Contestaţie la executare. Sentința nr. 1856/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1856/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 18334/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1856
Ședința publică din 6 martie 2013
Președinte: D. L. C.
Grefier: C. N.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea . actuală . în contradictoriu cu intimata ANAF – DGFP A. și cu ANAF AFPCM A..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatoarei și reprezentanta intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea timbrată cu 194 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei.
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar note de ședință precum și balanțele pe ultimii 4 ani.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul contestatoarei solicită respingerea excepției inadmisibilității invocate de către intimată și admiterea contestației astfel cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată în cazul în care sunt dovedite, exprimându-și optiunea în cazul în care nu sunt dovedite de a le solicita pe cale separată.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției invocate, iar pe fond solicită respingerea contestației. Arată că controlul la acest moment este suspendat, nefiind finalizat.
INSTANȚA
Constată că pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat la data de 7.12.2012 contestația la executare formulată de contestatoarea . actuală . în contradictoriu cu intimata ANAF – DGFP A. și cu ANAF AFPCM A. prin care a solicitat constatarea nulității/anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 55/19.11.2012 împreună cu procesul verbal 804/19.11.2012 prin care s-a stabilit întocmirea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, constatarea nulității/anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile 9131/20.11.2012, constatarea nulității/anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile 9132/20.11.2012, constatarea nulității/anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile 9131/20.11.2013, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației contestatoarea a arătat că societatea este supusă unei inspecții fiscale parțiale cu data de 6.11.2012 în vederea pretinsei clarificări a realității și legalității unor tranzacții. Controlul inopinant care a stat la baza procesului verbal 804/19.11.2012 s-a derulat pana acum timp de 13 zile, timp în care s-a avut în vedere evidențele contabile și operațiunile derulate pe o perioadă de 2 ani – 2007, 2008.
Contestatoarea a arătat că obligațiile suplimentare estimate la acest moment respectiv_ lei reprezentând estimări a unor obligații de plată suplimentare de natura impozitului pe profit și_ lei reprezentând obligații bugetare de maura majorările de întârziere estimate nu sunt datorate.
Contestatoarea a arătat cu privire la procesul verbal 804/19.11.2012 că acesta debutează cu descrierea unei fapte care din punct de vedere legal este eronat interpretat de organele de inspecție fiscală în sensul în care confundă o operațiune de plată sau de stingere a unei datorii față de furnizor cu anularea acesteia. S-a arătat că în prima parte a expunerii motivelor care au dus la luarea măsurilor nelegale și abuzive de instituire a sechestrului asigurator organele de control au susținut că operațiunea contabilă evidențiată prin nota contabilă 401 „furnizori” = 4551 „act/asociați conturi curente” conform legii s-ar înțelege reluarea unei datorii înregistrate anterior și anularea acesteia. Organele de control au mai susținut că o astfel de operațiune ar fi trebuit să genereze implicit o nerecunoaștere a cheltuielilor efectuate inițial care la rândul lor ar echivala cu obligația de a fi înregistrat un venit pentru compensarea acestora.
Prin lecturarea notei contabile nr._ s-a observat că în contabilitate pentru fundamentarea operațiunii se găsește înscrisă formularea „corecție”care este departe de a fi echivalentă cu „anulare” și care înseamnă corecția unui sold, corecția lipsei unei operațiuni de stingere a unei obligații deja achitate de asociat în numele societății.
S-a arătat că acest tip de operațiuni sunt cunoscute în mod uzual în practică drept plăți efectuate de asociați în numele societății, cu atât mai mult cu cât plata a fost efectuată direct de către asociat furnizorului fără ca echivalentul acestora să mai circule prin conturile bancare sau casa societății.
Contestatoarea a arătat că concluzia trasă de către organele de control nu se impunea cu atât cu cât nu există un răspuns de acest gen oferit de reprezentanta societății. Organele de control nu au înțeles să formuleze o întrebare oficială cu această operațiune ci s-au mulțumit să construiască un raționament pe care l-a demonstrat cu propriile susțineri.
S-a mai arătat că în expunerea motivelor care au dus la nerecunoașterea celei de a doua operațiuni, în cadrul paragrafului 6 de la pag. 2 s-a regăsit formularea „astfel stingerea obligației față de furnizor se efectuează prin următorul articol contabil: 401 „furnizor” …. 4551 „act/asociași” conturi curente”.
Contestatoarea a considerat că raționamentul aplicat și implicit concluziile trase de organele de control cu privire la prima operațiune sunt nefondate, debitul de_ lei reprezentând impozit suplimentar estimat ca și datorat, nefiind datorat, ci în mod abuziv fabricat, astfel că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii 55/19.11.2012 se impune a fi anulată.
Cu privire la serviciile de consultanță s-a arătat că nu a existat nici o legătură între expunerea cu privire la restituirile de credit asociat și serviciile de consultanță de care s-a beneficiat.
S-a mai arătat că operațiunile despre care se face vorba au fost înregistrate în două etape contabile distincte în contexul în care factura fusese emisă în luna mai 208 iar retragerile, respectiv depunerile de numerar au avut loc în luna octombrie 2008, iar plata serviciilor furnizate au fost înregistrate în luna noiembrie 2008.
Contestatoarea a dedus din procesul verbal antemenționat că în contexul în care operațiunile în cauză nu au fost contestate prin trimiteri la prevederile legale încălcate ci doar prezentate în detaliu fără vreun raționament sau concluzie, acestea nu constituiau un motiv pentru estimarea unei baze suplimentare de impozitare ci o relatare a unor operațiuni perfect legale și uzuale, motiv pentru care a clasificat prezentarea acestora ca și o simplă unealtă de completare artificială a unui spațiu în mod normal destinat unor motive reale și fundamentate pentru luarea unor măsuri de sechestru asigurator. S-a mai arătat că pentru evidențele contabile este utilizat un program informatic. S-a mai arătat că programul informatic utilizat la momentul anului 2008 a fost schimbat în cursul anului 2009 din motive tehnice care însă nu erau de natură să genereze nerecunoașterea fiscală a unor operațiuni.
Neînregistrarea operațiunii în jurnalul de TVA și în deconturile de TVA nu a fost de natură să afecteze obligațiile fiscale întrucât operațiunea nu era supusă TVA conform prevederilor fiscale, prin urmare nu poate fi reținută ca și pertinentă în contexul obligației stabilite legal de motivare a măsurilor asiguratorii luate de către organele de control.
Cu privire la decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 55/19.11.2012 s-a arătat că aceasta trebuia întemeiată pe prevederile art. 129 al. 2 din OG 92/2003. totodată se impunea respectarea prevederilor pct. 5.1.1 din Ordinul ANAF nr. 2605/2010 conform cărora organul de control poate aprecia că există un pericol iminent de sustragere a contribuabilului de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat în timpul acțiunii de control dar numai după efectuarea procedurilor prealabile de documentare și ca urmare a analizei dosarului fiscal, a situațiilor financiare respectiv a declarațiilor fiscale documente din care trebuie să facă dovada că există suficiente informații care să susțină lipsa de bună credință.
Contestatoarea a arătat că în nici unul din cele două cazuri nu au fost aduse dovezi care să susțină generarea de obligații fiscale adiacente.
De asemenea a arătat că inspecția fiscală nu a fost definitivat, organele de control făcând o corelare neconcludentă a speței cu un eveniment care nu poate fi primit ca motivare a măsurilor dispuse în mod abuziv și nelegal, fiind subliniat un pretins risc pe care l-ar prezenta contestatoarea ca urmare a faptului că una dintre societățile care au aparținut acelorași asociați ar fi fost supusă cu succes unei operațiuni de lichidare, iar ulterior derulării acestei operațiuni s-ar fi constata o . datorii ale societății radiate. Contestatoarea a precizat faptul că orice operațiune de lichidare se derulează prin intermediul unui lichidator care urmează o operațiune stabilită de lege.
În cuprinsul procesului verbal 804/19.11.2012 organele de control au recunoscut o operațiune identică drept plată și nu anulare a unei cheltuieli.
Raționamentul schimbării modului de plată a facturii de servicii este greșit cu atât mai mult cu cât reprezentantul societății a precizat că la baza stingerii debitului a stat o declarație de încasare din partea furnizorului. Contractul a fost încheiat cu o societate nerezidentă și în contexul în care chitanța nu este un document obligatoriu să fie regăsit în aceeași formă în toate legislațiile contabile la nivel european, acest aspect nu poate fi reținut ca și pertinent raportat la măsura luată.
În drept a invocat prevederile art. 172, 129, 12 din OG 92/2003, Convenția EDO.
În probațiune a depus înscrisuri.
La termenul din data de 16.01.2013 contestatoarea a depus la dosar o adresă prin care a arătat că începând cu data de 12.01.2013 denumirea societății a fost schimbată din . în . cu sediul în D., .. 29, jud. Hunedoara.
Intimata AFP A., legal citată s-a prezentat în instanță dar a formulat în favoarea sa apărări.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pentru termenul din 16.01.2013 s-a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare silită.
Pe cale de excepție s-a invocat excepția inadmisibilității și s-a solicitat respingerea contestației împotriva procesului verbal de control 804/19.11.2012. S-a arătat că procesul verbal de control nu este un act de executare, nefiind nici un titlu executor pentru ca o contestație la executare formulată împotriva sa să poată fi admisibilă în principiu.
A arătat că procesul verbal nr. 804/19.11.2012 a fost întocmit urmare a efectuării controlului inopinat în condițiile prevăzute de art. 97 din OG 92/2003, iar la data finalizării controlului s-a întocmit procesul verbal nr. 804/19.11.2012.
Pe fond a solicitat respingerea contestației. S-a arătat că urmare a controlului în vederea întocmirii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii și având în vedere obligațiile fiscale de plată estimate în sumă de 342,263, s-a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii 55/19.11.2012 deoarece exista pericolul ca la finalizarea inspecției societatea să devină exigibilă, să nu mai existe bunuri urmăribile.
Intimata a arătat că potrivit art. 129 din Codul de procedură fiscală măsurile asiguratorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale și în cazul existenței unei creanțe estimate precum și în cazul existenței pericolului ca debitorul să se sustragă de la de la urmărire să își ascundă sau să își risipească patrimoniul. Prin instituirea măsurilor asiguratorii nu se aduc nici un fel de prejudicii contribuabililor, scopul acestora fiind de conservare patrimoniului contribuabililor pentru a se asigura colectarea creanțelor fiscale. Măsurile asiguratorii dispuse au avut ca obiect instituirea sechestrului asigurator asupra unor bunuri aparținând contestatoarei.
În decizia de instituire a măsurilor asiguratorii s-a menționat că contestatoarea nu a înregistrat în evidența contabilă veniturile provenite din anularea unor datorii către furnizori și faptul că societatea a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli pentru care nu s-au prezentat documente justificative. S-a constatat că societatea a înregistrat în evidențele contabile în cursul lunii septembrie 2007 în baza notei contabile_/30.09.2007 anularea datoriei în sumă de_ lei față de Mogulus SRL prin majorarea creditării asociațiilor.
De asemenea s-a arătat că contestatoarea a înregistrat în contul 628 suma de_ lei pe baza notei contabile 8742/31.05.2008 fără a deține nici un document justificativ aferent operațiunii înregistrate, organele de control neputând identifica furnizorul bunului, nota contabilă având înscris ca și document justificativ FF 1111. la data de 19.11.2012 dna B. A., director economic a pus la dispoziția organelor de control factura 2605/26.05.2008 emisă de Gebam Establishment Schann Liechtenstein și contractul încheiat cu aceasta. Deși în factură era precizat faptul că plata se efectuează prin virament, aceasta s-a efectuat în numerar fără a fi emis un document justificativ.
Prin decizia emisă s-au dispus măsuri asiguratorii și nu măsuri de executare silită.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 – 118 Cod de Procedura Civilă, art. 43, 97, 129, 172 Cod de procedură fiscală, art. 125.3 și 125.4 din HG 1050/2004.
La termenul din data de 13.02.2013 intimata a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea contestației.
Conform constatării organelor de inspecție societatea nu a reflectat în cadrul veniturilor realizate anularea unei datorii față de Mogulus SRL în sumă de_,1 lei. prin înscrierea în procesul verbal al articolului contabil efectuat de către societate, organele de inspecție nu au certificat corectitudinea acestei operațiuni, ci au înscris doar modul în care societatea a reflectat anularea obligației de plată către furnizor, încălcând prevederile legale.
De asemenea nu s-a estimat aferent acestei operațiuni de anulare a unei datorii un impozit pe profit în sumă de_ lei astfel cum eronat susține contestatoarea. Urmare a verificării s-a mai constatat că în evidența contabilă la contul 628 s-a înregistrat suma de_ lei pe baza notei contabile 8742/31.05.2008 reprezentând servicii de consultanță.
Contestatoarea prin notele de ședință depuse la dosar pemntru termenul din data de 13.02.2013 a solicitat respingerea excepției inadmisibilității.
Contestatoarea a mai arătat că nu există nici un temei faptic pentru luarea măsurilor asiguratorii, măsura luată fiind incompatibilă cu principiul proporționalității.
În fapt, instanța reține că în condițiile în care contestatoarea este parte într-un raport juridic fiscal, ea are o . obligații fiscale față de organul fiscal intimat.
Cum organul fiscal este îndrituit de lege de a exercita control fiscal, la data de 19.11.2012 a procedat la realizarea unei control fiscal la sediul contestatoarei .
În urma actelor de control realizat pentru stabilirea stării de fapt fiscale a contestatoarei, au fost constatate încălcări ale legislației financiar contabile, încălcări care au generat un prejudiciu fiscal, estimat a fi de 151.818 lei reprezentînd impozit pe profit .
Detaliat încălcările au fost consemnate în procesul verbal din data de 804/19.11.2012.
Ulterior acestui control a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 55/19.11.2012 și subsecvent au fost emise trei procese verbale de instituire a măsurilor asiguratorii 9131/2012, 9132/2012 și 9133/2012 .
Contestatoarea neagă în cadrul prezentei proceduri pretinsele încălcări și săvîrșirea prejudiciului.
În drept sînt incidente următoarele dispoziții legale:
ART. 129 din OG 92/2003 statuează (1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. (2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. (4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. (5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent. (6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător. (7) Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate:a) de către debitor cu acordul organului de executare, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare; b) prin vânzare în regim de urgență în condițiile art. 159 alin. (4). (8) În cazul înființării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.(9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absolută.(10) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta. (11) Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
ART. 130 din OG 92/2003 statuează Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 127, după caz.
ART. 6 din OG 92/2003 statuează Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.
ART. 16 din OG 92/2003 statuează Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile și obligațiile ce revin părților, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor părților din raportul de drept material fiscal.
ART. 22 din OG 92/2003 statuează Prin obligații fiscale, în sensul prezentului cod, se înțelege:a) obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; b) obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; c) obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; d) obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii; e) obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă; f) orice alte obligații care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.
ART. 32 din OG 92/2003 statuează (1) Organele fiscale au competență generală privind administrarea creanțelor fiscale, exercitarea controlului și emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală. (2) În cazul impozitului pe venit și al contribuțiilor sociale, prin hotărâre a Guvernului se poate stabili altă competență specială de administrare.(3) Impozitele, taxele și alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate de către organele vamale. (4) Asistența și îndrumarea contribuabililor privind aplicarea unitară a prevederilor legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte venituri bugetare administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală se realizează de către aceasta și de unitățile sale subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
ART. 97 din OG 92/2003 statuează (1) În realizarea atribuțiilor, inspecția fiscală poate aplica următoarele proceduri de control: a) controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare faptică și documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale, fără anunțarea în prealabil a contribuabilului;b) controlul încrucișat, care constă în verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelație cu cele deținute de alte persoane; controlul încrucișat poate fi și inopinat.(2) La finalizarea controlului inopinat sau încrucișat se încheie proces-verbal. 3) În realizarea atribuțiilor, inspecția fiscală poate aplica următoarele metode de control: a) controlul prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor și operațiunilor semnificative, în care sunt reflectate modul de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat; b) controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilității și a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare și testare asistate de instrumente informatice specializate.
ART. 233^1 din OG 92/2003 statuează (1) În situația în care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârșirea unor infracțiuni ce vizează bunuri prevăzute la art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, ce intră în sfera de aplicare a accizei, organele de urmărire penală pot efectua activități de constatare, cercetare și conservare de probe. (2) În situația prevăzută la alin. (1) organele de urmărire penală solicită de îndată organelor cu atribuții de control din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale conform obiectivelor stabilite.(3) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală efectuează verificări fiscale.(4) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată Agenției Naționale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale, conform obiectivelor stabilite. (5) Rezultatul verificărilor prevăzute la alin. (2) - (4) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanță fiscală în înțelesul art. 110.
ART. 237 din OG 92/2003 statuează Inspecțiile fiscale începute înainte de data intrării în vigoare a prezentului cod se vor continua potrivit procedurii existente la data când au fost începute. În aceste condiții, măsurile dispuse prin procesul-verbal de control au valoare de act administrativ fiscal.
Raportînd starea de fapt decelată la dispozițiile legale instanța constată că acțiunea formulată este neîntemeiată.
În cauză împotriva contestatoarei există o dovadă cu privire la încălcări ale legislației financiar, încălcări care au generat un prejudiciu fiscal, estimat a fi de 151.818 lei reprezentînd impozit pe profit .
Proba acestor încălcări este reprezentată de procesul verbal 804/19.11.2012.
Întemeiat pe această probă- care nu a fost răsturnată în nici un fel în cadrul prezentei proceduri ci doar s-au făcut susțineri cu privire la ea - reține instanța că în cauză în mod temeinic și legal a fost instituit sechestru asigurator asupra unor imobile ale contestatoarei prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 55/19.11.2012 și subsecvent au fost emise trei procese verbale de instituire a măsurilor asiguratorii 9131/2012, 9132/2012 și 9133/2012 ( față de care neîntemeiat contestatoarea a invocat și o . vicii de formă) .
În ceea ce privește imperativitatea acestor măsuri, instanța constată că ea există de vreme ce a fost stabilită existența unui prejudiciu, al cărui cuantum a și fost estimat și de vreme ce asociații contestatoarei au în antecedente conduita fiscală deficitară a unei alte societăți comerciale radiată din Registrul Comerțului cu obligații fiscale nestinse prin plată .
În cauză contestatoarea a invocat faptul că taxele, impozitele și contribuțiile pe care le achită în mod curent vădesc buna sa credință și potența sa financiară.
Aspectele invocate nu au fost dovedite cu probe decisive, complete și sigure în cauză însă reține instanța că și pentru cazul în care sînt reale, ele sînt irelevante speței dar pot fi totuși valorificate în favoarea contestatoarei în contextul dispozițiilor art. 130 din OG 92/2003.
Relativ la pretinsa disproporționalitate instanța reține că ea este neîntemeiat invocată de vreme ce controlul la acest moment este suspendat și nu finalizat.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 172 din OG 92/2003 instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata ANAF – DGFP A. și cu ANAF AFPCM A. ca fiind neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . cu sediul în Nădlac . jud A. în contradictoriu cu intimata ANAF – DGFP A. cu sediul în A. . jud A. și cu ANAF AFPCM A. cu sediul în A. . bis jud A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06.03.2013.
Președinte Grefier
D. L. C. C. N.
Red./tehn/DLC/CN/ 04.04.2013
5 ex./3 . com. cu: - . - Nădlac . jud A.
- ANAF – DGFP A. - A. . jud A.
- ANAF AFPCM A. - A. . bis jud A.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
