Contestaţie la executare. Sentința nr. 2251/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2251/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 826/55/2013
ROMANIA
JUDECATORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2251
Ședința publică din 19 martie 2013
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de muncă A., în contradictoriu cu intimații A. A. F., B. I., B. (B.) A. O., I. E., B. S., B. D., B. M. M., C. M., C. D. F., C. M., C. E., C. M., C. M., C. E. G., D. N., F. P. M. B., F. E., G. R., Higioșan D. F., G. D., I. L. M., Iațco C. A., I. M. A., I. A., I. N., J. C. T., J. S. D., J. C., L. P. C. I., M. L., M. N., N. E., N. C. S., O. G. C., O. L., O. E. R. C., P. S. A., P. I. D., R. A. A., B. (R.) D., Ș. Rădița, S. S., S. L., Ș. V. M., S. N. M., S. G. M. D., T. C., G. (S.) A., T. I., T. M., T. L., T. V., V. A., V. L., Z. M., F. M., G. I., B. (N.) L. R., I. I. V., C. C. A., V. V., C. L. E., R. T., B. L. A., B. C., G. C. L., K. D., P. A., C. L., B. D., S. A., M. C. L., M. F. D., M. A., O. A., B. C. I., G. F., în vederea pronunțării.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 și 17 din Legea nr. 146/1997.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19.03.2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
INSTANȚA
Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /23.01.2013, contestatorul I. T. de Muncă A., în contradictoriu cu intimații A. A. F., B. I., B. (B.) A. O., I. E., B. S., B. D., B. M. M., C. M., C. D. F., C. M., C. E., C. M., C. M., C. E. G., D. N., F. P. M. B., F. E., G. R., Higioșan D. F., G. D., I. L. M., Iațco C. A., I. M. A., I. A., I. N., J. C. T., J. S. D., J. C., L. P. C. I., M. L., M. N., N. E., N. C. S., O. G. C., O. L., O. E. R. C., P. S. A., P. I. D., R. A. A., B. (R.) D., Ș. Rădița, S. S., S. L., Ș. V. M., S. N. M., S. G. M. D., T. C., G. (S.) A., T. I., T. M., T. L., T. V., V. A., V. L., Z. M., F. M., G. I., B. (N.) L. R., I. I. V., C. C. A., V. V., C. L. E., R. T., B. L. A., B. C., G. C. L., K. D., P. A., C. L., B. D., S. A., M. C. L., M. F. D., M. A., O. A., B. C. I., G. F., a formulat contestație la executare împotriva somației și a procesului-verbal din dosarul execuțional nr. 450/2012 aflat în executarea biroului executorului judecătoresc B. L. M., solicitând să se constate prescripția dreptului de a cere executarea silită, anularea actelor de executare ca fiind nelegale și nejustificate și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
În motivare, contestatorul a arătat că în baza sentinței civile nr. 472/2008 a Tribunalului A., a fost obligat să plătească intimaților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04._08 sumele rezultate actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și să se efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Sentința civilă nr. 474/2008 a fost recurată și a devenit definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 76/2009 a Curții de Apel Timișoara.
În baza acestui titlu executoriu, intimații au solicitat Inspectoratului T. de Muncă, prin B. B. L. M. să se conformeze dispozitivului sentinței civile nr. 474/2008, iar executorul judecătoresc, doar în baza solicitării reclamanților a emis către I. T. de Muncă somația și procesul-verbal aferent dosarului de executare nr. 450/2012.
Contestatorul a invocat excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită, cu motivarea că decizia nr. 76 a Curții de Apel Timișoara a fost obținută de către creditori în data de 22.01.2009, iar somația executorului judecătoresc a fost emisă în data de 10.01.2013, fiind astfel, la momentul emiterii somației împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
Față de actele de executare îndeplinite de B. B. L. M., contestatorul a solicitat să se constate nelegalitatea acestora, având în vedere că la baza emiterii somației și a procesului-verbal nu se regăsește un titlu executoriu, raportat la prevederile alin. 1 al art. 3712 Cod procedură civilă. Instanța a recunoscut doar existența drepturilor reclamanților, dar nu le-a acordat și câtimea aferentă și nici nu a expus modalitatea de transpunere în practică a prevederilor reținute, cu atât mai mult cu cât a explicat fără dubiu faptul că nu este pasibilă exercitarea efectivă a acestor drepturi. Creanța astfel născută nu îndeplinește criteriile cerute de lege pentru a putea constitui titlu executoriu.
Un al doilea aspect de nelegalitate al actelor de executare emise de B. B. L. M. este legal de faptul că în cadrul titlului executoriu nu se regăsește niciun element identificabil de natură a duce la executarea lui. Mențiunile ce pot fi completate în carnetul de muncă sunt guvernate de principiile statuate în Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă și ale Ordinului 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă.
Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet privind activitatea desfășurată vor cuprinde denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raporturilor de muncă, precum și precizarea modului de încadrare, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale în baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă. De asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de muncă la pensie.
Totodată, în normele de aplicare a Decretului 92/1976 se menționează că în coloana 6 a carnetului de muncă se înscrie retribuția tarifară de încadrare așa cum rezultă din actul organului competent care a stabilit aceasta.
Este evident astfel că prevederile sentinței civile nr. 474/2008 nu pot fi transpuse în practică, neexistând elemente identificate sau identificabile asupra sumelor aferente suplimentelor cerute.
Un al treilea aspect de nelegalitate al actelor de executare emise de B. B. L. M. este legat de onorariul pe care și-l atribuie prin procesul-verbal care nu se justifică, întrucât pentru acesta nu a depus niciun efort în executarea silită a titlului executoriu, încălcând în acest fel prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006.
I. T. de Muncă s-ar fi conformat dispozitivului deciziei nr. 76/2009 fără a fi necesară intervenția unui executor judecătoresc, în cazul în care în cuprinsul acesteia s-ar fi regăsit cuantificarea sumelor respective sau măcar criterii în baza cărora ar fi putut fi cuantificate, precum și modalitățile concrete de punere în aplicare a celor menținute în cadrul sentinței de fond.
Contestatorul a solicitat și anularea încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, dată fără îndeplinirea condițiilor legale, apreciind că instanța ar fi trebuit să observe faptul că nu este îndeplinită una dintre cerințele încuviințării executării silite, respectiv ca acea cerere să conțină la bază un titlu cu o creanță certă, lichidă și exigibilă, instanța de încuviințare limitându-se a încuviința acea încuviințare în limita a 5% dintr-o sumă care nu a fost și nu este cuantificată.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 379 și art. 399 și următoarele din codul de procedură civilă și ale celorlalte acte normative indicate, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv adresa emisă la data de 10.01.2013 în dosar execuțional nr. 450/2012 al B. B. L. M., somație, proces-verbal privind cheltuielile de executare încheiat la data de 10.01.2013, sentința civilă nr. 474/06.08.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, decizia civilă nr. 76/22.01.2009 a Curții de Apel Timișoara, încheierea civilă nr. 5104/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2012, lista cuprinzând suplimentul postului respectiv suplimentul pentru treapta salarizare în cuantum de 25% fiecare, din salariul de bază, calculate pentru perioada 01.04._09 actualizate cu indicele prețurilor de consum, la 30.11.2012.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a contestației la executare și au solicitat înlăturarea apărării privind prescripția dreptului la executarea silită.
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG 71/2009 plata sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se va face după cum urmează: în anul 2012 în cuantum de 5% din valoarea titlului executoriu, în 2013 se va plăti 10%, în 2014 și 2015 câte 25%, iar în 2016 diferența de 35% din valoarea titlului executoriu.
Dispozițiile art. 1 alin. 2 din același act normativ prevăd expres că în cursul acestor termene orice procedură de executare silită se suspendă de drept, caz în care în mod evident intimații erau în imposibilitatea de a pune în mișcare în perioada 2009-2012 orice procedură de executare silită.
Potrivit art. 405 alin. 2 Cod procedură civilă termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, ori potrivit prevederilor OUG 71/2009 în perioada anilor 2009-2012 acest drept a fost suspendat, iar potrivit art. 4051 alin. 1 lit. b) cursul prescripției se suspendă pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege. Modificările ulterioare ale OUG 71/2009, anual, au menținut această interdicție de a porni executarea silită.
Curtea Constituțională prin numeroase decizii pronunțate în materia OUG 71/2009 a statuat că dispozițiile acestui act normativ sunt constituționale, respectiv că plata drepturilor salariale se poate face doar eșalonat pe perioada anilor 2012-2016.
Pe de altă parte, intimații au arătat că instanța de încuviințare a avut în vedere dispozițiile OUG 71/2009, a verificat prescripția dreptului de a cere executarea silită și a constatat că executarea este în termen, motiv pentru care a admis cererea de executare și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.
Intimații au mai arătat că dacă hotărârile judecătorești care au stat la baza cererii de executare silită nu constituiau titlu executoriu, respectiv nu îndeplineau dispozițiile legale, instanța nu încuviința executarea silită.
Nu este fondată argumentația contestatorului, respectiv creanța născută nu îndeplinește criteriile cerute de lege pentru a putea constitui titlu executoriu, respectiv că nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Sentința civilă nr. 474/06.08.2008 pronunțată de Tribunalul A. cuprinde o creanță certă, întrucât instanța obligă ITM la plata sumelor reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, cuprinse între 01.04._08; lichidă, întrucât plata sumelor este determinată cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de calcule deosebite, conform art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă; exigibilă, întrucât este pronunțată pentru o anumită perioadă, iar obligația plății curge de la data pronunțării, fiind astfel ajunsă la scadență.
De asemenea, instanța de încuviințare a executării silite prin încheierea civilă nr. 5104/21.12.2012, pronunțată în dosar nr._/55/2012 al Judecătoriei A., a reținut că se urmărește executarea silită a unor sume de bani ce reprezintă echivalentul drepturilor de natură salarială acordate prin titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 474/2008 pronunțată de Tribunalul A. și decizia civilă nr. 76/2009 a Curții de Apel Timișoara.
De asemenea, intimații au arătat că nu este reală nici susținerea că prevederile sentinței civile nr. 474/2008 nu pot fi transpuse în practică, neexistând elemente identificate sau identificabile asupra sumelor aferente suplimentelor cerute, întrucât acestea au putut fi identificate.
În opinia intimaților, I. T. de Muncă nu a refuzat niciun moment punerea în executare a sentinței civile nr. 474/2008, întrucât s-au făcut demersuri pe lângă forurile ierarhic superioare, respectiv Inspecția Muncii București și Ministerul Muncii, familiei și Protecției Sociale, pentru funcționarii publici din cadrul ITM A. ca aceste două instituții să aloce fondurile necesare reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Urmare demersurilor s-a comunicat că nu se poate da curs solicitării, deoarece titlul executoriu nu conține o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar instanța sau cei care au solicitat acordarea drepturilor bănești nu se pot substitui legiuitorului în cuantificarea sporurilor salariale solicitate.
Ministerul Muncii, prin adresa nr._/20.11.2012 a precizat că prin numeroase decizii irevocabile s-a acordat câte 25% pentru fiecare din suplimente prin echivalare/asimilare cu alte sporuri care se acordă funcționarilor publici.
Agenția județeană pentru plăți și inspecție socială A., în subordinea Ministerului Muncii, a achitat în luna decembrie 2012 sumele aferente acestor suplimente în cuantum de 5% pe o hotărâre judecătorească identică (decizia nr. 688/2009) cu cea în cauză, sume care reprezintă o parte din creanța totală calculată la câte 25% pentru fiecare din suplimente.
Drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost bugetate în anul 2008 de către Ministerul Muncii ca ordonator principal de credite, aceste sume fiind alocate neinflaționate, la nivelul disponibilităților Inspecției Muncii.
Urmare adresei nr. 15/DE/08.01.2013 a Inspecției Muncii, ITM A., prin adresa nr. 231/09.01.2013 a comunicat situația hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pe care trebuie să le pună în executare, precum și cuantumul sumelor pe care ITM le-a calculat.
Raportat la decizia civilă nr. 76/22.01.2009 a Curții de Apel Timișoara, intimații apreciază că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Dreptul în discuție s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o sumă de bani.
Inspecția Muncii a achitat aceste suplimente, în cuantum de 25% fiecare pentru perioada 2004-2008 funcționarilor publici încadrați la alte ITM-uri, iar Ministerul Muncii a aprobat plata a 25% pentru fiecare supliment celorlalte instituții deconcentrate (Casa Județeană de Pensii, Agenția județeană pentru plăți și inspecție socială, Agenția județeană de ocupare a forței de muncă).
Refuzul acordării acestor drepturi funcționarilor publici din cadrul ITM A. presupune încălcarea următoarelor prevederi constituționale: art. 1 alin. 3, art. 16 alin. 1 și art. 53.
Față de mențiunile de nelegalitate al actelor de executare cu privire la mențiunile privind completarea carnetului de muncă, intimații solicită respingerea acestora, întrucât în prezent carnetul de muncă nu se mai completează, fiind abrogate dispozițiile D. 92/1796 și ale Ordinului 136/1976, iar prin cererea de executare nu au solicitat completarea carnetului de muncă.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, intimații apreciază că acesta a fost calculat în condițiile stabilite de lege.
Referitor la motivele de anulare a încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, intimații solicită să se constate inadmisibilitatea acestei cereri, întrucât potrivit art. 373 alin. 5 Cod procedură civilă încheierea prin care instanța a admis cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac.
În probațiune, intimații au depus înscrisuri în copie, respectiv adresele nr._/28.09.2012, nr._/28.09.2012 emise de ITM A., nr. 1066/DE/29.10.2012 emisă de Inspecția Muncii, nr._/DJLMC/20.11.2012 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, decizia civilă nr. 688/05.05.2009 a Curții de Apel Timișoara, buget de venituri și cheltuieli al ITM A. pe anul 2008, cont de execuție, lista cuprinzând suplimentul postului respectiv suplimentul pentru treapta salarizare în cuantum de 25% fiecare din salariul de bază, calculate pentru perioada 01.04._09 actualizate cu indicele prețurilor de consum la 30.11.2012, adresele nr. 15/DE/08.01.2013 emisă de Inspecția Muncii, nr. 231/09.01.2013 emisă de ITM A..
La dosar s-a depus și copia dosarului execuțional nr. 450/2012 al B. B. L. M..
Prin încheierea din data de 12.03.2013 instanța a respins excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită, potrivit considerentelor acelei încheieri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța consideră următoarele:
Prin sentința civilă nr. 474/06.08.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul_, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă 76/2009 a Curții de Apel Timișoara, instanța a obligat contestatoarea la plata către intimați a sumelor reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, cuprinse între 01.04._08, la actualizarea acestor sume cu rata inflației și la înscrierea respectivelor drepturi în carnetul de muncă.
Pentru punerea în executare a titlului executoriu ante-menționat intimații au început executarea silită împotriva contestatoarei în dosar execuțional nr. 450 al B. B. L. M..
Prin primul motiv al contestației la executare se solicită anularea executării silite pe considerentul că nu este certă lichidă și exigibilă creanța întrucât în cuprinsul sentinței civile nu este indicat cuantumul sporurilor sau modalitatea de calcul a acestora.
În Cartea a V- a, Capitolul I, Secțiunea a VI-a din Codul de procedură civilă 1865, sub titulatura „ Contestația la executare” legiuitorul a reglementat două acțiuni cu finalitate diferită: contestația la executare propriu-zisă și contestația la titlu.
Contestația la executare propriu-zisă, reprezintă un instrument pus la dispoziția debitorului, creditorului sau terților vătămați prin care aceștia pot obține modificarea sau anularea actelor de executare ori a executării efectuate nu nerespectarea prevederilor legale.
Contestația la titlu poate fi formulată atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Scopul acesteia nu este de a anula actele de executare ci de a stabili limitele în care trebuie să se desfășoare executarea silită.
Așadar în situația în care o parte consideră că titlul executoriu nu este suficient de clar este îndreptățită să solicite pe calea contestației la titlu lămurirea acestuia și nu să solicite anularea actelor de executare fără ca anterior să obțină lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În cazul de față, fără a formula un petit în sensul investirii instanței cu o contestație la titlu în sensul stabilirii cuantumului sporurilor acordate prin sentința civilă nr. 474/06.08.2008, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare, ori nu aceasta a fost soluția avută în vedere de legiuitor prin reglementarea celor două tipuri de contestația la executare, astfel că primul motiv va fi respins ca neîntemeiat.
Instanța va respinge și cel de al doilea motiv de contestație privind efectuarea completărilor în carnetul de muncă având în vedere că prin cererea de executare nu s-a solicitat completarea carnetului de muncă, acest lucru nemaifiind necesar întrucât în prezent carnetul de muncă nu se mai completează, fiind abrogate dispozițiile D. 92/1796 și ale Ordinului 136/1976.
Referitor la critica adusă executării silite pe motiv că onorariul executorului nu ar fi fost calculat corespunzător, instanța contată că onorariul de 6896 lei + TVA, raportat la valoarea creanței de recuperat de 159.613 lei, se înscrie între limita minimă și maximă stabilită în Anexa 1 pct. 3 lit. d) din Ordinul MJ nr. 2550/2006, astfel că se vor respinge criticele formulate.
Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale ante-menționate instanța va respinge contestația la executare formulată.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de Muncă A., cu sediul în A., .-13, județul A., în contradictoriu cu intimații A. A. F., B. I., B. (B.) A. O., I. E., B. S., B. D., B. M. M., C. M., C. D. F., C. M., C. E., C. M., C. M., C. E. G., D. N., F. P. M. B., F. E., G. R., Higioșan D. F., G. D., I. L. M., Iațco C. A., I. M. A., I. A., I. N., J. C. T., J. S. D., J. C., L. P. C. I., M. L., M. N., N. E., N. C. S., O. G. C., O. L., O. E. R. C., P. S. A., P. I. D., R. A. A., B. (R.) D., Ș. Rădița, S. S., S. L., Ș. V. M., S. N. M., S. G. M. D., T. C., G. (S.) A., T. I., T. M., T. L., T. V., V. A., V. L., Z. M., F. M., G. I., B. (N.) L. R., I. I. V., C. C. A., V. V., C. L. E., R. T., B. L. A., B. C., G. C. L., K. D., P. A., C. L., B. D., S. A., M. C. L., M. F. D., M. A., O. A., B. C. I., G. F., toți cu sediul procesual ales în A., .. 14-16, ., județul A. (la Cabinet avocat A. S.).
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 19.03.2013.
Președinte, Grefier,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/ 18.04.2013/4 ex. din care 2 ex. se .> - I. T. de Muncă A.-A., .-13, jud. A.
- A. S., reprezentant al intimaților-A., .. 14-16, ., jud. A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2833/2013. Judecătoria ARAD | Sechestru asigurător. Încheierea nr. 2841/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
