduceau mai aproape de marginea drumului.

Cum fapta nu a fost constatată la fața locului singurele probe fiind declarațiile martorilor, iar din probele de la dosar nu se poate constata cu certitudine că petentul a fost cel care nu a respectat regulile de circulație privind prioritatea de trecere și depășirea din art.132 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, plângere se impune a fi admisă.

În al treilea rând, starea de fapt menționată în procesul verbal nu este conformă cu cea reală, în sensul că evenimentul s-a produs în timp ce petentul efectua o manevră de depășire a unui autovehicul oprit, deoarece este infirmată atât de către declarația martorului C. A. F., din care rezultă că era oprit pentru a-l aștepta pe celălalt conducător auto să treacă și nici cu susținerile acestuia din urmă conform cărora petentul ieșea de pe podeț.

Cum potrivit raportului de expertiză ambii conducători auto nu au apreciat în mod corect distanța dintre autovehicule, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petentul B. C. V., cu domiciliul în localitatea Bălești – Cătun, nr.23, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., cu sediul în A. I., ., nr.1, jud. A., și în consecință:

Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02.06.2012, exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în sumă de 420 lei și dispune restituirea permisului de conducere.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 07.05.2013.

Președinte,

F. S. C.

Grefier,

M. M.

CM - semnează grefier șef)

Red.F.S.C.

Tehn.M.M.

4ex/28.06.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 1902/2013. Judecătoria ALBA IULIA