Contestaţie la executare. Sentința nr. 2725/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2725/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 14-08-2013 în dosarul nr. 3405/176/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2725/2013
Ședința publică de la 14 August 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE - L. B.
GREFIER - M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestator I. M. N. și pe intimat ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. B. N. pentru contestator și av. R. C. M. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la 13.08.2013 s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței de către intimată o întâmpinare.
Mandatara intimatei comunică în ședință publică un exemplar al întâmpinării contestatoarei prin reprezentant și învederează instanței că în urma precizării de acțiune, având în vedere că se invocă un alt temei legal, nu mai înțelege să susțină excepția invocată prin întâmpinare, aceea a prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește nulitatea actului care constituie titlul executoriu.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Mandatarul contestatorului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar și arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Mandatara intimatei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar, precum și cele pe care le depune la acest termen de judecată, și arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat. Depune în probațiune la dosar o copie de pe o „notă explicativă” scrisă de contestator și o copie de pe procesul verbal de cercetare disciplinară din 24.02.2010.
Instanța constată că cererile în probațiune formulate de mandatarii părților sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, astfel încât le va admite.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Mandatarul contestatorului solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și precizată, arătând că angajamentul a fost semnat în data de 12.02.2010, iar poprirea a fost comunicată în data de 13.05.2013. Solicită admiterea excepției prescripției dreptului de a solicita executarea silită, fiind împlinit termenul legal de 3 ani. Arată că angajamentul de plată a fost autentificat de Biroul Notarului Public la 12.02.2010. Mai arată că potrivit prevederilor art.270 din Codul muncii angajații care provoacă daune trebuie să le repare cu precizarea că reținerile din salariu nu pot fi făcute decât dacă sunt certe, lichide și exigibile. În acest caz nu este vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă și trebuie dispuse prin hotărâre judecătorească, deci nu putea fi începută executarea silită. Solicită anularea formelor de executare din dosarul execuțional nr.80/2012. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial și taxa judiciară de timbru. Depune la dosar chitanța privind onorariul avocațial. De asemenea arată că nu există titlul executoriu, contestatorul neputând fi obligat la plată întrucât legea prevede în mod expert o hotărâre judecătorească.
Mandatara intimatei solicită respingerea acțiuni arătând că din actele dosarului rezultă că angajamentul de plată este din 12.02.2010, iar cererea de executare este din ianuarie 2013, fiind așadar formulată în termenul legal de 3 ani. De asemenea și somația de plată este emisă în termenul legal având în vedere că termenul expiră în august 2013, și nu în februarie 2013, cum greșit arată contestatorul, întrucât în cuprinsul angajamentului de plată acesta a arătat că înțelege să plătească debitul eșalonat, în termen de maxim 6 luni, adică până în august 2010. Deci și la acest moment este încă în termenul legal. Mai arată că pe fondul cauzei contestatorul face referire la art.164 din Codul muncii. Învederează instanței că din punctul de vedere al intimatei titlul executoriu îl reprezintă angajamentul de plată, potrivit dispozițiilor art.66 din Legea nr.36/ 1995. Creanța este certă, lichidă și exigibilă, așadar acest angajament de plată autentificat notarial este titlu executoriu. De asemenea arată că angajatul și-a asumat răspunderea în fața Biroului notarului public. Pe de o parte art.164 vorbește despre rețineri care sunt lunare, or, în acest caz lipsesc calitățile părților de angajat, respectiv angajator și nu pot fi efectuate rețineri. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial și depune în acest sens la dosar chitanța cu onorariul avocațial.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria A. I. la data de 22.05.2013 sub dosar nr._, contestatorul I. M. N. a formulat în contradictoriu cu intimata . contestația la executare împotriva formelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 80/EX/2013 al B. Cherșa S., solicitând:
l. Pe cale de excepție să se constate prescripția dreptului de a obține executare silită a titlului executoriu „Angajament de plată” autentificat prin încheierea de autentificare nr.10/12.02.2010, dată de BNP Lexus în temeiul art.3 din DL 157/1958.
2. Să se constate nulitatea absolută a titlului executoriu „Angajament de plată” autentificat prin încheierea de autentificare nr.10/12.02.2010 dată de B.N.P Lexus, în temeiul art.953, art.956 C.civ.
3. Să se anuleze formele de executare silită din dosarul execuțional nr.80/EX/2013 respectiv adresa de înființare a popririi din dosarul execuțional nr.80/EX/2013 și să se cenzureze onorariul executorului judecătorescul temeiul art.399, art.400 alin.1 și 2, art.274 C.proc.civ.
4. Să se dispună suspendarea executării silite din dos.exec. 80/EX/2013 până la soluționarea prezentei cauze, în temeiul art.403 alin.1, 3, 4 C.proc.civ.
5. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că în fapt, prin actul autentificat la BNP Lexus denumit angajament de plată datat 12.02.2013, s-a angajat să achite creditorului suma de 7.628 lei, rezultată în urma inventarelor efectuate la depozitul societății.
Solicită instanței să observe că de la întocmirea angajamentului de plată și până la formularea cererii de executare și emitere a somației au trecut 3 ani și 4 luni și în consecință dreptul de a obține executare silită de către creditor este prescris.
Mai arată că a semnat angajamentul de plată fiind amenințat de patronul societății că prin relațiile și banii de care dispune îi va face plângere penală, va intra la închisoare și toată averea sa va fi vândută.
De asemenea arată că nu a prejudiciat firma cu nimic, nu a existat nici o dovadă împotriva sa că ar fi sustras bunuri din societate și consideră că actul semnat sub amenințare este nul de drept.
Consideră că onorariul executorului este mult prea mare raportat la suma pretinsă și în consecință făcând aplicarea art.274 alin.2 solicită instanței să cenzureze acest onorariu.
Totodată solicită instanței ca în temeiul art.403 alin.1, 3, 4 să dispună suspendarea executării la soluționarea contestației la executare.
În drept a invocat dispozițiile art.3 din DL nr.157/1958, art.953, art.956 C.civ., art.399, art.400 alin.1 și 2, art.274 C.proc.civ., art.403 alin.1, 3, 4 C.proc.civ.
A anexat cererii de chemare în judecată următoarele: copie de pe cartea sa de identitate (fl.6), copie de pe actele de executare silită ce i-au fost comunicate (fl.7-10) și copie de pe minuta deciziei civile nr.931/29.11.2011 a Tribunalului A. (fl.11), împuternicire avocațială (fl.12-13).
Cererea a fost legal timbrată (fl.34).
La data de 04.06.2013 s-a depus copie de pe dosarul de executare nr.180/EX/2013 (fl.17-30).
La termenul din 12.06.2013 contestatorul a depus la dosar prin mandatar av. B. N. o copie de pe decizia civilă nr.931/29.11.2011 a Tribunalului A. (fl.36-38).
Intimata a depus întâmpinare (fl.41-42), solicitând în ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, respingerea acesteia ca nefondată, iar în ceea ce privește fondul, în principal, invocă prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește nulitatea actului care constituie titlu executoriu, iar în subsidiar, dacă se va trece peste excepția invocată de intimată solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
Contestatorul și-a precizat oral acțiunea la termenul din 12.06.2013, în sensul că temeiul de drept este de fapt art.164 alin.2 din Codul Muncii, depunând la același termen în sprijinul acestei precizări practică judiciară, adică o copie de pe decizia civilă nr.931/29.11.2011 a Tribunalului A. (fl.36-38). De asemenea a depus și în scris această precizare de acțiune la fila 43.
Tot la termenul din data de 12.06.2013 instanța a respins cererea privind suspendarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr.80/EX/2013 al B. Cherșa S..
Pentru termenul de judecată din 14.08.2013 intimata a depus o altă întâmpinare (fl.46-47) față de precizarea de acțiune depusă de reclamant, solicitând respingerea precizării de acțiune ca neîntemeiată. La același termen a mai depus o copie de pe o „notă explicativă” scrisă de contestator și o copie de pe procesul verbal de cercetare disciplinară din 24.02.2010 (fl.48).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit înscrisului intitulat „angajament de plată” autentificat la Biroul Notari Asociați „Lexus”, notar public H. M. I. F., sub nr.140/12.02.2010 (fl.10), contestatorul I. M. N. a recunoscut că datorează societății intimate C. C. SRL la care era angajat la acea dată, suma de 7.628 lei rezultată în urma inventarelor efectuate la depozitul societății intimate și pe care se obliga să o plătească eșalonat, într-un termen de maximum 6 luni, începând cu data autentificării acestei declarații (12.02.2010). De asemenea, contestatorul se obliga să nu înceteze raporturile de muncă cu unitatea până la data stingerii creanței rezultate în urma lipsei la inventar. În cazul în care va înceta raportul de muncă cu societatea intimată din motive obiective, contestatorul se obliga să respecte eșalonarea antemenționată și să verse până la termenul stabilit întrega sumă de bani datorată societății intimate angajatoare . A. I.. În caz de neplată este de acord ca prezentul act să devină titlu executoriu la data scadenței, fără a fi necesară o altă procedură, urmând a se începe executarea silită a bunurilor sale mobile și imobile.
Conform înscrisului de la fila 30, intimata a solicitat la data de 31.01.2013 executarea silită a contestatorului pentru suma de 7.628 lei, fiind atașat ca titlu executoriu „angajamentul de plată” despre care s-a menționat anterior.
Ca urmare s-a format dosarul execuțional 80/EX/2013 al B. Cherșa S..
Prin contestația la executare, contestatorul I. M. N. a invocat în baza art.3 din Decretul Lege nr.157/1958 (probabil a înțeles să facă vorbire despre art.6 din Decretul nr.167/1958), excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu „angajament de plată”.
Instanța va respinge această excepție pentru următoarele argumente:
Potrivit art.6 din Decretul nr.167/1958 „dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani”. Analizând titlul executor despre care se face vorbire în cauză, instanța constată că acesta este cel de la fila 10, intitulat „angajament de plată” autentificat la Biroul Notari Asociați „Lexus”, notar public H. M. I. F., sub nr.140/12.02.2010. În cuprinsul lui se face vorbire despre un termen de scadență de 6 luni în care contestatorul se obliga să restituie suma de 7.628 lei reprezentând suma constatată ca lipsă în gestiunea acestuia, termen care începea să curgă de la data autentificării acestei declarații (12.02.2010). Așadar și termenul de prescripție a dreptului de acere executarea silită a început să curgă după 6 luni de la data de 12.02.2010, adică a început să curgă de la data de 12.08.2010, ceea ce înseamnă că acest termen de prescripție s-ar fi împlinit la data de 12.08.2013. Or intimata a formulat cerere de executare silită la 31.01.2013 (fl.30), fiind așadar în interiorul acestui termen de prescripție de 3 ani. Chiar și dacă s-ar fi considerat că termenul s-ar scurge de la data întocmirii titlului executoriu, și anume 12.02.2010, termenul s-ar fi împlinit în 12.02.2013, însă, așa cum s-a arătat anterior, intimata a înțeles să-și exercite acest drept în termenul legal de 3 ani, adică la 31.01.2013 (fl.30).
În mod greșit contestatorul se raportează la data la care a primit el actele de executare (13.05.2013), întrucât dreptul de a cere executarea silită (drept care se prescrie în termen de 3 ani) a fost exercitat la data de la data de 31.01.2013 de către intimată (fl.30) prin formularea cererii de executare silită.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat prin cererea precizată constatarea nulității absolute a titlului executoriu intitulat „angajament de plată” autentificat la Biroul Notari Asociați „Lexus”, notar public H. M. I. F., sub nr.140/12.02.2010 și în consecință anularea tuturor formelor de executare silită din dosarul execuțional nr.80/EX/2013 al B. Cherșa S., invocându-se ca temei de drept dispozițiile art.164 alin.2 din Codul muncii potrivit cărora „reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”. Apreciază că sunt lovite de nulitate actele juridice care au fost întocmite cu încălcarea legii, moralei și a ordinii publice, iar „angajamentul de plată” nu este titlu executoriu pentru că încalcă legea, drept pentru care solicită constatarea nulității acestui act.
Instanța va respinge această apărare pentru următoarele considerente:
Debitul datorat de contestator intimatei a fost recunoscut prin această declarație pe proprie răspundere autentificată la Biroul Notari Asociați „Lexus”, notar public H. M. I. F., sub nr.140/12.02.2010, act intitulat „angajament de plată”, act care reprezintă titlu executoriu potrivit dispozițiilor art.66 din Legea notarilor publici nr.36/1995 în forma inițială (art.101 în forma republicată). Mai exact este vorba despre un act autentificat notarial care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă. Debitul este foarte clar prevăzut în acest act notarial, și anume este vorba despre o sumă de bani de 7.628 lei rezultată în urma constatării lipsei la inventar din depozitul societății intimate, pe care contestatorul se obligă să o plătească eșalonat în termen de maxim 6 luni începând cu data notificării acestui act notarial contestat (12.02.2010), adică până la 12.08.2010 (data scadentă). Art.66 antemenționat menționează că „înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia”.
Temeiul de drept invocat de contastator a fost precizat ca fiind art.164 alin.2 din Codul muncii, potrivit căruia „reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”. Dispozițiile acestui articol de lege nu sunt aplicabile în cauză, întrucât se face vorbire despre reținerile pe care angajatorul (în cauză societatea intimată) le face pe statul de plată al angajatului (în cauză contestatorul) cu titlu de daune cauzate angajatorului, or în prezenta cauză contestatorul nu mai este angajatul societății intimate, pentru a se putea face vreo reținere pe statul de plată, aspect necontestat de către I. M. N., societatea intimată apelând la forța coercitivă a statului prin executarea silită a titlului executoriu descris anterior, prin intermediul executorului judecătoresc.
În Deciziei Curții Constituționale nr.24/22.01.2003 se reține că introducerea art.164 alin.2 din Codul muncii nu lezează libertatea contractuală, părțile putând conveni de comun acord asupra modalităților de executare sau de stingere a obligațiilor lor reciproce.
În motivarea deciziei s-a arătat că interdicția reținerii din salariu cu titlu de daune, fără ca datoria să fie scadentă (nu ca în prezenta cauză), lichidă și exigibilă, constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prevăzută de art.164 alin.2 din Codul muncii, este menită să elimine arbitrariul din reglementările anterioare, când conducerea unității stabilea existența pagubei, întinderea acesteia, lua măsuri de recuperare prin dispoziție de imputare și proceda de îndată la reținerea din drepturile salariale, urmând ca salariatul să se adreseze organelor de jurisdicție pentru apărarea intereselor sale legitime. S-a arătat că în condițiile statului de drept, valoare consacrată de art.1 alin.3 din Constituție, răspunderea patrimonială pentru daune se impune să se stabilească de către instanțele de judecată, care, potrivit art.123 alin.1 din Constituție, înfăptuiesc justiția în numele legii. Același principiu constituțional mai impune ca orice executare silită să aibă la bază un titlu executoriu valabil. Aceasta însă nu lezează libertatea contractuală, deoarece părțile contractanta pot conveni de comun acord asupra modalităților de executare sau de stingere a obligațiilor lor reciproce. De asemenea nu este îngrădit nici dreptul salariatului să consimtă de bună voie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fără să aștepte pronunțarea unei hotărâri judecătorești. Ipoteza reglementată de alineatul 2 al dispoziției legale criticate se referă doar la situațiile în care salariatul nu acoperă de bunăvoie dauna cauzată angajatorului.
Din toată această argumentare reiese cu claritate că se face referire la situația în care persoana în cauză este încă salariat al unității angajatoare căreia i-a provocat prejudiciul în cauză (tocmai pentru a se putea vorbi despre „reținerile salariale”), ceea ce nu corespunde situației din prezenta speță, așa cum s-a mai arătat anterior, întrucât contestatorul nu mai este angajatul societății intimate, pentru a se putea face vorbire despre reținerile din salariul acestuia. Așadar dispozițiile art.164 alin.2 din Codul muncii nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Însă în decizia comentată anterior se statuează în mod evident că nu este lezată libertatea contractuală, părțile putând conveni de comun acord asupra modalităților de executare sau de stingere a obligațiilor lor reciproce. Or părțile chiar au convenit prin actul notarial intitulat „angajament de plată” o modalitate de stingere a obligației de plată a daunelor recunoscute de contestator prin actul notarial. Actul reprezintă așadar în mod evident un titlu executor, conform dispozițiilor art.66 din Legea notarilor publici nr.36/1995 în forma inițială (art.101 în forma republicată).
Contestatorul a mai apreciat inițial și că actul notarial în cauză este nul, fiind dat prin constrângerea exercitată asupra sa de societatea intimată, invocând inițial dispozițiile art.953 și art.956 din C.civ. ca temei de drept. Această motivație vizează însă nulitatea relativă și nu nulitatea absolută, motiv pentru care acțiunea în constatarea unei cauze de nulitate relativă (acțiune în anularea actului notarial și nu în constatarea nulității absolute a acestuia) trebuia exercitată în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care s-a încheiat actul prin constrângere psihică, mai exact până la data de 12.02.2013 (raportat la data încheierii actului în 12.02.2010). Or prezenta acțiune prin care se atacă actul notarial care constituie titlul executoriu s-a înregistrat abia la 22.05.2013, după împlinirea termenului de prescripție. Așadar această dreptul material la acțiune este prescris. Cu toate acestea, instanța constată că I. M. N. și-a precizat la termenul din 12.06.2013, prin mandatarul său, temeiul de drept al contestației, menționând în acest sens dispozițiile art.164 alin.2 din Codul muncii și depunând practică judiciară în acest sens. Pentru aceste considerente, societatea intimată nu și-a mai susținut excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare. Mai mult, contestatorul nu a înțeles să administreze probe în dovedirea constrângerii, deși sarcina probei i-ar fi revenit potrivit dispozițiilor art.1169 C.civ. Practic nu a făcut nici o dovadă în sensul celor arătate inițial prin contestație, potrivit cărora acel act notarial - titlu executoriu - intitulat „angajament de plată” ar fi fost încheiat sub imperiul constrângerii psihice a contestatorului la acel moment (12.02.2010).
Instanța apreciază așadar că „angajamentul de plată” reprezintă voința pății de a-și asuma răspunderea reparării prejudiciului cauzat din vina sa, în baza relațiilor contractuale stabilite între părți și în baza dispozițiilor art.969 C.civ. Nu există nici un motiv pentru a se dispune anularea acestui angajament, potrivit reglementărilor legale.
Față de considerentele anterior expuse și văzând că nu s-au invocat de către contestator și alte neregularități ale actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.80/EX/2013 al B. Cherșa S., instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de contestatorul I. M. N., domiciliat în comuna Ighiu, ., județul A., identificat cu CI . nr._, având CNP_, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în A. I., ., județul A., CUI RO6344429, J_ .
Având în vedere dispozițiile art.274 C.proc.civ., instanța va obliga contestatorul la plata în favoarea intimatei a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (conform chitanței de la fila 50 din dosarul cauzei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material de a cere executarea silită a titlului executoriu „angajament de plată”, excepție invocată de contestator prin acțiune.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de contestatorul I. M. N., domiciliat în comuna Ighiu, ., județul A., identificat cu CI . nr._, având CNP_, în contradictoriu cu intimata .. C. SRL, cu sediul în A. I., ., județul A., CUI RO6344429, J_ .
Obligă contestatorul la plata în favoarea intimatei a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.08.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. M. M.
Red..
5 ex./08.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 309/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1893/2013.... → |
|---|
