Contestaţie la executare. Sentința nr. 5139/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5139/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 10361/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5139
Ședința publică din 09.09.2013
Președinte: C. C. A.
Grefier: R. M.
S-a luat în examinare, contestația la executare formulată de contestatorul P. C. Semlac – S. L., în contradictoriu cu intimații C. P., K. I. și S. M. și B. B. R..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatorului, av. U. V. I. din Baroul A. și reprezentantul intimaților, av. M. R. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu 100 lei, taxă judiciară de timbru.
Grefierul expune referatul cauzei, după care se constată că s-a depus răspuns la întâmpinare.
Reprezentantul contestatorului solicită suspendarea prezentei cauze în baza art. 413 alin 1. pct. 3 Cod procedură civilă, invocând dispozițiile Legii nr. 165/2013, art. 8 lit. d, considerând că orice executare silită ce are ca obiect o hotărâre definitivă și irevocabilă este paralizată timp de 120 zile, în vederea centralizării cererilor de restituire nesoluționate, pentru stabilirea suprafeței de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire. Consideră că acesta este un caz de suspendare ce se încadrează în prevederile art. 413 alin 1. pct. 3 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimaților arată că procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013, art. 8 lit. d, nu poate duce la suspendarea judecății.
Reprezentantul contestatoarei arată că Legea nr. 165/2013 prevede punerea în posesie pe o procedură legală, administrativă, fiind vorba de un caz de suspendare facultativă, prevăzut de o lege specială.
Instanța apreciază că, în conținutul art. 413 din codul de procedură civilă sunt clar delimitate cazurile de suspendare facultativă a judecății, iar în situația suspendării cauzei în „alte cazuri prevăzute de lege”, este necesar ca legea specială să prevadă expres posibilitatea suspendării cauzei. Ori, textul art. 8 lit. d din legea specială, invocată de contestator, respectiv Legea nr.165/2013 nu prevede expres suspendarea cererii deduse judecății, motiv pentru care instanța apreciază că nu sunt întrunite cerințele art.413 din Codul de procedură civilă și va respinge cererea de suspendare.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri sau probe.
Nemaifiind alte cereri sau probe, instanța declară încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, respectiv anularea actelor de executare silită, respectiv anularea sentinței ce reprezintă titlul executoriu, întrucât a intervenit prescripția extinctivă. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea contestației la executare, întrucât sentința civilă, ce reprezintă titlul executoriu, vizează un drept real prescriptibil în 10 ani.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că, prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei A., la data de 05.07.2013, sub nr. de dosar_, contestatorul P. C. Semlac – S. L., în contradictoriu cu intimații C. P., K. I. și S. M. și B. B. R., solicită anularea încheierii nr. 3011/22.05.2013 a Judecătoriei A. în dosarul nr._ prin care s-a încuviințare executarea silită în dosarul execuțional nr. 424/2013; anularea încheierii nr. 1/17.06.2013 prin care B. B. R. a stabilit cheltuielile de executare silită; anularea somației din dosarul execuțional nr. 424/2013 emisă la data de 17.06.2013; anularea înștiințării privind declanșarea urmăririi silite nr. nr. 2452/20.06.2013; anularea titlului executoriu nr. 6469/10.09.2007 lămurită prin încheierea din 30.05.2012 a Judecătoriei A. în dosarul nr._, întrucât aceasta și-a pierdut puterea executorie ca efect al prescripției. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul arată că titlul executoriu este constituit din sentința civilă nr._ a Judecătoriei A., sentința civilă nr. 6469/10.09.2007 și încheierea din 30.05.2012. Întrucât dreptul de a obține executarea silită a unei hotărâri judecătorești începe să curgă de la data rămânerii definitive a acesteia, astfel că în ce privește sentința civilă nr._ a intervenit prescripția de 3 ani prevăzută de art. 705 alin. 1 NCPC. De asemenea, contestatoarea arată că nici înainte de . noului cod de procedură civilă, intimații nu au fost în măsură să pună în executare silită titlul executoriu, fiind restituit în mai multe rânduri în dosarele execuționale nr. 431/2008, respectiv nr. 463/2010. Apreciază că prescripția executării silite a fost continuă și neîntreruptă, pentru că, creditorii au renunțat la cele două executări silite, prin restituirea titlului
Contestatorul mai arată că prezenta contestație la executare silită propriu-zisă este în termen, conform arz. 714 pct. 1 și 3.
În drept, contestatorul invocă dispozițiile art. 711 și 719 NCPC corob. cu art. 705 și art. 706 NCPC.
În probațiune, contestatorul a depus la dosar: dosarul execuțional în copie certificată.
Prin întâmpinare intimații C. P., K. I. și S. M., solicită respingerea contestației la executare ca netemeinică. De asemenea, solicită respingerea excepția prescripției ca netemeinică.
În motivare se arată că sentința judecătorească nr. 6469/2007 a cărei punere în executare se cere, nu cade sub incidența art. 705 alin. 1 Teza I din Codul de procedură civilă, sub incidența Tezei a II a, considerând că este vorba de drepturi reale, prescriptibile în termenul de 10 ani. Dreptul consfințit prin respectiva hotărâre judecătorească vizează un drept real de proprietate, respectiv obligația pârâtei din acel dosar de punere în posesie, pentru suprafața de 8,8 ha teren, cu titlu de retrocedare în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar. În acest sens se arată că prin sentința civilă nr._/13.11.2012 Judecătoria A. într-un alt dosar de contestație la executare, unde contestatoarea a mai invocat această excepție, a înlăturat-o pentru faptul că termenul de prescripție este de 10 ani, dar și pentru faptul că acest termen a fost întrerupt succesiv, prin introducerea de către creditori a mai multor dosare de executare, unele finalizate, prin executarea sumei solicitate ca daune compensatorii, cât și prin procesele civile având ca obiect executarea ori titlul executat, purtate între părți și care în baza prevederilor art. 405 ind. 2 alin. 1 lit. a și d din vechiul cod de procedură civilă, actualmente art. 708 Cod procedură civilă, întrerup termenul de prescripție, întrerupere supă care începe să curgă un nou termen de prescripție.
Intimații mai arată că prin sentința civilă nr. 6469/2007 contestatoarea a demarat demersurile de punere în posesie a acesteia, luând în discuție diferite amplasamente, analizând altă formă de punere în posesie, termenul de prescripție fiind de asemenea întrerupt.
În probațiune, intimata a depus la dosar: titlul executoriu, procese verbale ale Comisiei de fond funciar Semlac, actele emise în dosarul de executare silită.
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorul solicită respingerea apărărilor invocate în întâmpinare, arătând că nicio executare silită împotriva contestatoarei, nu a fost întreruptă până în prezent. De asemenea, se mai arată că din procesele verbale ale Comisiei de fond funciar Semlac, rezultă că, contestatoarea a avut în vedere executarea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 6469/2007, fapt recunoscut și de intimați.
Analizând contestația de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține, în fapt, următoarele:
Contestatorul a solicitat anularea formelor de executare silită în dosarul de executare nr.424/2013 al B. B. R., cu motivarea că ar fi intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Contestatorul a arătat că dreptul de a obține executarea silită a unei hotărâri judecătorești începe să curgă de la data rămânerii definitive a acesteia, așa încât, în ce privește sentința civilă, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ a intervenit prescripția de 3 ani, prevăzută de art. 705 alin. 1 NCPC. De asemenea, contestatorul a susținut că intimații nu au fost în măsură să pună în executare silită titlul executoriu, acesta fiind restituit, în repetate rânduri, în dosarele execuționale nr. 431/2008, respectiv nr. 463/2010. Contestatorul a apreciat că prescripția executării silite a fost continuă și neîntreruptă, întrucât creditorii au renunțat la cele două executări silite, prin restituirea titlului
Contestația la executare este nefondată.
Astfel, instanța reține că titlul executoriu, ce stă la baza executării silite, demarate în dosarul execuțional nr.424/2013 al B. B. R., îl constituie sentința civilă nr.6469/10.09.2007, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ . Prin această sentință, devenită titlu executoriu, contestatorul a fost obligat să pună în posesie intimații pe o suprafață de teren de 8,8 ha din teritoriul administrativ al C. Semlac, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 30 lei/zi, începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței.
În această situație, contrar susținerilor contestatorului, instanța reține că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 705 alin. 1 Teza I din Codul de procedură civilă, privind termenul general de 3 ani al prescripției dreptului de a cere executarea silită, ci se constată incidența Tezei a II-a, din același articol, vizând prescripția de 10 ani, în materia drepturilor reale. Aceasta întrucât intimaților, fiindu-le recunoscut prin sentință, cu efect retroactiv (ex nunc) dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, punerea în posesie asupra terenului lor, ce face obiectul executării silite, reprezintă tocmai o executare silită în materia drepturilor reale, ce se prescrie în termenul special de 10 ani și nu în cel general de 3 ani, posesia fiind un atribut al dreptului de proprietate al intimaților de care aceștia nu pot fi lipsiți.
Ori, din moment ce, sentința civilă nr.6469/10.09.2007, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, ce constituie titlul executoriu, a devenit irevocabilă la data de 01.10.2008, rezultă că prescripția dreptului de a cere executarea silită în materia drepturilor reale s-ar fi împlinit abia la 01.10.2018, peste 10 ani. În aceste condiții, cererea de executare, depusă de intimați la data de 08.05.2013 a fost în termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, întrerupând termenul de prescripție, conform art.708 alin.1 pct.2 C.pr.civ., motiv pentru care și încuviințarea executării silite, la data de 22 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A. și somația emisă la data de 17.06.2013 sunt legale.
De asemenea, instanța reține că, pe lângă titlul executoriu, menționat mai sus, ce stă la baza executării silite, intimații mai beneficiază de un alt titlu „executoriu” în sensul jurisprudenței CEDO, constând în sentința judecătorească nr.1893/18.04.2003, prin care li s-a recunoscut dreptul de proprietate cu efect retroactiv, fiind obligate comisiile de reconstituire a dreptului de proprietate să retrocedeze intimaților suprafața de 8,8 ha pe teritoriul administrativ al comunei Semlac. Din analiza jurisprudenței CEDO în cauzele M. A. vs. România și V. vs. România, rezultă că intimații au un „bun” în sensul convenției, în condițiile în care li s-a recunoscut prin hotărâre judecătorească definitivă dreptul de proprietate asupra terenului, dispunându-se executarea hotărârii instanței, intimații beneficiind și de o jurisprudență constantă în materie, care impune executarea dispozițiilor unei instanțe prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate a unui reclamant. În condițiile în care intimații au un „bun” în sensul convenției, privarea lor posesia asupra bunului lor constituie o ingerință în dreptul lor de proprietate. Pentru a stabili dacă se aduce sau nu atingere art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, este necesar să se determine dacă ingerința este prevăzută de lege, în sensul convenției europene, dacă urmărește un scop legitim și dacă există un echilibru între scopul legitim urmărit și încălcarea dreptului persoanei. Potrivit jurisprudenței CEDO, în cazul în care, echilibrul între scopul legitim urmărit și încălcarea dreptului persoanei este rupt, nu se mai impune analiza cerinței ca ingerința să fie „prevăzută de lege”, putându-se constatat încălcarea art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului. Ori, în cauză, în condițiile existenței unei hotărâri judecătorești de recunoaștere a dreptului de proprietate a intimaților din anul 2003, trecerea unui interval considerabil de 10 ani în care intimații sunt privați de bunul lor, duce la ruperea echilibrului între scopul legitim urmărit și încălcarea dreptului persoanei, motiv pentru care se constată nesocotirea art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului de către contestator și nu se mai impune analiza cerinței ca ingerința să fie „prevăzută de lege”.
În această situație, cel mai bun remediu pentru protejarea dreptului de proprietate al intimaților îl constituie eliminarea piedicilor nelegale în executarea titlului lor și punerea acestora în posesie asupra terenului a cărui proprietari sunt.
Din aceste motive, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. C. SEMLAC – S. L., cu sediul în Semlac, ., județul A., CUI_, cod poștal_, în contradictoriu cu intimații C. P., K. I. și S. M., toți cu sediul procesual ales în A., ..37, . și B. B. R., cu sediul în A., ..4, ..
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. C. SEMLAC – S. L., cu sediul în Semlac, ., județul A., CUI_, cod poștal_, în contradictoriu cu intimații C. P., K. I. și S. M., toți cu sediul procesual ales în A., ..37, . și B. B. R., cu sediul în A., ..4, ..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.09.2013.
Președinte Grefier
C. C. A. R. M.
Red/dact/CCA./.RM/19.09.013
7ex/5 comunicări
Se . C. Semlac – S. L. - Semlac, ., județul A.,
- intimații C. P., K. I. și S. M. - cu sediul procesual ales în A., ..37, .
- B. B. R. - A., ..4, .
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5513/2013. Judecătoria ARAD | Revendicare mobiliară. Sentința nr. 7283/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
