Pretenţii. Sentința nr. 2833/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2833/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 710/250/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. OPERATOR 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2833
Ședința publică din 08 aprilie 2013
Președinte: R. A. C.
Grefier: S. Barbara C.
S-a luat în examinare, în rejudecare, acțiunea civilă formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului București având ca obiect pretenții
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei, avocat D. N. din Baroul de avocați A., lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei depune note de ședință prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 207.884 lei reprezentând despăgubiri și a sumei de 440.015 lei reprezentând penalități de întârziere.
Nefiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță, în rejudecare, la data de 14.03.2013, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului București, a solicitat obligarea pârâtei la piața sumei de 223.831 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 04.12._09, a celor 329,98 ha teren arabil aparținând domeniului privat al Comunei Z., precum și cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că prin Sentința Civila nr. 797/23.08,2007 instanța de judecată a admis acțiunea reclamantei prin care solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 273.109 lei pe an despăgubiri și cea de 2000 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației de predare a terenurilor stabilită prin sentințele civile nr. 771/2002, nr. 195/2002 si nr. 196/2002 ale Judecătoriei L..
Reclamanta arată că pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de predare a terenurilor stabilită prin hotărârile menționate.
Cu toate acestea, pârâta nu a dat curs celor dispuse de instanță nefiind predate 329,98 ha teren arabil aparținând domeniului privat al Comunei Z..
D. la data de 11.02.2009 a fost predată această suprafață de teren conform protocolului de predare preluare a terenurilor.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 998-999 C.civ., prevederile H.G 890/2005, art. 17 iar în probațiune s-au anexat înscrisuri.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei L., cea a prescripției parțiale, iar pe fond a arătat că pretențiile reclamantei sunt inadmisibile.
În motivare pârâta arată că instituția creditoare Primăria Z. a înțeles să pună în executare Sentința civilă nr. 797/23.08.2007, fără a lua în considerare că această sentință a fost schimbată în parte de Tribunalul A. prin Decizia civilă nr.l224/R/08.11.2007 pronunțată în dosarul nr._, în sensul că s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de subscrisa pentru perioada_04 și totodată s-a dispus obligarea ADS la despăgubiri începând cu data de 23.04.2004 si la daune pentru întârziere de 2000 lei/zi de întârziere până la executarea obligației de predare a terenurilor stabilită prin Sentințele civile nr. 771/2002, 195/2002 si 196/2002.
Arată pârâta că atâta vreme cât Agenția Domeniilor Statului a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și- irevocabilă la plata de daune de întârziere în cuantum de 2.000 lei/zi până la executarea obligației de predare a terenurilor stabilită prinSentințele civile nr.771/2002, 195/2002 și 196/2002, prin obligarea Agenției Domeniilor Statului la plata sumei de 223.831 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 04.12._09, a celor 329,98 ha teren arabil aparținând domeniului privat al Comunei Z. s-ar ajunge ca Subscrisa să fie obligată de două ori la plata de despăgubiri pentru aceeași faptă, respectiv la o dublă sancționare.
Mai arată pârâta că referitor la obligația de predare a terenurilor stabilită prin Sentințele civile nr.771/2002, 195/2002 și 196/2002 învederăm Onoratei Instanțe că asupra modalității de predare a suprafețelor de teren ce au făcut obiectul acestor hotărâri judecătorești între ADS și creditoare, precum și între ADS și alte instituții ale statului care au ca atribuții evidența funciară, s-a purtat o corespondență îndelungată, motivat de faptul că amplasamentul care trebuie predat de ADS este evidențiat în numere CF și în alte unități de măsură pe care subscrisa nu le folosește.
Precizează că ADS nu deține date tehnice pentru stabilirea corespondenței între CF și inventarierea întocmită pentru terenurile aflate în patrimoniul său, fapt pentru care a fost pusă în imposibilitatea predării terenurilor în discuție la termenele dispuse de sentințe. Mai arată pârâta că a efectuat toate demersurile pentru a încheia Protocolul de predare preluare teren, astfel încât să fie duse la îndeplinire în totalitate a prevederile sentințelor civile nr. 195/28.02.2002, nr. 196/28.02.2002 și nr. 771/20.10.2002.
Astfel, arată pârâta că a depus toate diligentele necesare punerii în aplicare a dispozitivului Sentințelor Civile sus menționate, solicitând în repetate rânduri transmiterea documentațiilor de predare conform prevederilor legale în vigoare, fapt pentru care nu este corect să fie trasă la răspundere cu privire la plata daunelor cauzate de întârzierea punerii în aplicare a hotărârilor.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză în specialitatea contabilă de către expert P. S.-M., la care s-au ridicat obiecțiuni, la care expertul a răspuns.
Prin sentința civilă nr.929/24.10.2012 Judecătoria L. a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pârâta la plata sumei de 119.269,43 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 07.06._09 a celor 329,98 ha teren arabil, și suma de 252.450 lei cu titlu de daune de întârziere stabilite prin hotărâre judecătorească.
Prin decizia civilă nr.189/R/_ pronunțată de Tribunalul A. a fost admis recursul pârâtei recurente Agenția Domeniilor Statului București, a fost casată în întregime sentința Judecătoriei L. și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare Judecătoriei A..
În rejudecare, reclamanta a depus note de ședință prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 207.884 lei reprezentând despăgubiri și a sumei de 440.015 lei reprezentând penalități de întârziere.
Instanța, în rejudecare, analizând cu prioritate excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, invocată de pârâtă o apreciază întemeiată având în vedere că reclamanta solicită despăgubiri pentru perioada 04.12._09.Ori acțiunea în pretenții a reclamantei fiind o acțiune personală, este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, iar prescripția începe să curgă, conform art. 7 alin. 1 din același decret, de la data la care se naște dreptul la acțiune. Cum acțiunea a fost introdusă la data de 06.06.2011 instanța constată că dreptul la acțiune al reclamantei pentru perioada 04.12._08 este prescris.
Pe fond, analizând înscrisurile depus de la dosar, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța constată că acțiunea formulată este neîntemeiată pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr. 797/23.08.2007 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 273.109 lei despăgubiri precum și la plata sumei de 2000 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației de predare a terenurilor stabilită prin sentințele civile nr. 771/2002, nr. 195/2002 si nr. 196/2002 ale Judecătoriei L.. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că pârâta, deși a fost obligată la predarea către reclamantă a suprafeței de teren de 650,94 ha nu și-a îndeplinit această obligație.
Instanța reține că la data de 04.12.2007 pârâta a predat reclamantei suprafața de 320,96 ha, iar la data de 11.02.2009 a fost predată diferența de 329,98 ha.
Prin acțiunea formulată reclamanta solicită obligarea pârâtei la suma de 207.884 lei reprezentând lipsa de folosință a suprafeței de teren de 329,98 ha pentru perioada 04.12._09, precum și la suma de 440.015 lei cu titlu de penalități de întârziere .
În literatura de specialitate s-a statuat că prejudiciul constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană .În doctrina veche s-a afirmat că pentru a exista responsabilitate în sensul art. 998 C.civ. este necesar ca paguba să fi cauzat o pierdere reală- damnum emergens sau să-l fi lipsit de un câștig – lucrum cessans.
Instanța reține că prejudiciul creat ca urmare a lipsirii reclamantei de exercițiul concret al dreptului de folosință pentru terenurile în cauză, ca atribut important al dreptului de proprietate, dar și de valorificarea concretă a tuturor beneficiilor materiale pe care folosința unui bun le poate asigura titularului dreptului, îndreptățește reclamanta la contravaloarea lipsei de folosință.
Însă, instanța reține că la data de 09.02.2010 reclamanta ., a formulat o cerere de executare silită împotriva debitoarei-pârâta din prezenta cauză solicitând punerea în executare a sentinței civile nr.797/23.08.2007 pronunțată de Judecătoria L. în vederea recuperării sumei de 986.102 lei reprezentând lipsa de folosință a terenurilor pentru perioada 2004-2009 precum și suma de 920.000 lei reprezentând daune de 2000 lei /zi începând cu data de 08 noiembrie 2007 până la data de 11 februarie 2009. Cererea de executare silită s-a înregistrat la B. B. D. sub nr.465/2010.
Instanța mai reține că prin sentința civilă nr.797/23.08.2007 a Judecătoriei L. s-a prevăzut în sarcina pârâtei obligația de a suporta daune de 2000 lei /zi până la predarea terenurilor, iar cu privire la aceste daune, dat fiind faptul că predarea terenurilor s-a făcut parțial la data de 04.12.2007, respectiv 11.02.2009 s-a început, așa cum s-a menționat mai sus, executarea silită împotriva pârâtei.
Instanța constată că prin stabilirea unor daune de 2000 lei /zi despăgubiri până la data predării suprafeței de teren, sumă al cărui cuantum depășește chiar aprecierea făcută de reclamantă pentru lipsa de folosință a terenului în prezentul litigiu, reclamanta a obținut despăgubiri pentru lipsa de folosință, cuantumul acestei sume fiind stabilit în beneficiul ei,
Ori obligarea pârâtei la plata și a unei alte sume de bani cu titlu de lipsă de folosință, ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei care ar obține astfel o dublă reparație.
Astfel, instanța apreciază că prejudiciul creat reclamantei prin lipsirea ei de folosința imobilelor se poate considera reparat prin instituirea în sarcina pârâtei a unor daune de 2000 lei/zi
Este de observat că reclamanta, pe lângă suma de 207.884 lei solicită și suma de 440.015 lei ce reprezintă penalități de întârziere acordate în baza sentinței civile nr.797/2007. Ori câtă vreme reclamanta beneficiază de un titlu executoriu reprezentat de sentința civilă menționată, titlu care a fost de altfel pus în executare, este neîntemeiată acțiunea reclamantei privind obligarea pârâtei la suma de 440.015 lei.
Instanța reține că despăgubirea nu poate depăși valoarea prejudiciului pentru că în caz contrar diferența s-ar transforma într-o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei.
Instanța constată că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, prejudiciul efectiv suferit de reclamantă pentru perioada 2007-2009 a fost stabilit la suma de 207.884 lei .În același timp, este de observat că potrivit aceluiași raport de expertiză, daunele stabilite prin sentința civilă nr.797/2007 în favoarea reclamantei au fost cifrate la suma de 440.015 lei. Este evident astfel că pentru aceeași perioadă de timp, decembrie 2007-februarie 2009 s-a stabilit pe de o parte cu titlu de prejudiciu efectiv suferit o despăgubire în sumă de 207.884, sumă care reprezintă astfel jumătate din daunele acordate prin sentința civilă nr.797/2007 calculate la suma de 440.015 lei, suma fiind raportată la diferența de suprafață rămasă de restituit, respectiv 329,98 ha.
Ori, și din perspectiva diferenței dintre aceste sume, instanța apreciază că reclamanta nu mai poate reclama în mod just existența vreunui prejudiciu ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a obligației de predare a terenurilor.
Astfel, instanța reține că în cauză nu este probată una dintre condițiile răspunderii civile delictuale - prejudiciul - așadar cererea reclamantei de acordare de daune materiale nu este întemeiată
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta . cu pârâta Agenția Domeniilor Statului București.
În temeiul art.274 cod procedură civilă, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamanta . în Z. . în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului București cu sediul în București, ..43, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată
Cu apel în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 08.04.2013.
Președinte Grefier
R. A. C. S. Barbara C.
Red/tehored/R./SBC /15.05.2013
4 ex/2 ex se . . în Z. .
pârâta Agenția Domeniilor Statului București cu sediul în București, ..43, sector 1.
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 797/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2251/2013. Judecătoria... → |
|---|
