Plângere contravenţională. Sentința nr. 2554/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2554/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 2174/203/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2554/2013
Ședința publică din 27.06.2013
Instanța constituită din:
Președinte B. M. B.
Grefier R. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul V. F. în contradictoriu cu intimatul I. POLIȚIEI JUDEȚULUI A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a martorului C. I., atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că I. de Jandarmi Județean A. a depus la dosar procesul verbal de executare a mandatului, din care reiese că martorul C. I. nu a putut fi găsit.
Constatând imposibilitatea audierii martorului, având în vedere disp. art. 188 pct. 3 Cod procedură civilă, instanța pășește la judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri, constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni, sub număr de dosar_ , petentul V. F., în contradictoriu cu IPJ A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:
-în principal – anularea procesului verbal de contravenție . nr_/22.11.2012;
-în subsidiar - anularea procesului verbal de contravenție și înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
În motivarea plângerii a arătat că procesul verbal este nelegal, netemeinic și nu reflectă realitatea. Consideră că lucrătorul de poliție a greșit când a întocmit procesul verbal și nu a ținut cont de realitate. Apreciază petentul că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, că va motiva plângerea în fața instanței.
În drept a invocat art. 33 din OG nr. 2/2001.
A depus la dosar procesul verbal atacat (f. 4).
Prin sentința civilă nr. 52/2013 pronunțată de Judecătoria Câmpeni s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea cauzei spre soluționare în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, cauza fiind înregistrată sub același număr de dosar la data de 31.01.2013.
Intimatul a depus întâmpinare (f. 25), prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit.
În motivare arată, în esență, că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată direct de agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
În drept a invocat OG 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
A depus alăturat întâmpinării: raportul agentului constatator (f. 26); proces verbal de afișare (f. 27), cazier judiciar (f. 28).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 22.11.2012 petentul din prezenta cauză a fost sancționat contravențional pentru aceea că a condus auto cu nr._ pe . aplicate folii de protecție de culoare închisă neomologate sau autorizate pe geamurile laterale față și spate și lunetă și nu a putut prezenta la cererea polițistului certificatul de înmatriculare al autovehiculului și cartea de identitate.
Conform art. 34 din OG 2/2001, instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Sub aspectul legalității procesului verbal instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, sub sancțiunea nulității, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal din probatoriul administrat, instanța reține că petentul din prezenta cauză a săvârșit faptele contravenționale reținute în sarcina acestuia.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța constată că petentul a reușit să facă proba contrară celor reținute în sarcina sa.
In baza art.34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate.
Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale.
Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
După cum prevede art. 7 din O.G.2/2001, avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
In cauza de față, instanța, în ceea ce privește sancționarea contravențională a petentului pentru fapta de a circula având aplicate folii de protecție de culoare închisă neomologate sau autorizate pe geamurile laterale față și spate și lunetă raportat la criteriile anterior arătate instanța constată că nu se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește fapta conducătorului auto constând în neprezentarea certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate, instanța, raportat la gradul de pericol social redus și la celelalte criterii antemenționate apreciază necesară reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, motiv pentru care va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 420 lei cu sancțiunea avertismentului.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul V. F. domiciliat în Vadul Moților .. 325, jud. A. în contradictoriu cu intimatul IPJ A. cu sediul în A. I., . nr. 1, jud. A. îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 22.11.2012.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei cu sancțiunea avertismentului.
Menține dispozițiile din procesul verbal atacat cu privire la sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.06.2013.
Președinte Grefier
B. M. B. R. D.
Aflată în CO, semnează grefier șef
Red. /Tehnored. BBM 09.08.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3641/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... → |
|---|
