Pretenţii. Sentința nr. 1500/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1500/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 7929/176/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1500/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: H. L.
Grefier: P. I. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . P. LICHID. JUD. COMCAS LJ 2000 SPRL și pe pârâta S.C. D. A. SRL, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul din data de 22.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.09.2011 sub nr._, reclamanta . P. LICHID. JUD. COMCAS LJ 2000 SPRL, a chemat în judecată pe pârâta S.C. D. A. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.500 lei reprezentând contravaloarea bunurilor livrate și neachitate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat bunuri debitoarei în valoare totală de 2.308,39 lei, din care pârâta a achitat suma de 808,39 lei, rămânând un rest de plată în valoare de 1.500 lei..
Reclamanta a anexat cererii extras emis de ORC privind pârâta (f.4), factura nr. 193/19.04.2010 (f.5).
La termenul de judecată din 18.11.2011, pârâta a depus întâmpinare (f.17), prin care a arătat că factura emisă în 19 mai 2011 nu este semnată de reprezentantul pârâtei, deoarece marfa nu corespundea cantitativ cu cea ridicată în data de 05 mai 2011.
Pârâta a solicitat a se cere reclamantei să depună avizele de însoțire a mărfii pentru a putea confrunta cantitatea de marfă de pe aviz cu cea de pe factură. A mai precizat că în data de 05 mai 2011 a plătit integral cantitatea de marfă ridicată, care a fost facturată doar în data de 19 mai 2011, posibil dintr-o anumită eroare această factură nu a fost întocmită corect.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri. A fost încuviințată proba cu interogatoriul pârâtei, care i-a fost comunicat acesteia pentru a răspunde în scris, însă pârâta a refuzat să răspundă la interogatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din coroborarea facturii fiscale nr. 193/10.04.2010 de la fila 5 din dosar cu cele arătate de reclamantă (care sub aspect probatoriu au valoarea unei mărturisiri judiciare spontane), instanța reține că reclamanta a livrat pârâtei mai multe produse, eliberând cu această ocazie factura fiscală mai sus arătată, din care pârâta a achitat suma de 808,39 lei. Astfel, în speță, instanța reține că, deși între părți nu s-a întocmit un contract, neexistâd un instrumentum probationis al întelegerii lor, negotium iuris a luat naștere prin aceea că oferta și acceptarea acesteia sunt concordante, prin acceptarea la plată de către pârâta a facturilor menționate. În temeiul dispozitiilor art. 46 Cod comercial, în vigoare la data desfășurării raporturilor contractuale dintre părți, factura reprezintă un înscris sub semnătură privată ce face dovada existenței actului juridic și executării operațiunii ce constituie obiectul ei împotriva destinatarului.
Instanța urmează a face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod de procedură civilă și va socoti refuzul pârâtei de a răspunde la interogatoriul propus a-i fi administrat ca o mărturisire deplină a faptului pretins de reclamantă, în sensul recunoașterii debitului pretins.
Față de cele de mai sus, instanța urmează a reține că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe care este constatată prin factura fiscală nr. 193/10.04.2010. Cu privire la caracterul lichid al acestei creanțe, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța constată câtimea creanței ca fiind determinată prin același act de creanță recunoscut de pârâtă și, drept urmare, opozabil acesteia. Având în vedere că în cauză este vorba de o obligație cu executare imediată, în lipsa unui termen stabilit de părți pentru executare, aceasta a devenit exigibilă în momentul nașterii raportului juridic.
Având în vedere aceste considerente, având în vedere plata parțială invocată de către reclamanta – creditoare, instanța urmează să admită cererea și să oblige pârâta să achite reclamantei suma de 1500 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată conform facturii fiscale nr. 193/10.04.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanat .., cu sediul în Satu M., ., jud. Satu M., prin lichidator judiciar COMCAS LJ 2000 SPRL, cu sediul în Satu M., ..13, jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. A. S.R.L., cu sediul în Cugir, ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei, reprezentând contravaloarea mărfii livrate și neachitate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. H. M. P.
Red. L.H./Tehnored. M.P./4 ex./ 26.04.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 873/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Pretenţii. Sentința nr. 4011/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
