Pretenţii. Sentința nr. 1936/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1936/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 2387/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1936/2013
Ședința publică din 09.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. A. M.
GREFIER: B. C. F.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul N. M. D. în contradictoriu cu pârâta . SA și intervenientul forțat C. O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant avocat B. C., cu împuternicire avocațială la dosar, iar pentru pârâtă, consilier juridic P. I., cu delegație la dosar, lipsă fiind intervenientul forțat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se constată că la data de 08.05.2013, prin serviciul registratură, expertul Tișler C. a depus la dosar completare la raportul de expertiză.
Instanța comunică părților un exemplar din completarea la raportul de expertiză.
Instanța pune în discuția părților cererea de refacere a raportului de expertiză auto de către un alt expert
Mandatarul reclamantului arată că își susține cererea de refacere a raportului de expertiză de către un alt expert, având în vedere că raportul de expertiză vine în contradicție cu cele arătate de părțile prezente la producerea impactului. De asemenea arată că deși i-a adus la cunoștință expertului că exista o defecțiune la sistemul de frânare, acesta și-a păstrat poziția cu privire la modalitatea de producere a evenimentului rutier, ceea ce era și firesc să își păstreze poziția exprimată deja. Astfel având în vedere aceste considerente arată că solicită părerea unui alt expert. De asemenea arată că la reconstituire s-au efectuat măsurătorile cu autoturismele în poziție statică, și nu s-a făcut o reconstituire prin care autoturismul BMV să frâneze brusc așa cum s-a procedat la accident, pentru a observa că la frânare partea din față se deplasa mult în jos.
Mandatara pârâtei se opune cererii de refacere a raportului de expertiză de către un alt expert întrucât expertul a răspuns la toate obiecțiunile formulate, neexistând motive temeinice de refacere a raportului de expertiză.
Instanța respinge cererea de refacere a raportului de expertiză de către un alt expert, formulată de reclamant, prin avocat, având în vedere că reclamantul nu a formulat criticii obiective la raportul de expertiză, expertul răspunzând la toate obiectivele stabilite de instanță, considerentele învederate de reclamant fiind aprecieri subiective și nu motive întemeiate așa cum prevăd dispozițiile art.212 C.proc.civ.
Mandatarul reclamantului solicită completarea raportului de expertiză având în vedere că măsurătorile au fost efectuate cu autoturismele în poziție statică și nu s-a făcut o reconstituire prin care autoturismul să frâneze brusc așa cum s-a procedat la accident, pentru a observa că la frânare partea din față se deplasa mult în jos.
Mandatara pârâtei arată că expertul a avut în vedere ambele aspecte.
Instanța respinge completarea la raportul de expertiză solicitată de reclamant având în vedere că s-a efectuat o completare a raportului de expertiză prin care expertul și-a exprimat poziția și raportat la eventuala defecțiune a sistemului de frânare a autoturismului BMV.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Mandatarul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată arătând că din probatoriul administrat în cauză rezultă că impactul a existat, intervenientul forțat recunoscând starea de fapt descrisă de reclamant. Precizează că expertul și-a canalizat o poziție eronată, acesta neefectuând reconstituirea într-un sistem dinamic. Astfel arată că raportul de expertiză nu este singura probă în cauză, impunându-se a se ține cont și de restul probatoriului. Cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar precum și a contravalorii raportului de expertiză.
Mandatara pârâtei solicită respingerea acțiunii reclamantului întrucât accidentul rutier nu a avut loc conform circumstanțelor arătate prin constatarea amiabilă, care nu constituie o probă elementară, iar potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că autoturismul reclamantului a fost avariat în alte împrejurări. Cu cheltuieli de judecată în eventualitatea în care a contribuit la achitarea contravalorii raportului de expertiză.
Mandatarul reclamantului, în replică, arată că atâta timp cât nu s-au înscris în fals cu constatarea amiabilă, această constatare amiabilă este un mijloc de probă. De asemenea precizează că pârâta i-a făcut o ofertă în ceea ce privește despăgubirile pe care le poate acorda.
Mandatara pârâtei, în replică, arată că la dosarul cauzei există o adresă de respingere a despăgubirilor.
În temeiul art.150 C.p.c instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.03.2012, sub dosar nr._, reclamantul N. M. D. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta . SA și cu intervenientul forțat C. O. prin sentința ce o va pronunța să dispună
- obligarea pârâtei la plata sumei de 1837,13 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin avarierea autovehiculului marca Renault cu nr. de înmatriculare_ proprietatea reclamantului în urma accidentului rutier din data de 12.10.2011 produs din culpa exclusivă a intervenientului forțat
- obligarea pârâtei la plata unei penalități de 0,2% calculată pe fiecare zi de întârziere de la data depunerii solicitării despăgubirilor până la data achitării integrale efective
-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că la data de 12.10.2011 în timp ce se deplasa cu autovehiculul proprietate personală marca Renault cu nr. de înmatriculare._, în sensul giratoriu din fața cinematografului Dacia a fost lovit în spate de un alt autovehicul condus de intervenientul C. O., marca BMV cu nr. de înmatriculare_ .
Ulterior producerii accidentului rutier reclamantul împreună cu intervenientul a încheiat o constatare amiabilă de accident semnată de ambele părți, după care s-au deplasat la societatea de asigurării . SA unde i-a fost deschis dosarul de daună, ocazie cu care a anunțat și faptul că dorește să își repare autovehiculul în regim propriu.
Reclamantul arată că în aproximativ 7 zile de la deschiderea dosarului de daună a fost anunțat că în urma analizării dosarului s-a estimat un cost al reparației astfel că s-a deplasat la sediul societății de asigurării, a formulat o cerere de despăgubire, iar întrucât a acceptat suma oferită de societate i s-a comunicat că în termen de 30 de zile i se vor vira în cont și banii.
Cu toate acestea sumele promise nu au fost virate, iar în momentul reîntoarcerii la sediul societății pârâte i s-a comunicat să ia legătura cu sediul central de la București, de unde i s-a transmis că se va proceda la o reconstituire cu cele două autovehicule, iar prin adresa nr.349/25.01.2012 i s-a comunicat că nu se vor acorda despăgubiri în dosarul de daună întrucât ar exista neconcordanțe care indică imposibilitatea producerii accidentului.
Precizează că potrivit calculului estimativ efectuat de . a rezultat că valoarea reparației necesare aducerii autovehiculului în starea anterioară este de 1837,13 lei.
De asemenea arată că parcurs procedura prevăzută de art.7201 C.proc.civ, însă fără nici un rezultat.
În drept a invocat prevederile art.112, art.274 C.proc.civ, art.1357 C.civ, Legea nr.136/1996, ordin 14/29.11.2011 al CSA.
În probațiune a depus la dosar următoarele înscrisuri: copia certificatului de înmatriculare auto (f.7), constatarea amiabilă (f.8), polița de asigurare RCA (f.9), document de introducere în reparație a autovehiculului (f.10), calcul reparație (f.12-14), adresa nr.349/25.01.2012, adresa nr. 289/06.02.2012 (f.19), invitație la conciliere directă (f.19-20), proces-verbal nr. 279/14.03.2012, adresa nr. 1224/14.03.2012 (f.22).
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 10.05.2012, pârâta a depus la dosar întâmpinare (f.28-30) prin care a solicitat să se constate că asiguratul C. O. nu este vinovat de producerea accidentului și pe cale de consecință respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că după deschiderea dosarului de daună, s-a evaluat prejudiciul și i s-a făcut reclamantului oferta de despăgubire de 552 lei, sumă pe care reclamantul a acceptat-o, formulând cerere de despăgubire, care nu obligă asiguratorul la plată, constituind doar o înștiințare cu privire la evenimentul rutier produs și urmările acestuia.
Precizează că având în vedere faptul că constatarea amiabilă de accident nu reprezintă o recunoaștere a răspunderii conducătorilor auto, ci un cumul de elemente și fapte care vor contribui la soluționarea dosarului de daună, cât și față de neconcordanțele stabilite cu prilejul instrumentării dosarului de daună, societatea a procedat la derularea propriei investigații.
Astfel arată că având în vedere că s-a constatat faptul că auto BMV cu nr. de înmatriculare_ nu avea cum să lovească autovehiculul reclamantului în împrejurarea descrisă de acesta, având în vedere diferența de înălțime de la sol față de zona de impact a celor două vehicule, a comunicat reclamantului respingerea cererii de despăgubire reținând dispozițiile art.44 pct.3 din Ordinul CSA nr.5/2010, respectiv neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Pârâta solicită a se reține prevederile art.37 din Ordinul nr.5/2010. Astfel în condițiile în care reclamantul nu a achitat despăgubirea și nu are un prejudiciu cert nu se pot percepe penalități pentru un prejudiciu eventual.
În drept a invocat prevederile art.998-999 C.civ și a art.44 pct.3 din Ordinul 5/2010 al CSA.
Pârâta a depus la dosarul cauzei și copia dosarului de daună (f.31-48).
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară auto (f.80-89) și două completări la raportul de expertiză (f.174 -193).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantul N. M. D. și intervenientul forțat C. O. s-a încheiat la data de 12.10.2011 constatarea amiabilă de accident de la fila 8 dosar, potrivit căreia, în data de 12.10.2011, ora 14.40, în localitatea A. I., intervenientul forțat, conducând autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ a intrat în sensul giratoriu, lovind autoturismul marca Renault Megane, cu nr. de înmatriculare_, condus de reclamantul N. M. D..
Potrivit înscrisului de la fila 9, intervenientul avea încheiată asigurare de răspundere civilă obligatorie tip RCA pentru autoturismul cu nr. înmatriculare_ la societatea pârâtă S.C. A. R. ASTRA S.A., aspect necontestat de aceasta din urma.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. De asemenea, potrivit art. 50 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Potrivit art. 44 din Ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule „Stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care din documentele existente în dosarul de daună: constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, înștiințare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit”.
Societatea pârâtă a respins dosarul de daună AB 1011DA001169/2011 cu motivarea că din documentele de la dosar și din cercetările efectuate de reprezentanții societății rezultă grave neconcordanțe care indică imposibilitatea producerii evenimentului în condițiile descrise, conform adresei de la fila 17 dosar.
Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, arată că vinovăția pentru producerea accidentului auto din data de 12.10.2011 a aparținut intervenientului forțat C. O., iar intervenientul forțat a recunoscut în ședința publică din data de 10.05.2012 faptul că accidentul auto în urma căruia autoturismul reclamantului a fost avariat s-a produs din culpa sa.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată, a contestat susținerile reclamantului în ceea ce privește faptul că avariile suferite de autoturismul proprietatea acestuia au fost rezultatul impactului cu autoturismul condus de intervenientul forțat, în modalitatea descrisă de cei doi conducători auto.
Reclamantul a solicitat în dovedirea pretențiilor efectuarea unei expertize tehnice judiciare specialitatea auto, având ca obiectiv stabilirea dinamicii producerii evenimentului rutier din data de 12.10.2011, respectiv să stabilească expertul dacă avariile autoturismului marca Renault Megane, cu nr. de înmatriculare_ s-au putut produce în urma evenimentului rutier din data de 12.10.2011 în care a fost implicat și autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ .
Prin concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză(f.80-91), precum și prin completările la raportul de expertiză (f.174; f. 193), expertul Tișler C. arată că avariile autoturismului Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ nu au rezultat în urma accidentului din data de 12.10.2011, între avariile celor două autoturisme nu există complementaritate și că, chiar în cazul în care ar fi existat o diferență de nivel în sensul giratoriu sau autoturismul marca BMW ar fi avut o eventuală defecțiune la sistemul de suspensie sau frânare înfundarea numărului de înmatriculare spate la autoturismul_ nu a rezultat în urma unui impact cu autoturismul BMW.
Astfel, instanța apreciază că raportul de expertiză efectuat în cauză confirmă susținerile pârâtei, potrivit cărora avariile la autoturismul reclamantului nu au rezultat din impactul cu autoturismul condus de intervenientul forțat C. O..
Instanța a încuviințat în cauză obiecțiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză, respectiv expertul a procedat și la reconstituirea evenimentului rutier ținând cont de poziția celor 2 autoturisme în momentul impactului și de diferența de sol din sensul giratoriu (f. 174), precum și de eventuale defecțiuni la sistemul de frânare ale autoturismului condus de intervenientul forțat(f. 193).
Faptul că, concluziile raportului de expertiză nu se coroborează cu declarațiile celor doi conducători auto nu este un motiv întemeiat pentru efectuarea unui nou raport de expertiză în cauză, ținând cont de faptul că reclamantul nu a adus criticii obiective la raportul de expertiză, iar raportul a fost efectuat pe bază de date și raționamente precise.
În ceea ce privește poziția procesuală a intervenientului forțat C. O., poziție care este contrazisă în cauză de concluziile raportului de expertiză, acesta are posibilitatea de a achita reclamantului eventualele prejudicii pe care consideră că le-a cauzat acestuia.
Ținând seama de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, raport efectuat pe baza actelor existente în dosarul de daună, respectiv planșe foto(f.46-48), cât și printr-o reconstituire a evenimentului rutier la fața locului, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei S.C. A. R. ASTRA S.A. la plata sumei de 1837,13 lei formulată de reclamantul N. M. D., nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 49, art. 50 din Legea nr. 136/1995 și art. 44 din Ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule.
Față de soluția cu privire la capătul principal de cerere, instanța va respinge și capătul accesoriu de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.
În baza art. 274 C.pr.civ, având în vedere soluția de respingere a cererii, va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul N. M. D., domiciliat în A. I., .. 28 ., jud. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. R. ASTRA S.A., cu sediul în A. I., ., .,4, jud. A. și intervenientul forțat C. O., domiciliat în A. I., ., jud. A..
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. M. B. C. F.
Red.GAM
Tehnored.BCF/4 ex
Data :24.05.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3973/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3260/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
