Plângere contravenţională. Sentința nr. 2371/2013. Judecătoria ALBA IULIA

Sentința nr. 2371/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 4277/176/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. I.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2371/2013

Ședința publică de la 18 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE F. S. C.

GREFIER M. M.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent S.C. T. C. SRL și pe intimat I. T. DE MUNCĂ A., având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. B. L. pentru petentă, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Se constată că la 18.06.2013 s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței de către ITM A., răspuns la adresa instanței privind locul unde . desfășura activitate la momentul controlului.

Mandatara petentei solicită instanței să țină cont de înscrisul emis de inspectoratul în construcții și arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Mandatara petentei solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea petentei de la plata amenzii arătând că . a desfășurat activitate de construcții la construirea Bisericii, administratorul permițând unor muncitori să participe în timpul programului la efectuarea lucrărilor de construcție, aceștia aflându-se acolo voluntar, fără a fi remunerați. Mai arată că și cei doi martori audiați au arătat că se aflau acolo voluntar. Învederează instanței că . are punct de lucru și nu există încheiat contract între Parohie și societatea de construcții, situația reținută nefiind conformă cu realitatea. Nu solicită cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin procesul verbal . nr._ încheiat la 15.05.2007 de ITM A. a fost sancționată contravențional . cu_ lei amendă, potrivit art.260 al.1 lit.e din Legea nr.53/2003

Împotriva procesului verbal a formulat plângere petenta ., solicitând admiterea plângerii contravenționale formulate și anularea procesului verbal contestat, iar în subsidiar reindividualizarca sancțiunii sub forma avertismentului.

A arătat în motivarea plângerii că în urma unui control inopinat efectuat la biserica în construcție din A. I., inspectorii de muncă au luat declarații numiților I. Zosim și B. F. în legătură cu activitatea pe care aceștia o derulau la acel moment.

În general, agenții de control nu au reținut starea reală de fapt, în condițiile în care ei au dictat persoanelor găsite la locație conținutul declarațiilor date la momentul controlului, având în vedere faptul că numitul I. Zosim făcea un act de voluntariat, iar numitul B. F. avea semnat contract individual de muncă cu firma ce presta activități de construcții în vederea amenajării bisericii ne la adresa indicată. Inspectorii ITM A. nu au constatat starea de fapt reală la momentul controlului, întrucât acest control sa efectuat în lipsa unui reprezentant legal al societății, aspect ce reiese din cuprinsul procesului verbal de control nr._/15 05.2012, astfel încât contravenienta nu a putut prezenta nici actele și nici materialele care existau și care însoțeau activitatea celor 2 persoane, în plus inspectorii au avut o atitudine intimidantă care a influența! vizibil declarațiile celor doi.

Numitul I. Zosim nu avea în derulare un raport de muncă cu societatea reclamantă nici la momentul controlului și nici ulterior acestuia, iar pentru actul său de voluntariat față de biserică nu a primit nici o remunerație.

Raportul de muncă cu numitul B. F. s-a derulat efectiv abia din ziua care a fost specificată întemeiat în REVISAL ca fiind cea a începerii activității -14.05.2012, fiind la acel moment întocmit în formă scrisă, conform prevederilor legale, contractul individual de muncă al acestuia.

De asemenea, petenta apreciază că nu au fost respectate prevederile OG nr.2/2001 art.1, art. 16 alin.1 și art.17, art.21 alin.3 având în vedere faptul că din derularea concretă a faptelor reiese lipsa de vinovăție a societății, ceea ce conduce la lipsa unui element constitutiv al contravenției constatate prin actul contestat, iar agentul constatator nu a descris corespunzător fapta contravențională deoarece nu a arătat într-o modalitate veridică, împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, survenind astfel unul din motivele de nulitate prevăzute expres de către art.17 din OG 2/2001 modificată și completată, motiv pentru care solicită anularea procesului verbal contestat.

În cele 2 zile în care s-a efectuat controlul, reprezentantul legal era plecat din localitate în interesul direct al firmei, și din acest motiv nu a putut să precizeze aceste aspecte inspectorilor de muncă, și să prezinte ulterior la sediul ITM A. actele în discuție, consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului verbal contestat, sens în care solicită instanței anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii.

In situația în care onorata instanță apreciază că totuși a existat, la momentul controlului, contravenția în discuție, având în vedere gradul concret de pericol social al acesteia, care reiese din modul concret de derulare a faptelor, solicită respectuos instanței să procedeze la admiterea în parte a plângerii formulate și la reindividualizarea sancțiunii aplicate sub forma avertismentului.

Intimatul a depus întâmpinare (f. 17-19), solicitând respingerea acțiunii formulată de către petentă

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.

Se constată că prin plângerea înregistrată la data de 26.06.2012 petenta S.C. T. C. SRL a solicitat instanței să anuleze procesul verbal care a fost încheiat la data de 15.05.2012 de către inspectorii de muncă ai ITM A., iar în subsidiar să reindividualizeze sancțiunea sub forma avertismentului.

Petenta a susținut că starea de fapt care este menționată în procesul – verbal nu corespunde realității, deoarece I. Zosim nu avea un raport de muncă cu societatea ci presta un act de voluntariat, iar B. F. nu prestează activitate în cadrul societății decât din data de 14.05.2012, până în acel moment fiind la societate pentru „a se înțelege cu reprezentantul acesteia în privința modului concret de derulare a activității sale”.

La filele 6-7 se află copia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.05.2012 din care se reține că la data de 14.05.2012, orele 1250, în urma unui control care a fost efectuat la punctul de lucru al pârâtei situat în A. I., pe . fost depistați prestând activități de muncitori necalificați numiții I. Zosim și B. F., persoane care au declarat că lucrează din data de 09.05.2012, respectiv din data de 10.05.2012 fără a semna un contract individual de muncă, faptă care potrivit art.260 al.1 lit.e din Legea nr.53/2003 constituie contravenție.

În temeiul aceluiași text de lege petenta a fost amendată cu suma de 20.000 lei.

1. În ce privește temeinicia procesului – verbal.

La cererea petentei instanța a procedat la ascultarea martorilor I. Zosim, B. F. și B. I..

Potrivit primei părți a declarației de la fila 44 pe care martorul B. F. a dat-o în fața instanței a lucrat un număr de 3-4 zile în incinta bisericii la lucrări de turnat beton și curățenie, dar nu a încheiat un contract individual de muncă.

După ce martorul a recunoscut că a semnat o declarația scrisă cu ocazia controlului în care a menționat că nu a semnat un contract individual de muncă și nici fișa de protecție a muncii, în a doua parte a declarației a revenit susținând că a scris și a semnat declarația la îndemnul inspectorilor de muncă, însă în realitate a lucrat în calitate de enoriaș.

La fila 21 se află copia declarației pe care martorul a semnat-o în fața inspectorilor de muncă cu ocazia controlului din care rezultă că lucrează ca muncitor necalificat la S.C. T. C. din data de 10.05.2012 pentru un salariu lunar de 700 lei, iar până în data de 14.05.2012, orele 1250, nu a semnat un contract individual de muncă și o fișă de protecție a muncii și nici nu a făcut analizele medicale.

Declarația martorului dată în fața instanței de judecată va fi înlăturată ca nesinceră deoarece este evident că reprezintă o încercare de a disculpa societatea pentru neîncheierea contractului individual de muncă, considerent pentru care va fi păstrată declarația dată în fața inspectorului de muncă.

Pentru a dispune în acest sens instanța observă că în declarația pe care martorul a dat-o în ședința de judecată a recunoscut că mențiunile pe care le-a făcut în declarația scrisă dată în fața inspectorului de muncă îi aparțin, or din cuprinsul acestora rezultă că nu a încheiat un contract individual de muncă.

Instanței îi este greu să accepte că inspectorul de muncă l-a îndemnat pe martor pentru a semna o declarație care îl indică pe petent drept angajator, deoarece dacă s-ar accepta că presta o activitate de voluntariat nu există nici o rațiune pentru care inspectorul de muncă ar fi avut un interes să îl indice pe petent ca fiind angajatorul, iar nu o altă persoană fizică sau juridică, or coroborând declarația cu adresa Parohiei rezultă că au fost folosiți angajați ai petentei în acel punct de lucru.

La fila 56 se află declarația pe care martorul I. Zosim a dat-o în fața instanței, din care rezultă că a prestat activități la edificarea bisericii începând cu ziua de 8 sau 9 mai 2012, iar la data de 9 mai la fața locului s-a prezentat administratorul petentei care i-a spus să nu lucreze pe schelă deoarece nu sunt angajați și nu au vizita medicală, precizând că dacă va fi mulțumit de munca depusă îi va angaja.

Martorul a mai declarat că a semnat o declarația scrisă cu ocazia controlului și a făcut mențiuni în aceasta la îndemnul inspectorilor de muncă.

La fila 20 se află copia declarației pe care martorul a semnat-o în fața inspectorilor de muncă cu ocazia controlului, din care rezultă că lucrează ca muncitor necalificat la S.C. T. C. din data de 9.05.2012, pentru un salariu lunar de 700 lei, iar până în data de 14.05.2012, orele 1250, nu a semnat un contract individual de muncă și nici nu a făcut analizele medicale.

Declarația pe care martorul a dat-o în fața instanței de judecată va fi înlăturată ca nesinceră, deoarece ca și în cazul celuilalt martor se constată că reprezintă o încercare de a disculpa societatea pentru neîncheierea contractului individual de muncă, astfel că va fi păstrată ca dovadă declarația ce a fost dată în fața inspectorului de muncă.

Instanța va dispune în acest sens deoarece îi este greu să creadă că din moment ce nu era angajat al petentei administratorul îi dădea recomandări în legătură cu munca pe schelă, chiar simpla prezență a acestuia la punctul de lucru în ziua de 9 mai constituie o dovadă că acolo lucrau angajați ai societății.

Este adevărat că doar acest aspect nu duce singur la concluzia că cei doi martori erau și angajați, dar dacă se verifică declarația dată în fața în fața instanței cu declarația dată în fața inspectorilor de muncă se constată că lucrau în calitate de angajați pentru că au fost în măsură să indice angajatorul, salariul lunar și calitatea în care lucrau.

Reținând de asemenea considerentele arătate în cazul martorului B. F., care nu vor mai fi reluate, instanța dispune înlăturarea declarației pe care martorul I. Zosim a dat-o în fața instanței de judecată pentru că o apreciază ca fiind nesinceră.

Tot la cererea petentei instanța a procedat și la ascultarea martorului B. I. – fila 45-, angajat al petentei și tată al martorului B. F., care a confirmat că fiul său a lucrat la biserică dar nu ca angajat, ci o perioadă de timp, ca probă, pentru ca administratorul petentei să îl vadă cum lucrează și să decidă dacă îl angajează.

Martorul nu a putut să indice perioada de timp în care fiul său a lucrat, ci doar că după ce a lucrat câteva zile în vederea angajării, dar la data controlului nu se încheiase un contract de muncă.

Declarația martorului întărește convingerea instanței că starea de fapt consemnată în procesul – verbal corespunde realități, deoarece confirmă că la lucrările din incinta bisericii participau la data controlului angajați ai petentei și chiar dacă s-ar accepta că martorul B. F. a lucrat o perioadă de probă, pentru această perioadă se impunea a fi încheiat un contract individual de muncă, în acest sens dispunând art.16 și 31 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii.

Starea de fapt descrisă în procesul-verbal se mai probează și cu înscrisurile de la filele 8-14 încheiate cu ocazia controlului.

Adresa Inspectoratului de Stat în Construcții de la fila 62 și adresa intimatului de la fila 69 nu schimbă cu nimic starea de fapt, ci fac dovada că punctul de lucru unde a fost constatată contravenția nu trebuia autorizat, iar pentru edificarea bisericii nu a fost depusă vre-o comunicare de începere a lucrărilor de execuție, petenta nefigurând în evidențe cu o astfel de lucrare, aspecte care nu pot să ducă la concluzia că I. Zosim și B. F., care este cert că prestau o activitate la punctul de lucru, nu aveau nevoie de contract de muncă, declarațiile de la filele 20 și 21 făcând deplin dovada că desfășurau activități salariale iar nu de voluntariat.

Concluzia este confirmată și de către adresa Parohiei Ortodoxe A. I. – Dealul Furcilor de la fila 66, din care rezultă că au fost prestate activități și cu angajați ai petentei, iar aspectul că muncitorii nu erau retribuiți pentru astfel de activități nu poate să fie reținut deoarece parohia nu avea de unde să cunoască modalitatea de retribuire, nefiind angajatorul acestora.

Văzând declarațiile pe care martorii B. F. și I. Zosim le-au dat în fața inspectorilor de muncă, precum și declarația martorului B. I., coroborat cu restul înscrisurilor, instanța constată temeinicia procesului – verbal de contravenție, fiind făcută dovada că numiții B. F. și I. Zosim au prestat activități lucrative în calitate de angajați la data controlului fără a avea încheiate contracte individuale de muncă.

2. Cerea petentului de a înlocui amenda cu sancțiunea avertismentului se va respinge.

Se va dispune în acest sens deoarece văzând dispozițiile art.7 al.1 și 2 din OG nr.2/2001 se constată că sancțiunea avertismentului se poate aplica doar în cazul faptelor de o gravitate redusă, or față de cuantumul amenzii stabilit de legiuitor și față de felul în care a înțeles să sancționeze astfel de fapte, respectiv cu amendă pentru fiecare persoană care lucrează fără a avea contract individual de muncă, nu se poate reține că am fi în prezenta unei fapte de o gravitate redusă, ci dimpotrivă de o gravitate mare.

3. Verificând procesul-verbal sub aspectul legalității se constată că potrivit dispozițiilor art.260 al.1 lit.e din Legea nr.53/2003:

„(1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte:

…..

e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.

Raportat la starea de fapt reținută în procesul-verbal instanța constată că inspectorul de muncă a făcut o corectă aplicare a legii atât la încadrarea faptei cât și la aplicarea sancțiunii.

Verificând procesul-verbal sub aspectul corectei instrumentări nu se constată existența unor lipsuri de natura celor menționate în cuprinsul art.17 din OG nr.2/2001 care ar putea să ducă la nulitatea acestuia.

Față de cele ce preced, în temeiul art.34 al.2 din OG nr.2/2001 urmează ca instanța să respingă plângerea contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petenta S.C. T. C. S.R.L., cu sediul în A. I., ., ., jud. A., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ A., cu sediul în A. I., ..7, jud. A., pentru anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 15.05.2012.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 18.06.2013.

Președinte,

F. S. C.

Grefier,

M. M.

CO – Semnează grefier șef.

Red.FSC

Tehn.MM

4ex/19.07.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2371/2013. Judecătoria ALBA IULIA