Pretenţii. Sentința nr. 656/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 656/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 8538/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 656/2013
Ședința publică din 13 Februarie 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE - L. B.
GREFIER - O. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se constată lipsa părților și la a 2-a strigare a cauzei.
Având în vedere că pârâta are sediul în localitatea Abrud,jud.A. însă,până la acest prim termen de judecată, aceasta nu a formulat întâmpinare și nu a înțeles să invoce excepția relativă a necompetenței teritoriale,instanța se declară competentă să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 17.12.2012, în dosar nr._ ,reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 808,70 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 720 lei,aferentă perioadelor ianuarie 2010, martie 2010 – august 2010, octombrie 2010 – iunie 2011, august 2011 - decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 88,70 lei,calculate la data de 13.11.2012;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în fapt, potrivit art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune,în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
În aplicarea art.40 alin.4 din Legea nr.41/1994 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei cereri, care stabilește, printre altele, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora,statuând și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere.
În conformitate cu prevederile HG nr.977/2003 „Taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art.1 și art.3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” S.A, prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate”.
Reclamanta mai arată că, în calitate de serviciu public autonom de interes național,independent editorial,care își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, având obiective generale de informare, educare și divertisment,este îndreptățită să perceapă taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, iar persoanele juridice sunt obligate să achite această taxă, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. De asemenea, arată că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune constituie venit propriu al societății și ca urmare, reprezintă un venit public, fiind o sursă financiară stabilită de legiuitor, necesară desfășurării activității Societății Române de Radiodifuziune ca instituție publică.
În drept au fost invocate prev. art.112 Cod proc. civilă, art.40 alin.3 și 4 din Legea nr.41/1994, Hotărârea Guvernului nr.977/2003.
În probațiune au fost anexate cererii înscrisuri reprezentând: adresa S.R.R –Departamentul Economic nr._/13.11.2012 privind modul de calcul al penalităților de întârziere (fl.6), copii ale facturilor fiscale aferente debitului pretins (fl.7-30).
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997.
Pârâta, fiind legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare prin care să-și exprime poziția față de cererea reclamantei (fl.36-38).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din HG nr.977/2003 „persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art.103 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale”.
La alineatul 2 al aceluiași articol se menționează că persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul de radiodifuziune.
Instanța constată însă că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal nr.2.102 pronunțată la data de 09.04.2009 (publicată în Monitorul Oficial nr.691 din 14.10.2009), prin care s-a examinat recursul declarat de . Cluj-N. împotriva sentinței civile nr.712/2008 pronunțată la data de 13.11.2008 de către Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a anulat art. 3 alin.1 din HG nr.977/2003 și art.3 alin.1 din HG nr.978/2003.
La art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 se prevede că “Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.
Conform prevederilor art.1169 din C.civ (aplicabil în cauză raportat la data emiterii facturilor solicitate) „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta este beneficiara unor servicii dintre cele pe care le prestează sau că ar deține aparat radio.
Susținerile reclamantei formulate în sensul că orice societate dintre cele arătate în norma legală anulată datorează taxa pretinsă de ea, nu mai pot fi primite. Ca urmare a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal nr.2.102 pronunțată la data de 09.04.2009 (publicată în Monitorul Oficial nr.691 din 14.10.2009), societățile comerciale avute în vedere de dispoziția legală anulată nu mai au nici o obligație legală de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune.
În consecință, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. R. de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâta ., ca nefondată.
Având în vedere dispozițiile art.274 C.proc.civ. instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, formulată în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Abrud, ., ., județul A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. Ș. O.
Red: .: OȘ
4 ex./15.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 755/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 150/2013.... → |
|---|
