Plângere contravenţională. Sentința nr. 309/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 309/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 4916/176/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Sentința civilă Nr. 309/2012
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. P.
Grefier A. C. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. S. SA în contradictoriu cu intimatul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 16.01.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2012, petenta S.C. S. SA a chemat în judecată intimatul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE CLUJ, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/18.07.2012 ca nefondat și nelegal și, în consecință să se exonereze societatea petentă de la plata amenzii cu care a fost sancționată contravențional și să se dispună restituirea amenzii plătite în cuantum de 5.000 lei
- să se înlăture măsura complementară a confiscării, luată ca urmare a încheierii procesului verbal contestat, în sensul restituirii cantității confiscate de 336,8 m3 cherestea de rășinoase sau obligarea intimatei să achite petentei o despăgubire egală cu suma încasată de aceasta în cazul valorificării bunurilor
- să se dispună schimbarea sancțiunii aplicate din amendă în avertisment și restituirea amenzii plătite și să se înlăture măsura complementară a confiscării, luată ca urmare a încheierii procesului verbal contestat
- să fie obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată
De asemenea petenta a invocat excepția prescripției răspunderii contravenționale și a aplicării sancțiunii.
În motivarea plângerii petenta arată că, în data de 18.07.2012, o echipă de control formată din reprezentanții ITRSV, Ministerului Mediului și Pădurilor, IPJ A. și al Ocolului Silvic A. au efectuat un control la sediul societății petente, ocazie cu care au constatat că există depozitată cantitatea de 336,87 m3 cherestea de rășinoasă fără a deține pentru aceasta avizele de însoțire pentru materialul lemnos, prevăzut de normele privind circulația materialelor lemnoase în circulație, faptă ce încalcă prevederile art. 19 alin.1 lit. K din Legea 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice. Pentru această contravenție petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, din care s-a achitat suma de 5.000 lei și a fost confiscată cantitatea de 336,87 m3 cherestea de rășinoase. Deși petenta contestă măsura luată pentru a beneficia de înlesnirea legală prin plata unei sume mai mici, aceasta a achitat sumat de 5.000 lei, potrivit ordinului de plată nr. 1371/19.07.2012. Prin același proces verbal contestat, petenta a mai fost sancționată și cu avertisment pentru neutilizarea programului SUMAL.
Petenta arată că, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea 171/2003, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Marfa confiscată de intimat, a fost cumpărată și a intrat în patrimoniul petentei, în perioada martie 2011 –decembrie 2011, aceasta fiind pusă la uscat pe cale naturală, în depozitul petentei, înainte de a fi utilizată în procesul de producție. Pe de altă parte, societatea petentă, a achiziționat materialul lemnos de la o altă societate comercială în baza unor facturi fiscale, emise de vânzător potrivit Codului fiscal. Petenta mai arată că, odată cu predarea bunurilor achiziționate și a facturii aferente, societatea petentă, prin comisia de recepție, compusă din trei persoane, efectua recepția materialelor cumpărate, ocazie cu care întocmea un proces verbal de recepție. Marfa corespunzătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ intră în patrimoniul societății, în gestiunea magaziei de material lemnos, evidența contabilă fiind ținută în format electronic. Se mai arată că, potrivit art. 3 alin.7 din HG 996/2008, avizul de însoțire a mărfii nu era necesar, el fiind document de proveniență numai atunci când, în baza lui se emite alt aviz de însoțire, și anume: la transportarea materialului lemnos dintr-un mijloc de transport în altul, la achiziționarea materialelor lemnoase de către achizitori și la expedierea materialelor cumpărate din piețe, târguri, oboare, precum și din centre de sortare și prelucrare. Avizul de însoțire a mărfii este necesar pentru transportul mărfurilor, de la vânzător la cumpărător. Petenta arată că, marfa a fost achiziționată cu documente legale care dovedesc cu certitudine proveniența acesteia, felul și cantitatea, marfa a fost înregistrată în documentele financiar – contabile ale societății conform reglementărilor legale, a achitat toată marfa furnizorului și nu a produs nimănui vreun prejudiciu.
În drept au fost invocate OG2/2001, HG 996/2008, Legea 571/2003 și Legea 171/2010.
În probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri-filele 8-48..
La data de 31.08.2012, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care solicită să se respingă acțiunea petentei și să constate că, procesul verbal de contravenție . nr._/18.07.2012 a cărui anulare se solicită este temeinic și legal și a fost corect întocmit, sancțiunea a fost corect individualizată, iar motivele invocate de petentă sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția prescripției răspunderii contravenționale, intimatul arată că, nu poate fi admisă, întrucât petenta a săvârșit două contravenții în formă continuată, care durează în timp, respectiv deținerea de material lemnos fără proveniență legală și neraportarea în sistemul informațional SUMAL a materialului deținut. La momentul constatării faptei, petenta deținea în depozit o cantitate mai mare de material lemnos pentru care nu a putut prezenta documente de provenință, deși agenții constatatori, au luat în considerare toate documentele legale prezentate de petentă din care rezulta provenința. Documentul de proveniență este documentul care certifică localizarea sursei de unde au fost obținute materialele lemnoase, motiv pentru care, facturile nu reprezintă document de provenință în înțelesul legislației silvice și nu au putut fi luate în considerare, deoarece acestea sunt documente contabile emise între agenții economici care cuprind în principal o listă cu produse sau servicii, iar pentru acestea nu se poate face dovada că materialul lemnos a fost achiziționat dintr-o anumită sursă în mod legal și că nu provine din defrișări ilegale. Petenta până la data controlului, nu deținea un registru de intrare/ieșire a materialului lemnos, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 alin. 10 din HG 996/2008. De asemenea nu a făcut raportările obligatorii în sistemul de evidență informațional SUMAL, cum prevăd normele legale în vigoare. Afirmația că, nu a produs nimănui vreun prejudiciu, nu este susținută, deoarece petenta, prin atitudinea sa, a contribuit constant la susținerea defrișărilor ilegale din fondul forestier, prin acceptarea de la un furnizor care l-a rândul său procura lemnul fără documente. Faptul că a înregistrat în contabilitate o marfă procurată nelegal, probabil la un preț mai mic, pentru a creea o aparență de legalitate, nu o exonerează pe petentă de răspundere, iar necunoașterea legii nu o absolvă de vină.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 C.p.c, Legea 171/2010 cu modificările și completările ulterioare, Legea 46/2008 cu modificările și completările ulterioare, OG2/2001 cu modificările și completările ulterioare, HG 996/2008 cu modificările și completările ulterioare și Ordinul 1785/2012.
În probațiune a depus la dosar copia procesului verbal contestat . nr._/18.07.2012.
La data de 02.10.2012, petenta a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței note de ședință prin care arată că, deși intimatul a solicitat respingerea excepției prescripției răspunderii contravenționale motivat de faptul că, petenta, ar fi săvârșit două contravenții în formă continuată, potrivit OG 2/2011 privind regimul juridic al contravențiilor, nu există noțiunea de contravenție săvârșită în formă continuată. Se mai arată că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, marfa a fost cumpărată cu respectarea deplină a legii, a deținut și deține documente de proveniență pentru întreaga cantitate de material lemnos. A anexat cererii avize de însoțire marfă (filele 57 - 79) .
La termenul de judecată din data de 24.10.2012, instanța a respins excepția prescripției răspunderii contravenționale și a aplicării sancțiunii invocată de către petentă, raportat la împrejurarea că, infracțiunea este una continuă, iar în cazul infracțiunilor continue, conform art. 13 alin. 2 din OG 2/2000 termenul curge de la data constatării faptei.
În cauză a fost audiat martorul P. C. (fila 88).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/18.07.2012 petenta . I. a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de_ lei și cu confiscarea cantității de 336,87 mc cherestea de rășinoase de către intimatul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE CLUJ, precum și cu avertisment în cuprinsul procesului verbal reținându-se că în urma verificărilor și a inventarului faptic a materialului lemnos existent în depozitul petentei s-a constatat că există depozitată cantitatea de 336,87 mc cherestea de rășinoase, fără ca operatorul economic să dețină avizele de însoțire și pentru materialul lemnos, precum și că nu a utilizat programul SUMAL fapte ce se încadrează în prevederile art. 19 al. 1 lit. k din Legea 171/2010 și art. 3 lit a din HG996/2009.
Examinând cu precădere procesul verbal de contravenție . nr._/18.07.2012 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor invocate de petent și a celor ce pot fi reținute din oficiu, instanța apreciază că procesul verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
Pentru a concluziona astfel, instanța are în vedere natura juridică duală a procesului verbal de constatare a contravenției, care este în același timp un act administrativ supus unei proceduri de contestare speciale – fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii – dar și un act procedural, sens în care îi sunt aplicabile în ceea ce privește regimul nulității actului (în virtutea dispozițiilor art. 47 din OG nr. 2/2001) prevederile art. 105 c.pr.civ.
În considerarea celor expuse, instanța reține faptul că procesul verbal . nr._/18.07.2012 cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 8).
Procedând la cercetarea temeiniciei procesului verbal . nr._/18.07.2012, instanța reține următoarele:
Actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv OG nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale ale dreptului administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat.
Totodată, instanța își va circumscrie analiza prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aplicabil prin prisma art. 11 și 20 din Constituție, sens în care, pentru a califica dacă sancțiunea amenzii intră în câmpul de aplicare al noțiunii autonome de „acuzație în materie penală”, instanța va avea în vedere, dincolo de calificarea din dreptul intern, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei) și natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).
Așadar, atâta timp cât norma juridică a cărei încălcare îi este imputată petentului are un caracter general și urmărește un scop represiv, instanța concluzionează că aceasta are atât caracter de constrângere a petentului, dar și punitiv, astfel că sancționarea cu amendă echivalează cu aducerea unei acuzații în materie penală, în accepțiunea autonomă uzitată în jurisprudența Curții EDO.
Stabilit fiind acest fapt, instanța va avea în vedere jurisprudența Curții EDO, mai exact cauzele Salabiaku împotriva Franței, precum și Janosevic împotriva Suediei, în care, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
În acord cu cele anterior expuse, instanța are în vedere inclusiv considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 219/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 403/2008), în conformitate cu care „din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, [...], ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare".
Analizând probatoriul administrat în cauză, în acord cu principiile statuate în cauza N. c. României, instanța reține următoarele:
Dispozițiile art. 19 al. 1lit. k din Legea 171/2010 prevede că primirea, depozitarea și/sau prelucrarea de către deținătorii depozitelor, ai altor spații destinate depozitării temporare și/sau ai instalațiilor de prelucrare a materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare constituie contravenție
Din examinarea actelor dosarului, instanța constată că petenta a susținut că avizul de însoțire a mărfii nu era necesar raportat la disp. art. 3 al. 10 și art. 16 din HG 996/2008, existând registrul de intrări-ieșiri material lemnos pe depozit . S-a mai arătat că achiziția materialului lemnos s-a făcut legal prin facturi fiscale.
Instanța nu poate primi apărările invocate de căre petentă raportat la următoarele aspecte:
Art. 3. al 1 din Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund- HG 996/2008 prevede că „Documentele de proveniență a materialelor lemnoase sunt: actul de punere în valoare, avizul de însoțire, declarația vamală de import, documentele intracomunitare, registrul de intrări-ieșiri material lemons”, iar la aliniatul 10 din același act normative se prevede că “În situația depozitelor de materiale lemnoase, a altor spații destinate depozitării temporare, precum și a instalațiilor de transformat lemn rotund, documentul de proveniență este registrul de intrare-ieșire a materialului lemnos, identificat prin poziția la care a fost înregistrată .> În anexa 7 din actul normative susmenționat este redat modelul registrului de evidență a intrărilor-ieșirilor de materiale lemnoase, model care așa cum a stabilit legiuitorul trebuie să cuprindă, printre alte elemente, numărul mijlocului de transport/numele și CNP proprietarului mijlocului de transport, precum și numărul avizului de însoțire/ieșire, or din examinarea materialului probator administrat în cauză instanța constată că registrul de intrări ieșiri întocmit de către petentă și depus la dosarul cauzei nu corespunde cu exigențele legii. Neconcordanța apărută, între disp. art. 3 al. 10 din Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund- HG 996/2008 și modelul prezentat în anexa 7 nu pot fi luate în calcul de către instanța investită cu judecarea prezentei plângeri contravenționale.
Din examinarea proceselor verbale de recepție a facturilor și a avizelor de însoțire marfă, instanța nu poate reține că s-a făcut dovada provenienței legale a materialului lemnos, facturile atașate de către petentă nereprezentând documente de provenientă în înțelesul legislației silvice, iar în ceea ce privește avizele depuse la dosar, unele dintre acestea au o dată anterioară, iar pe de altă parte, din însumarea cantității de material lemnos nu rezultă cantitatea de material lemnos în privința căruia s-a reținut că nu există avizele de însoțire.
Și mai mult, instanța reține faptul că la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, petenta nu a formulat obiecțiuni prin reprezentant, ci mai mult, a achitat jumătate din contravaloarea amenzii, aceasta înțelegând să formuleze obiecțiuni ulterior, în fața instanței de judecată. Or, dacă starea de fapt nu ar fi fost cea descrisă în cuprinsul procesului verbal, de ce nu ar fi formulat petenta obiecțiuni la acel moment și oare de ce ar fi achitat jumătate din cuantumul amenzii aplicate.
Neregulile legate de achiziția materialului lemnos rezultă și din declarația martorului audiat la termenul de judecată din data de 05.12.,2012 care, sub prestare de jurământ religios a declarat faptul că pentru anumite cantități de marfă existau avize de însoțire, iar pentru altele nu și care de asemenea a mai relatat că facturile erau emise după 2-3 transporturi pentru a nu factura fiecare transport. Acesta a mai declarat că avizele au rămas la martor pentru că petenta nu i le-a cerut înapoi.
În condițiile în care modelul impus de legislația în vigoare prevede că trebuie să se menționeze numărul avizului de însoțire/data, în condițiile în care martorul a declarat că pentru o parte din materialul lemnos exista avize de însoțire, iar pentru altele nu și că aceste avize au rămas la dânsul, este evident că s-au încălcat dispozițiile legale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, cuantificate la nivelul minimului special, văzând dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că aceasta este corespunzător dozată, prin prisma asigurării dezvoltării optime a circulației și comercializării materialelor lemnoase, aceasta cu atât mai mult cu cât contravențiile silvice sunt tot mai dese, astfel că doar o reacție fermă din partea autorităților ar fi de natură a stopa un fenomen extind la nivelul întregii țări
Referitor la cea de-a doua contravenție, instanța reține faptul că potrivit art. 3lit. a din HG 996/2008 „Constituie contravenții următoarele fapte:
a) neutilizarea sistemului informațional integrat de urmărire a materialelor lemnoase, denumit în continuare SUMAL, de către persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2) din norme”;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța reține că pentru această contravenție s-a aplicat sancțiunea avertismentului, iar din materialul probator rezultă că fapta există, iar pedeapsa aplicată a fost corect dozată.
În ceea ce privește măsura confiscării materialului lemnos, aceasta a fost luată în acord cu disp. art. 22 din Legea 17/2010.
În atare condiții, față de materialul probator administrat în cauză, raportat la toate cele susexpuse, instanța apreciază neîntemeiată plângerea formulată, urmând a o respinge
Fără cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta S.C. S. SA A. I., cu sediul în A. I., ., jud. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.07.2012 și a procesului verbal de custodie a bunurilor confiscate . nr._/18.07.2012 în contradictoriu cu intimatul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE CLUJ, cu sediul în mun. Cluj N., ., nr. 93A, jud Cluj ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23.01.2013
Președinte, D. E. P. | ||
Grefier, A. C. D. |
RED.PDE
TEHN. ACD/4ex/23.02.2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta S.C. S. SA A. I., cu sediul în A. I., ., jud. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/18.07.2012 și a procesului verbal de custodie a bunurilor confiscate . nr._/18.07.2012 în contradictoriu cu intimatul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE CLUJ, cu sediul în mun. Cluj N., ., nr. 93A, jud Cluj ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23.01.2013
PREȘEDINTE
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 3581/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2725/2013. Judecătoria... → |
|---|
