Pretenţii. Sentința nr. 2398/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2398/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 10534/176/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2398/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: H. L.
Grefier. P. I. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul F. N. și pe pârâta S.C.SOCIETATEA DE A. REASIGURARE ASTRA SA, intervenientul P. V. A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul din data de 12.06.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 16.12.2011 sub numărul de dosar_, reclamantul F. N. a chemat în judecată pe pârâta S.C.SOCIETATEA DE A. REASIGURARE ASTRA SA și pe intervenientul P. V. A., solicitând:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 6.450,19 lei reprezentând despăgubiri ce i se cuvin în dosarul de daună AB1011DA000448, ca urmare a avarierii autoturismului personal în evenimentul rutier ce a avut loc în data de 06.04.2011.
- obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,1 % pe fiecare zi de întârziere, calculate asupra debitului principal, începând cu data de 24.05.2011 până la data plății efective.
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în urma avarierii autoturismului Operl Corsa cu nr._, în data de 06.04.2011 în mun. Sibiu, de către intervenient ce conducea autoturismul Opel cu nr._, asigurat RCA la societatea pârâtă, la sediul . A. s-a deschis dosarul de daună nr. AB1011DA000448, de către inspectorul de daune M. C. care la data de 11.04.2011 a efectuat constatarea daunelor.
Prin adresa nr. 2481/24.05.2011, pârâta i-a comunicat faptul că se respinge plata despăgubirilor în dosarul de daună, ca urmare a verificărilor efectuate de Administrația Centrală, fără însă a arăta în ce au constat acele verificări și ce concluzie s-a tras după efectuarea verificărilor. Accidentul a fost constatat de către IPJ Sibiu, reprezentantul acestuia întocmind procesul verbal . nr._/06.04.2011. Potrivit devizului întocmit de către ., reparația autoturismului costă 6.450,19 lei.
Reclamantul a mai precizat că potrivit art. 36 și 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010, asiguratorul este obligat să plătească despăgubirea în termen de 10 zile, în caz contrat aplicându-se o penalizare de 0,1 % pe zi de întârziere. Pentru efectuarea concilierii prealabile a convocat pârâta pentru data de 28.11.2011, iar la aceasta s-a prezentat reprezentanta pârâtei, care și-a menținut punctul de vedere cu privire la respingerea plății despăgubirilor.
În drept a invocat art. 112 și urm. C pr. civ., art. 1073, Legea 136/1995, Ordinul nr. 5/2010.
Reclamantul a anexat cererii, în xerocopie, notificare convocare la conciliere (f.6), certificatul de înmatriculare al autoturismului, cartea de identitate și permisul de conducere a numitei F. M. A. (f.7), constatarea nr. 1 (f.8), adresa nr. 2481/24.05.2011 emisă de către pârâtă, procesul verbal . nr._ (f. 10), calcul reparație (f. 11-12), anexă piese (f. 13).
La termenul din 03.02.2012 pârâta a depus întâmpinare (f. 19-21), prin care a solicitat respingerea acțiunii. În privința primului petit al acțiunii, a invocat art. 44 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 5/2010.
În motivarea întâmpinării a arătat că în data de 08.04.2011, s-a prezentat la sediul pârâtei fiica reclamantului, F. M. A., care a avizat dauna pentru care s-a deschis dosarul de daună AB1011DA000448. Potrivit declarației acesteia, în data de 06.04.2011 conducea autoturismul tatălui său pe ., unde intervenientul care se afla la volanul autovehiculului marca Opel Omega cu nr. de înmatriculare_ ieșea cu spatele dintr-o parcare, lovește autovehiculul reclamantului, urmare acestui impact autovehiculul acestuia este proiectat în șanțul de pe partea stângă a drumului, șanț care era betonat și adânc.
Pârâta a mai precizat că procedându-se la constatarea avariilor suferite de autovehiculul reclamantului s-au constatat o . neconcordanțe care au ridicat suspiciuni asupra dinamicii accidentului și a celor reținute în procesul verbal de contravenție, fără a se putea stabili un raport de cauzalitate între mersul cu spatele și avariile produse.
Astfel, s-a constat că deși autovehiculul a fost proiectat în șanțul din stânga, un șanț înalt și betonat, singurele avarii sunt pe partea dreaptă. Autovehiculul asigurat la societatea pârâtă a avut avariată doar bara spate în timp ce autovehiculul reclamantului are avarii majore în partea dreaptă, iar aripa și capota prezintă urme de frecare care nu indică un impact direct cu spatele ci mai degrabă un impact frontal cu un vehicul de dimensiuni mai mari. Înălțimea la sol la care s-au produs avariile la autovehiculul reclamantului nu corespunde cu înălțimea de la sol a bării cu care a avut loc impactul.
În privința petitului 2, pârâta a arătat că penalitățile nu pot curge pentru un prejudiciu nedovedit și care nu are caracter cert. Reclamantul nu a dovedit că a și suportat suma stabilită prin devizul estimativ, penalitățile se datorează pentru prejudiciul efectiv suferit și nu pentru un prejudiciu estimat, deoarece o sumă necheltuită nu poate genera penalități. Penalitățile de 0,1 % sunt prevăzute de Ordinul CSA nr. 5/2010 ca sancțiune pentru îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor prev. de art. 36 alin.1. În data de 06.04.2011 a avut loc accidentul, în data de 14.04.2011 reclamantul este notificat cu privire la efectuarea cercetărilor prev. de art. 36 iar în data de 24.05.2011, în termenul legal s-a comunicat reclamantului refuzul plății pe cale amiabilă.
În drept a invocat art. 44, 36 și 37 din Ordinul 5/2010.
În probațiune, pârâta a depus dosarul de daună nr.AB1011DA000448.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiate martorele L. N. și F. M. A..
În ședința din data de 09.03.2012 a fost administrată prba testimonială în cadrul căreia au fost ascultate cele 2 martore, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (f.65,66).
La solicitarea pârâtei, a fost încuviințată proba cu expertiză tehnică auto, fiind întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară de către d-l. expert M. P. (f.97-104).
Ca urmare a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a depus la data de 26.03.2013 și 28.05.2013, completare la raportul de expertiză întocmit.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 06.04.2011, în timp ce conducea autoturismul nr._ în localitatea Sibiu, interveninetul P. V. A. nu s-a asigurat suficient la efectuarea manevrei de mers înapoi și a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ aparținând reclamantului, condus la momentul producerii accidentului de numita F. M. A..
Potrivit procesului – verbal de contravenție . nr._ întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Sibiu la data de 06.04.2011 (f.10), culpa în producerea accidentului îi revine numitului P. V. A., care a încălcat dispozițiile art.54 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002, republicată.
Pentru autovehiculul marca Opel Omega cu număr de înmatriculare_ a fost încheiată polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA la S.C. A. Reasigurare ASTRA S.A., valabilă în perioada 12.01._11 (f.37).
Potrivit constatărilor agentului de poliție autoturismul_ prezenta imediat după producerea accidentului avarii la nivelul barei protecție față, aripii dreapta față, capotei față, portierei față dreapta, roții dreapta față (f.10).
Aceste avarii sunt confirmate de procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit la data de 11.04.2011 de reprezentanții S.C. A. Reasigurare ASTRA S.A. (f.33) și de concluziile raportului de expertiză tehnică specialitatea auto întocmit în cauză de către d-l. expert M. P. (f.150 -157).
Potrivit aceluiași raport de expertiză, reparațiile autovehiculului se apreciază la suma de 6437,79 lei, sumă care nu a fost contestată de pârâtă.
Art. 998 C.civ.din 1964, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, prevede că „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”, iar art. 999 C.civ.din 1864 prevede că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Prejudiciul constă în avariile produse autoturismului_, este cert și nu a fost încă reparat în natură sau prin echivalent de persoanele răspunzătoare.
Fapta ilicită constă în aceea că intervenientul forțat P. V. A. nu s-a asigurat suficient la efectuarea manevrei de mers înapoi și a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ aparținând reclamantului. Cu privire la această stare de fapt, instanța constată că raportul de expertiză întocmit în cauză a stabilit că toate avariile constatate la autoturismul reclamantului s-au produs cu ocazia accidentului din data de 06.04.2011.
Existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din succesiunea acțiunilor persoanelor implicate. Astfel, în măsura în care conducătorul vehiculului_ se asigura în mod corespunzător la efectuarea manevrei de mers înapoi, accidentul nu s-ar fi produs.
Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat prejudiciul să fie angajată nu este de ajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
Instanța reamintește că vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o în momentul săvârșirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia, față de faptă și urmările acesteia. În dreptul civil, răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, iar obligația de reparare a prejudiciului este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției.
Aplicând un criteriu obiectiv de apreciere a culpei, al omului normal, avizat, prudent (bonus pater familias), precum și elemente subiective, cum ar fi calitățile și pregătirea subiectului activ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, instanța reține că starea de pericol a fost creată de intervenientul forțat deoarece nu s-a asigurat în mod corespunzător și a lovit apoi autoturismul condus de numita F. M., astfel cum rezultă din răspunsul acestui la întrebările nr.2,3 la interogatoriu (f.59). Față de acest aspect și de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța reține că numita F. M. A. nu a avut nicio culpă în producerea accidentului, astfel că răspunderea aparține în totalitate celuilalt conducător auto.
Instanța reține totodată că procesul – verbal de contravenție . nr._ întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Sibiu la data de 06.04.2011 nu a fost contestat de către intervenientul P. V. A., iar vinovăția acestuia în producerea accidentului există, astfel că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, asigurătorul putând fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare. De asemenea, art. 50 din același act normativ prevede că despăgubirile se acordă de către asigurător pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Pentru toate aceste considerente, avându-se în vedere dispozițiile 42, 50 și art. 55 din Legea nr. 136/1995, precum și cele ale art. 998-999 C.civ.din 1894, instanța va admite în parte primul capăt de cerere al acțiunii și va obliga pe pârâta S.C. A. Reasigurare ASTRA S.A. la plata către reclamantul F. N. a sumei de 6437,79 lei, reprezentând despăgubiri.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.35 din Ordinul CSA nr.5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la data producerii accidentului – 06.04.2011 -, persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme (…).
De asemenea, potrivit art.36 alin.1, 2, 4 din același act normativ, despăgubirea se efectuează de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice. În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedește îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA; b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
Art. 37 din Ordinul menționat dispune că în cazul în care asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța constată că pârâta, în calitate de asigurător a refuzat acordarea despăgubirilor solicitate de către reclamant în dosarul de daună nr.AB1011DA000448, astfel cum rezultă din adresa emisă la 24.05.2011 (f.9), fără a oferi nici un fel de justificare.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și a procesului – verbal de contravenție . nr._, instanța reține că sunt întrunite cumulativ toate elementele răspunderii civile delictuale în persoana numitului P. V. A., asiguratul pârâtei la data producerii accidentului din 06.04.2011, în temeiul poliței de asigurare . 02/X1/SP nr._.
Așadar, răspunderea civilă delictuală a intervenientului P. V. A., în calitate de asigurat al societății pârâte putea fi stabilită înainte de formularea acțiunii civile de către reclamant, la data de 16.12.2011, având în vedere avariile suferite de autoturismul reclamantului și declarațiile conducătorilor auto, pârâta refuzând însă în mod culpabil acordarea despăgubirilor cuvenite reclamantului, astfel cum rezultă din adresa nr.2481/24.05.2011 (f.9).
Astfel, se reține că în mod nejustificat pârâta a refuzat acordarea despăgubirilor către reclamant, în calitate de terț păgubit în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei. În consecință, instanța reține că în speță nu este aplicabilă teza a II-a a art. 36 din Ordinul nr.5/2010, ci prima teză a articolului menționat, penalitățile urmând a fi acordate nu de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, ci de la momentul la care pârâta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.36, respectiv maximum maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei.
Față de considerentele expuse, instanța va admite și acest capăt de cerere formulat de reclamant și va obliga pârâta la plata către acesta a penalităților de întârziere de 0,1% pe zi, aferente sumei de 6437,79 lei, ce urmează a fi calculate începând cu data de 24.05.2011, precum și în continuare, până la achitarea integrală a debitului.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedura civila, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 2006,41 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in taxa judiciara de timbru și timbre judiciare, onorariu expert și onorariu avocațial, conform chitanțelor și timbrelor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul F. N., cu domiciliul în Sibiu, ., ., ., împotriva pârâtei S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A., prin S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A., cu sediul în A. I., ., ., 4, jud. A., în contradictoriu cu intervenientul forțat P. V. A., cu domiciliul în Ș. M., nr.402, jud. Sibiu.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6437,79 lei, reprezentând despăgubiri, precum și la plata penalităților de întârziere aferente acestei sume, în cuantum de 0,1% pe zi, ce urmează a fi calculate începând cu data de 24.05.2011, precum și în continuare, până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2006,41 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria A. I..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. HorvatIoan M. P.
Red. L.H./Tehnored. I.M.P./4 ex./11..07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 409/2013.... | Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 1032/2013.... → |
|---|
