Plângere contravenţională. Sentința nr. 1893/2013. Judecătoria ALBA IULIA

Comentarii

0

Sentința nr. 1893/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 154/176/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. I.

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.1893/2013

Ședința publică din 30.04.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: G. A. M.

GREFIER: B. C. F.

Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe petenta C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru (B.) – CJPC A. în contradictoriu cu intervenienții forțați V. M. D. și V. D. G. și intimata ., având ca obiect plângere contravențională.

Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 25.04.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 30.04.2013.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 10.01.2013 sub dosar nr._, petentul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A., în temeiul art. 12 din Legea nr. 193/2000, a înaintat instanței, spre competentă soluționare, procesul-verbal de constatare nr._ din data de 19.12.2012, întrucât clauzele convenției de credit nr._/06.07.2007, încheiat între S.C. V. România S.A. și numiții V. M. D. și V. D. G., contravin prevederilor legale incidente în materie.

În susținerea cererii, petentul arată că, prin petiția înregistrată la C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A., numitul V. M. D. a reclamat ca și abuzive clauzele inserate în convenția de credit nr._/06.07.2007 privind comisionul de penalizare, comisionul de rezervă și scadența anticipată, solicitând constatarea caracterului abuziv al acestor clauze și obligarea Băncii la modificarea acestora prin eliminarea lor din convenția de credit.

Prin adresa nr._/06.12.2012, prestatorul de servicii și-a precizat poziția față de cele reclamate, iar pentru cercetarea aspectelor sesizate, Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A. a desfășurat o acțiune de control la sediul sucursalei V.. Urmare a acțiunii de control, a fost întocmit procesul-verbal de constatare nr._ din data de 19.12.2012, în care s-au menționat constatările comisarilor instituției.

Referitor la prevederile contractuale din Condițiile speciale ale convenției pct. 4 lit. a și art. 5 lit. f, cât și la secțiunea 8 – Scadența anticipată din Condițiile generale ale convenției, pct. 8.1 lit. a alin. 2 și 3, s-a reținut că acestea reprezintă clauze abuzive, astfel cum sunt definite între comercianți și consumatori. Astfel, petenta apreciază că în momentul în care au fost încheiate aceste contracte, consumatorul a acționat de pe o poziție inegală, în raport cu banca, contractele încheiate fiind contracte de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze. În acest mod, împrumutatul nu a avut posibilitatea reală de a alege sau de a modifica prevederile clauzelor contractuale anterior menționate, prin urmare, conținutul acestora i-a fost impus în forma respectivă de către bancă.

Definitoriu pentru clauzele abuzive este împrejurarea că, dacă ar fi avut posibilitatea reală de a alege, consumatorul nu le-ar fi acceptat.

Având în vedere aceste considerente, petenta apreciază că, formularea clauzelor contractuale anterior menționate este realizată în asemenea manieră încât, prin interpretarea lor să servească, independent de orice circumstanțe, doar intereselor băncii, fapt care contravine dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, întrucât creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Astfel, sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reglementate de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori și sancționată de art. 16 alin. 1 din același act normativ. Față de caracterul continuu al acestor convenții, clauzele abuzive producându-și efectele și în prezent, petenta apreciază că se impune aplicarea unor amenzi contravenționale orientate spre maximul special prevăzut de lege.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000 și O.G. nr. 2/2001.

Petenta a anexat sesizării înscrisuri, în copie, respectiv: procesul-verbal de constatare a contravenției seria_/19.12.2012, adresa nr._/2012 a Ministerului Justiției, sesizarea adresată de numitul V. M.-D. Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor A., convenția de credit_/06.07.2007, Actul adițional nr. 2/02.10.2012 la Convenția de credit_/06.07.2007, adresa nr._/06.12.2012 a V. România S.A., cererea adresată V. România S.A. de către V. M. D. și V. D. G., sentința civilă nr. 3975/2011 a Judecătoriei Alba Iulia (filele 5-41).

La termenul de judecată din 14.02.2013 (fila 44), instanța a dispus citarea în calitate de intervenienți forțați a numiților V. M. D. și V. D. G..

Prin cererea intervenienților forțați, V. M. D. și V. D. G., depusă la filele 46-49, aceștia au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța:

1. să se constate caracterul abuziv al clauzelor: referitoare la: „comisionul de penalizare”, cuprinsă la pct. 4 lit. a din Condițiile speciale; comisionul de rezervă, cuprinsă la pct. 5 lit. f din Condițiile speciale și la Secțiunea 3 pct. 3.11 din Condițiile generale; pct. 3.9 din Condițiile generale; pct. 8.1 lit. a liniuța a doua și a treia, art. 8.1 lit. b și pct. 8.3 din Condițiile generale ale convenției de credit_/06.07.2007, în condițiile art. 13 din Legea nr. 193/2000, prin obligarea intimatei la eliminarea clauzelor din convenția de credit, sub sancțiunea daunelor;
2. să se constate nulitatea de drept a actului juridic subsecvent convenției de credit, actul adițional nr. 1, propus de bancă în vederea aplicării O.U.G. nr. 50/2010 și să se dispună anularea/desființarea lui.

În susținerea cererii, intervenienții arată că, clauza stipulată la pct. 4 lit. a din Condițiile speciale este abuzivă, având în vedere că pentru același temei, întârzierea de la plata ratelor, clauza, pe lângă faptul că nu a fost negociată, creează un dezechilibru semnificativ conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. În această perioadă, creditul este în continuare scadent, iar prin această clauză banca a impus plata a încă unor sume de bani consistente, plătibile în termen de 15 zile de la data scadenței ratei.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză care nu a fost negociată cu consumatorul va fi considerată abuzivă și în ipoteza în care împreună cu alte prevederi din contract creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar potrivit art. 4 alin. 2 din același act normativ, o clauză abuzivă va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Clauza pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, atât prin ea însăși, cât și apreciată împreună cu prevederile pct. 4 lit. b din Condiții speciale unde este prevăzută plata unei dobânzi penalizatoare în cazul întârzierii la plata ratelor. Prin această dobândă penalizatoare, banca este suficient de protejată, în cazul întârzierii la plata ratelor.

Este evident așadar că, prin inserarea clauzei de la pct. 4 lit. a, dezechilibrul produs între drepturile și obligațiile părților este unul semnificativ, fiind în detrimentul intervenienților întrucât intimata își conferă, din nou un drept exclusiv și discreționar, impunând acest cost fără să dea minime explicații cu privire la justificarea lui sau a valorii sale de 25 CHF.

Intervenienții forțați apreciază ca abuzivă și clauza privind comisionul de rezervă, față de dispozițiile art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, întrucât se stabilește dreptul băncii de a modifica unilateral valoarea acestui comision, cu condiția ca obligațiile BNR să crească/să se diminueze/să se elimine, însă consumatorul nu are libertatea de a rezilia contractul. Posibilitatea băncii de a modifica unilateral cuantumul comisionului de rezervă reprezintă o rea credință, utilizând această clauză contractuală pentru a putea percepe pe viitor comisionul de rezervă, în cazul în care va fi perceput de BNR.

Prin urmare, dacă banca ar majora comisionul ar obține un dublu beneficiu pentru aceeași sumă, o dată din partea BNR, iar a doua oară de la client, fără a exista posibilitatea să i se returneze la sfârșitul perioadei de creditare. Mai mult, banca a inserat în mod abuziv această clauză deși obligația băncii de a constitui rezerva minimă obligatorie la BNR, este zero.

Clauza prevăzută la art. 3.9 din Condițiile generale, prin care Banca poarte percepe plata unor alte comisioane, valoarea/modul de calcul al acestora, precum și scadența/scadențele, se vor menționa în Condițiile speciale. Această clauză pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a percepe alte comisioane, fără să fie negociate cu consumatorii, aceștia trebuind doar înștiințați.

Declararea scadenței anticipate a creditului în cazul în care împrumutatul nu îndeplinește obligația de plată conform altor Convenții, clauză prevăzută în Secțiunea 8 pct. 8.1 lit. a liniuța a doua și a treia, creează, de asemenea, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, raportat la împrejurarea că, buna-credință în derularea contractului rezultă din faptul că în raporturile cu împrumutatul sunt obligatorii și relevante numai efectele convenției încheiate între părți, iar nu celelalte convenții încheiate cu banca sau cu alte societăți comerciale, pentru că obligația împrumutatului rezultă legitim numai din contractul respectiv, iar riscurile pe care banca și le asumă prin încheierea altor contracte nu pot fi transferate fără încălcarea principiului relativității convențiilor.

Clauza din Secțiunea 8 pct. 8.1 lit. b permite băncii să declare scadența anticipată a creditului chiar și atunci când se încalcă obligații neesențiale ale contractului, precum ar fi garantarea creditului sau unele obligații ce nu depind de voința împrumutaților. A.. 1 lit. h din Anexa la Legea nr. 193/2000 statuează că, sunt considerate clauze abuzive, acele prevederi contractuale care restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu își îndeplinește obligațiile contractuale Obligația principală a băncii este aceea de a pune la dispoziția împrumutaților sumele creditului pentru o anumită perioadă de timp. Declararea scadenței anticipate a creditului, constituie o încălcare a aceste obligații, termenul împrumutului fiind prevăzut în favoarea ambelor părți.

Referitor la solicitarea de a se constata nulitatea absolută a actului juridic subsecvent convenției de credit, respectiv a actului adițional nr. 1, intervenienții arată că Banca, pe lângă faptul că a inserat în cadrul convenției de credit clauze abuzive, conform Legii nr. 193/2000, a operat modificări la acestea prin emiterea unui act adițional implementat unilateral și abuziv fără acordul împrumutaților.

Banca, pentru a se alinia la prevederile O.U.G. nr. 50/2010, a elaborat un act adițional, în care comisionul de risc a fost redenumit/introdus, contrar prevederilor art. 35 alin. 1 lit. a și b și art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010, cu un comision de administrare credit. Banca era obligată să se alinieze prevederilor nu să introducă, să modifice sau să redenumească comisioane.

Introducerea în actul adițional a unui comision neprevăzut în contractul inițial încalcă prevederile art. 35 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 50/2010, cât și prevederile art. 117 alin. 2 din O.U.G. nr. 99/2006.

De asemenea, intimata a încălcat și dispozițiile art. 93 lit. b din O.U.G. nr. 174/2008, care prevede că dobânzile și toate comisioanele vor fi menționate în contract, fără a se face trimiteri la condițiile generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, iar potrivit lit. e din același articol, comisioanele nu pot fi majorate și nici nu pot fi introduse unele noi care nu au fost menționate în contract, care nu poate conține clauze care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să îl modifice în mod unilateral. O.U.G. nr. 50/2010 prevedea explicit că mărirea comisioanelor se poate face numai cu acordul scris al clientului iar, în speță, cum intimata nu a avut acordul scris al împrumutaților, acțiunea intimatei este ilegală.

Deși intervenienții au notificat în scris banca cu privire la clauzele abuzive inserate în convenția de credit și în actul adițional, iar prin sentința civilă nr. 3975/14.09.2011 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a constatat nulitatea absolută parțială a convenției de credit încheiată la data de 06.07.2007, banca nu a dat curs notificărilor intervenienților, refuzând să pună în executare sentința.

În drept, au fost invocate prevederile art. 115 și urm. Cod procedură civilă, Anexa cu Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive din Legea nr. 193/2000, art. 966, art. 969, art. 973, art. 1581 Cod civil, art. 50/2010, Decizia nr. 1540/2011, Decizia nr. 450/2012 și Decizia nr. 1059/2012, O.G. nr. 21/1992.

În susținerea cererii, intervenienții au depus înscrisuri, în copie, respectiv: convenția de credit nr._/06.07.2007, Actul Adițional la convenția de credit, corespondența purtată între împrumutați și Bancă, extrase de cont (filele 50-77).

Prin întâmpinarea formulată (filele 93-97), intimata S.C. V. România S.A. a solicitat respingerea sesizării ca neîntemeiată, iar în baza art. 13 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, să se dispună anularea procesului-verbal încheiat.

Intimata arată că toate clauzele contractuale au fost exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, prin urmare clienților nu le-a fost ascunsă inserarea acestora în cuprinsul convenției.

Pentru a se putea trece la analiza caracterului eventual abuziv al clauzelor, se impune o analiză a prevederilor care exceptează anumite prevederi contractuale de la controlul caracterului abuziv. Prin urmare, la art. 4 alin. 6 din lege se prevede că, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se negociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, aspect respectat de către intimată.

Astfel, clauzele referitoare la dobânzi și la comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit formează prețul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naționale și comunitare, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, în raport cu serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimată.

Riscul de credit este în strânsă legătură cu riscul de diminuare a valorii creanței, riscul contrapartidei, riscul de poziție, riscul de decontare, riscul valutar, riscul de marfă, riscul reputațional și riscul operațional, cum sunt acestea reglementate de art. 126 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

Din această perspectivă, instituțiile de credit trebuiau să dispună de un nivel al fondurilor proprii, care să se situeze în permanență cel puțin la nivelul cerințelor de capital stabilite pentru acoperirea acestor riscuri.

Consumatorii nu au fost obligați să se supună unor condiții contractuale despre care nu au avut posibilitatea de a lua cunoștință la data semnării contractului, fiind în posesia tuturor datelor care pot avea efect aspra întinderii obligațiilor.

În cauză, intervenienții au încheiat contractul de credit în anul 2007, înainte de criza economică, iar instanța a fost investită cu cererea în constatarea ca abuzivă a unor clauze ale sale în anul 2012, în tot acest timp intervenienții neavând a se plânge că respectivele clauze creează un dezechilibru semnificativ, astfel încât contractul însuși să fie lipsit de utilitate în ceea ce îi privește. Analiza drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților la data formulării contractului nu reliefează existența unor disproporții considerabile și nejustificate care să-l facă lipsit de interes pentru aceștia. Dimpotrivă, intervenienții au preferat banca intimată în considerarea condițiilor avantajoase de creditare ofertate.

În drept, art. 115-118 Cod procedură civilă, art. 969 Cod civil, Legea nr. 193/2000, principiul aplicabilității directe a Directivei 93/13/CEE, Legea nr. 193/2000, art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, Decretul 167/1958, Decretul 31/1954.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

1. În ceea ce privește sesizarea Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor A.

La data de 06.07.2007 între intimata S.C. V. R., în calitate de împrumutător și părțile vătămate V. M. D. și V. D. G. în calitate de împrumutați s-a încheiat Convenția de Credit nr._/06.07.2007 (f. 50-55), având ca obiect acordarea unui credit acoperire cheltuieli personale și refinanțarea unui credit acordat de BCR, în valoare de_ CHF.

Potrivit art.4 alin. 1 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin care a fost transpusă Directiva 84/450/CE, o clauză contractuală ce nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor comerciale sau numai una din clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

Este evident că aceste contracte de credit sunt contracte de adeziune, iar clientul este obligat fie să le accepte, în întregime, în forma propusă de bancă, fie să refuze încheierea contractului. Negocierea diferitelor clauze contractuale nu este posibilă. Aceasta nu înseamnă că respectivul client ar fi fost constrâns în vreun fel să încheie contractul, fiind evident că acesta a ales să ia creditul de la V. întrucât rata lunară era printre cele mai avantajoase de pe piață la acel moment.

La pct. 4 lit. a „Comision de penalizare” din „Condițiile speciale ale convenției”se prevede că se percepe comision de penalizare”2% flat, dar cel puțin 25 CHF calculat la valoarea sumelor datorate și neplătite la scadențele menționate la pct. 6”Rambursare”, plătibil în maxim 5 zile de la data scadenței.

Ținând cont de faptul că la pct. 4 lit. b „Rata dobânzii penalizatoare” din „Condițiile speciale ale convenției” s-a stipulat și plata unei dobânzi penalizatoare în cazul întârzierii la plata ratelor, instanța reține că acest comision de penalizare prevăzut la pct. 4 lit. a din Condițiile speciale ale convenției se suprapune cu dobânda penalizatoare, pentru același temei, respectiv întârzierea consumatorului la plata ratelor, banca percepând atât dobândă penalizatoare, cât și comision de penalizare.

Instanța reține că prin inserarea clauzei cuprinse la pct. 4 lit. a „Comision de penalizare” din „Condițiile speciale ale convenției” apreciată împreună prevederile pct. 4 lit. b din Condițiile speciale se creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, întrucât nu se respectă proporționalitatea între eventualul prejudiciu produs băncii în cazul întârzierii la plata ratelor și sumele de bani la care este obligat consumatorul pentru repararea acelui prejudiciu în cazul producerii acestuia.

Raportat la prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța constată că sunt întrunite cerințele legii pentru a constata abuzivă clauza care stabilește comisionul de penalizare.

La pct. 5 lit. f „Comision de rezervă” din „Condițiile speciale ale convenției”se prevede „0%p.a., calculat conform pct. 3.11”Comision de rezervă” din Condițiile Generale ale prezentei Convenții și datorat lunar, la scadența anuităților prevăzute la pct.6)Rambursare . Valoarea comisionului se va modifica în mod corespunzător în condițiile pct. 3.11”Comision de rezervă” din Condițiile Generale în cazul rambursării în avans sau al modificării scadenței finale”.

În secțiunea 3 pct. 3.11 „Comision de rezervă”din Condițiile generale „comision datorat ca urmare a obligației băncii de a constitui rezervă minimă obligatorie la Banca Națională a României. Valoarea comisionului de rezervă este stabilită în funcție de valoarea obligației băncii. Banca își rezervă dreptul de a modifica în mod corespunzător valoarea acestui comision, în condițiile în care obligația băncii față de Banca Națională a României crește/se diminuează (…)”.

Ținând cont de faptul că valoarea acestui comision de rezervă este în prezent „0%p.a.”, că nu a fost niciodată perceput de către bancă, instanța reține că, consumatorul invocă producerea unui prejudiciu eventual, solicitarea de a se constata abuzivă această clauză nefiind fondată. În cazul în care pe parcursul derulării contractului, banca va percepe acest comision, consumatorul se va putea adresa instanței pentru a se verifica conformitatea acestuia cu prevederile legale.

Clauza din Secțiunea 8) „Scadența anticipată” pct. 8.1 lit. a) liniuța a doua și liniuța a treia „ în cazul în care se ivește vreuna dintre situațiile următoare, atunci, în orice moment, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise Împrumutatului și Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenției: a)Împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a Sumei Principale, a dobânzilor sau a oricăror alte costuri datorate: liniuța a doua – conform altor Convenții încheiate de împrumutat cu Banca și liniuța a treia – conform altor Convenții de credit încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare/de credit.

Instanța reține că prin această clauză, se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe, potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000, întrucât banca își rezervă dreptul de a se raporta și la alte convenții încheiate cu banca sau alte societăți financiare/de credit, fără a se ține seama de principiul relativității convențiilor, potrivit art. 973 cod civil și de a declara scadent anticipat creditul chiar în situația în care consumatorul și-ar îndeplinii obligațiile din convenția încheiată între părți.

În ceea ce privește Clauza din Secțiunea 8) „Scadența anticipată” pct. 8.1. lit. b, referitoare la dreptul băncii de a declara scadența anticipată a creditului în cazul încălcării oricărei alte obligații din convenția de credit, s-a susținut faptul că această clauză dă dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale, ori această susținere este nefondată, interpretarea contractului urmând a se face după regulile edictate de Codul civil, respectiv dispozițiile art. 977-985 C.civ., banca neavând dreptul discreționar de a interpreta contractul, clauza nefiind abuzivă sub acest aspect. În cazul în care pe parcursul derulării contractului, comerciantul va interpreta clauzele contractuale în defavoarea consumatorului, acesta are posibilitatea de a se adresa instanței pentru a se verifica eventualul abuz al comerciantului. Față de cele de mai sus, instanța va respinge capătul de cerere vizând constatarea ca fiind abuzivă a clauzei prevăzută la Secțiunea 8) „Scadența anticipată” pct. 8.1. lit. b.

În ceea ce privește capătul de cerere vizând constatarea ca fiind abuzivă a clauzei prevăzută la Secțiunea 8 „Scadența anticipată”, pct. 8.3 din „Condițiile generale ale convenției”, instanța îl va respinge, ținând seama de scopul edictării acestei clauze, respectiv „în scopul recuperării sumelor datorate în baza Convenției”, în cazul nerespectării la termen și în condițiile asumate a obligațiilor contractuale, ori nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimeni nu poate invoca in

susținerea intereselor sale propria sa culpa.

Față de cele de mai sus, constatând caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a Convenției de credit nr._/06.07.2007 în privința următoarelor clauze: clauza de la pct. 4 lit. a „Comision de penalizare” din „Condițiile speciale ale convenției”, clauza din Secțiunea 8) „Scadența anticipată” pct. 8.1 lit. a) liniuța a doua și liniuța a treia, instanța va menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr. 418/829/19.12.2012(f.5-7), va desființa clauzele constatate ca fiind abuzive și va dispune eliminarea acestora din convenția de credit nr._/06.07.2007.

Având în vedere dispozițiile art. 13 din Legea nr. 193/2000, ținând cont de faptul că instanța a constatat existența unor clauze abuzive, reținându-se vinovăția intimatei, instanța urmează să-i aplice o amendă contravențională în cuantum de 1000 lei.

1. În ceea ce privește cererea formulată de intervenienții forțați V. M. D. și V. D. G.

Potrivit art.14 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil si Codului de procedură civilă.

Având în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 193/2000, instanța este competentă să se pronunțe asupra cererii formulată de intervenienții forțați V. M. D. și V. D. G. (f. 46-50).

Intervenienții forțați V. M. D. și V. D. G. au solicitat să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în convenția de credit nr._/06.07.2007: clauza referitoare la comisionul de penalizare cuprinsă la pct. 4 lit. a din „Condițiile speciale ale convenției”, clauza referitoare la comisionul de rezervă cuprinsă la pct. 5 lit. f din „Condițiile speciale ale convenției” și la secțiunea c „Costuri”, pct. 3.11”Comision de rezervă din Condițiile generale, clauza prevăzută la pct. 3.9”Alte comisioane” din Condițiile generale, Clauza din Secțiunea 8) „Scadența anticipată” pct. 8.1 lit. a) liniuța a doua și liniuța a treia, pct. 8.1. lit. b și pct. 8.3 din Condițiile generale al Convenției de credit; să se constate nulitatea de drept a actului juridic subsecvent convenției de credit, respectiv a actului adițional nr.1 cu nr. de ieșire 2119/15.10.2010 propus de bancă în vederea aplicării OUG nr. 50/2010 și să se dispună desființarea acestuia.

În ceea ce privește clauza de la pct. 4 lit. a „Comision de penalizare” din „Condițiile speciale ale convenției”, clauza de la pct. 5 lit. f „Comision de rezervă” din „Condițiile speciale ale convenției”, clauza 3.11 „Comision de rezervă” din Condițiile generale ale convenției”, clauza din Secțiunea 8) „Scadența anticipată” pct. 8.1 lit. a) liniuța a doua și liniuța a treia și pct. 8.1. lit. b, instanța s-a pronunțat asupra acestora la punctul 1, astfel că nu va mai fi reluată motivarea cu privire la aceste clauze.

În ceea ce privește clauza prevăzută la pct. 3.9. „Alte comisioane” din Condițiile generale „banca poate percepe plata unor alte comisioane; valoarea /modul de calcul al acestora, precum și scadența se vor menționa expres în Condițiile Speciale”, instanța constată că la acest moment banca nu percepe alte comisioane decât cele menționate în Condițiile Speciale ale Convenției, acest drept conferit băncii de pct. 3.9. „Alte comisioane” din Condițiile generale fiind un drept eventual, astfel că la acest moment cererea intervenienților forțați de a se constata abuzivă această clauză este nefondată. Consumatorul are posibilitatea ca, în cazul în care banca pe parcursul derulării contractului va percepe alte comisioane, să se adreseze instanței pentru a se verifica conformitatea acestora cu prevederile legale.

Referitor la capătul de cerere vizând constatarea ca fiind abuzivă a clauzei prevăzută la Secțiunea 8 „Scadența anticipată”, pct. 8.3 din „Condițiile generale ale convenției”, instanța îl va respinge pentru motivele arătate la punctul 1.

În ceea ce privește capătul de cerere vizând constatarea nulității de drept a actului adițional nr. 1 la Convenția de credit nr._/06.07.2007, instanța îl va respinge având în vedere motivele invocate de intervenienți, rațiunea adoptării OUG nr. 50/2010, respectiv pentru ca, consumatorii să beneficieze de drepturile prevăzute de legislația europeană, de dispozițiile art. 80 din OUG nr. 50/2010 potrivit cărora consumatorii nu pot renunța la drepturile care le-au fost conferite prin prezenta ordonanță de urgență, precum și de faptul că ulterior emiterii acestui act adițional, banca a emis Actul adițional nr. 2/02.10.2012 la Convenția de credit nr._/06.07.2007 (f.23-24), act emis în conformitate cu sentința civilă nr. 3975/2011 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .

Față de cele de mai sus, instanța va admite în parte cererea intervenienților forțați V. M. D. și V. D. G., ambii domiciliați în A. I., .. 11, ., jud. A. în contradictoriu cu intimata S.C. V. R. S.A., cu sediul în București, ..171-173, sector 2.

Va constata caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a Convenției de credit nr._/06.07.2007 în privința următoarelor clauze:

- clauza de la pct. 4 lit. a „Comision de penalizare” din „Condițiile speciale ale convenției”;

- clauza din Secțiunea 8) „Scadența anticipată” pct. 8.1 lit. a) liniuța a doua și liniuța a treia.

Va desființa clauzele constatate ca fiind abuzive și va dispune eliminarea acestora din convenția de credit.

Va respinge capătul de cerere vizând constatarea ca fiind abuzivă a clauzei prevăzută la pct. 5 lit. f „Comision de rezervă” din „Condițiile speciale ale convenției” și la Secțiunea 3 pct. 3.11 „Comision de rezervă”din Condițiile generale, clauza prevăzută la Secțiunea 8) „Scadența anticipată” pct. 8.1. lit. b, clauza prevăzută la Secțiunea 8 „Scadența anticipată”, pct. 8.3 din „Condițiile generale ale convenției”, clauza prevăzută la pct. 3.9 ”Alte comisioane” din „Condițiile generale ale convenției”.

Va respinge capătul de cerere vizând constatarea nulității de drept a actului adițional nr. 1 la Convenția de credit nr._/06.07.2007.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte sesizarea petentei C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. - C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR A., cu sediul procesual ales în A. I., ..9, jud. A. în contradictoriu cu intimata S.C. V. R. S.A., cu sediul în București, ..171-173, sector 2 și părțile vătămate V. M. D. și V. D. G., ambii domiciliați în A. I., .. 11, ..

Constată caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a Convenției de credit nr._/06.07.2007 în privința următoarelor clauze:

- clauza de la pct. 4 lit. a „Comision de penalizare” din „Condițiile speciale ale convenției”;

- clauza din Secțiunea 8) „Scadența anticipată” pct. 8.1 lit. a) liniuța a doua și liniuța a treia.

Desființează clauzele constatate ca fiind abuzive și dispune eliminarea acestora din convenția de credit nr._/06.07.2007.

Aplică intimatei S.C. V. R. S.A. o amendă contravențională în cuantum de 1000 lei.

Respinge capătul de cerere vizând constatarea ca fiind abuzivă a clauzei prevăzută la pct. 5 lit. f „Comision de rezervă” din „Condițiile speciale ale convenției” și la Secțiunea 3 pct. 3.11 „Comision de rezervă”din Condițiile generale, clauza prevăzută la Secțiunea 8) „Scadența anticipată” pct. 8.1. lit. b, clauza prevăzută la Secțiunea 8 „Scadența anticipată”, pct. 8.3 din „Condițiile generale ale convenției”.

Admite în parte cererea intervenienților forțați V. M. D. și V. D. G., ambii domiciliați în A. I., .. 11, ., jud. A. în contradictoriu cu intimata S.C. V. R. S.A., cu sediul în București, ..171-173, sector 2.

Constată caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a Convenției de credit nr._/06.07.2007 în privința următoarelor clauze:

- clauza de la pct. 4 lit. a „Comision de penalizare” din „Condițiile speciale ale convenției”;

- clauza din Secțiunea 8) „Scadența anticipată” pct. 8.1 lit. a) liniuța a doua și liniuța a treia.

Desființează clauzele constatate ca fiind abuzive și dispune eliminarea acestora din convenția de credit.

Respinge capătul de cerere vizând constatarea ca fiind abuzivă a clauzei prevăzută la pct. 5 lit. f „Comision de rezervă” din „Condițiile speciale ale convenției” și la Secțiunea 3 pct. 3.11 „Comision de rezervă”din Condițiile generale, clauza prevăzută la Secțiunea 8) „Scadența anticipată” pct. 8.1. lit. b, clauza prevăzută la Secțiunea 8 „Scadența anticipată”, pct. 8.3 din „Condițiile generale ale convenției”, clauza prevăzută la pct. 3.9 ”Alte comisioane” din „Condițiile generale ale convenției”.

Respinge capătul de cerere vizând constatarea nulității de drept a actului adițional nr. 1 la Convenția de credit nr._/06.07.2007.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

G. A. M. B. C. F.

Red.GAM

Tehnored.BCF/4 ex

Data:16.05.2013

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2725/2013. Judecătoria...		Plângere contravenţională. Sentința nr. 1466/2013.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Sentința nr. 938/2013. Judecătoria ALBA IULIA Uzucapiune. Sentința nr. 3581/2013. Judecătoria ALBA IULIA Plângere contravenţională. Sentința nr. 309/2013. Judecătoria ALBA IULIA Contestaţie la executare. Sentința nr. 2725/2013. Judecătoria ALBA IULIA Plângere contravenţională. Sentința nr. 1466/2013. Judecătoria ALBA IULIA Plângere contravenţională. Sentința nr. 1499/2013. Judecătoria ALBA IULIA Reziliere contract. Sentința nr. 973/2013. Judecătoria ALBA IULIA Pretenţii. Sentința nr. 3540/2013. Judecătoria ALBA IULIA