Contestaţie la executare. Sentința nr. 6886/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6886/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 10933/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator de date cu caracter personal 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6886 / 2013
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. L. D.
Grefier: R. L. B.
Pe rol fiind contestația la executare formulată de contestatoarea C. L. PT. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATR PTIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C. în contradictoriu cu intimații C. C., C. I. și B.E.J. B. L. M., privind dosarul execuțional nr. 207/2013.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 01 05 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, pentru a se formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 noiembrie 2013, când a hotărât următoarele: .
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra contestației la executare, constată următoarele:
La data de 17.07.2013, contestatoarea C. L. PT. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATR PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C. a chemat în judecată pe intimații C. C., C. I. și B.E.J. B. L. M., solicitând instanței admiterea contestației la executare și pe cale de consecință să se dispună: a) anularea executării silite propriu zise pornită în dosarul execuțional nr.207 al B. B. L.; b) anularea formelor de executare silită, constând în Somația înregistrată la Primăria C. sub nr.8599/2013 și a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare în același dosar execuțional, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că, procedura a fost în mod greșit demarată în condițiile în care disp. art.622 Cod procedură civilă prevăd că executarea silită se poate începe în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa.
Contestatoarea apreciază că, în cauză, nu este cazul existentei vreunui refuz din partea sa de a pune în executare titlul executoriu constând în Sentința civilă nr.2260/2012 a Judecătoriei A. în șnur cu Decizia civilă nr.719R/2012 a Tribunalului A..
Învederează faptul că, încă din cursul litigiului inițial, comisia locala a adresat către intimați invitația de a se prezenta la sediul său în vederea soluționării amiabile, însă aceștia nu s-au mai prezentat, dovada susținerilor sale constând în adresa nr.1923 din 29.02.2012.
După rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, intimații aveau posibilitatea de a depune o cerere către comisia locală, la care sa atașeze hotărârea judecătorească cu mențiunea irevocabilă și investită cu formulă executorie, acestea fiind cerințele procedurale prealabile, cerute și de comisia județeană și de către OCPI pentru emiterea titlului de proprietate.
Se mai susține că, ulterior primirii somației, la care s-a atașat titlul executoriu în forma cerută a procedat la întocmirea unei invitații către intimați prin care le-a adus la cunoștință, ternul identificat ca fiind la dispoziția comisiei locale în acel moment, și care poate fi propus ca amplasament în vederea punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate.
În condițiile în care punerea în executare a titlului executoriu poate fi făcută de către comisia locală fără a fi necesară intervenția organelor de executare silită, apreciază că în acest moment ar rămâne în discuție cheltuielile de executare silită cuantificate în Somația primită la suma de 7412,30 lei, generate de declanșarea de către intimați a executării silite.
Astfel, raportat la faptul că se regăsesc în situația unei obligații de a face, în cauză sunt incidente dispozițiile art.902 Cod procedură civilă conform cărora:
„(1)Dispozițiile prezentei secțiuni sunt aplicabile în cazul executării silite în natură a obligațiilor de a face sau de a nu face în temeiul unui titlu executoriu. Dacă prin titlul executoriu creditorul a fost autorizat ca, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația de a face sau, după caz, să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației de a nu face nu mai este necesară obținerea unui nou titlu executoriu prin care să se stabilească despăgubirile datorate de debitor sau, după caz, contravaloarea lucrărilor necesare restabilirii situației anterioare încălcării obligației de a nu face. în aceste din urmă cazuri, sumele respective se determină pe bază de expertiză sau de alte documente justificative de către executorul judecătoresc, potrivit dispozițiilor art. 628”.
(2)Dispozițiile art. 1.528din Codul civil rămân aplicabile.
Potrivit dispozițiilor art. 1.528 din Codul civil,
„(1)În cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația.
(2)Cu excepția cazului în care debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înștiințează pe debitor fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia”.
În ce privește cea de-a doua obligație stabilită prin titlul executoriu, respectiv achitarea cheltuielilor de judecată, în cuantum de 850 lei, aceasta se putea face la orice moment la casieria primăriei, fie prin prezentarea intimaților personal, fie pe baza unei procuri speciale, fie prin indicarea unui cont de virament al intimaților, în condițiile în care existau atât un titlu pentru efectuarea plății cât și resursele financiare necesare, nefiind cazul vreunui impediment legal.
Se mai arată că, anterior declanșării executării silite, obiect al dosarului execuțional nr.207/2013 al BFJ B. L., intimații nu au pus contestatoarea în întârziere în sensul textului de lege citat, nu au formulat o cerere către care să fi rămas fără soluționare.
Apreciază că, intimații au declanșat procedura executări silite cu ignorarea dispozițiilor antemenționate generând astfel în sarcina sa cheltuielile suplimentare, inclusiv cele de executare, constând în taxele de executare, onorariu executor, onorariu avocat stabilite prin încheierea de stabilire a acestora.
Prin urmare, raportat la poziția sa exprimată în sensul bunei credințe la îndeplinirea obligației, materializată prin înscrisurile întocmite de la primirea somației, solicită instanței reanalizarea cuantumului cheltuielilor de executare precum și obligația sa de a le achita din bugetul local, prin raportare la conduita sa neculpabilă.
În drept a invocat dispozițiile art.711, art.902 și urm. Cod procedură civilă, art. 1.528 Cod civil, art.art.3 și urm. din Legea nr.76/2012, art.24 și art.650 alin.2 NCPC.
În probațiune au fost depuse înscrisuri și s-a atașat copia dosarului execuțional.
Prin întâmpinare intimata B.E.J. B. L. M. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a biroului, întrucât executorul judecătoresc nu poate fi parte în contestația la executare.
Apreciază că, executorul judecătoresc, chiar dacă efectuează executarea silită, el nu acționează în nume propriu și pentru sine, ci în calitate de reprezentant al creditorului, părțile în procedura de executare silită fiind doar creditorul și debitorul conform prevederilor art. 644 alin. (1) Cod Procedură Civilă. Este inadmisibil ca executorul judecătoresc, respectând obligația instituită în sarcina sa de art. 6 din Legea nr. 188/2000 și de art. 627 Cod procedură civilă, să fie nevoit să achite cheltuieli de judecată pentru exercitarea abuzivă a unui drept de către o terță persoană, răspunzând astfel pentru fapta altuia. Cererea de executare este formulată de creditor conform art. 663 Cod procedură civilă astfel că organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces.
Valoarea cheltuielilor de executare silită (denumirea de cheltuieli de executare silită incorporând cele două aspecte: onorariul de executare silită și toate celelalte cheltuieli de executare silită - taxe de timbru, cheltuieli de deplasare, cheltuieli cu întocmirea actelor execuționale, taxe de CF, contravaloarea fotocopiilor xerox, contravaloarea comunicărilor poștale, etc) se încadrează în prevederile Ordinului MJ nr. 2550/2006 respectiv Ordinul MJ nr. 2561/2012, cuantumul acestora fiind între limitele minime și maxime stabilite de legiuitor. Conform prevederilor Legii nr. 188/2000 coroborate cu cele ale Regulamentului de aplicare a acestei legi, pentru serviciile prestate, executorul judecătoresc are dreptul la onorarii minimale și maximale. Dacă legiuitorul a aprobat un onorariu minim și maxim, în funcție de modalitatea de executare și activitatea prestată, lăsând la latitudinea executorului modul de stabilire a cuantumului acestuia (care poate fi și maximal) considerăm că singurul aspect care poate fi avut în vedere de către instanță este dacă onorariul stabilit se încadrează în limitele prevăzute de lege. La cuantumul acestor cheltuieli se adaugă TVA-ul care reprezintă o taxă pe care executorul nu o retine pentru el ci o colectează si o virează de îndată la bugetul de stat această taxă nefiind inclusă în cuantumul cheltuielilor de executare prevăzut de lege dar se impută tot celui care se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită (prin adăugarea la acest cuantum), adică debitorului care refuzând aducerea la îndeplinire a dispozițiilor conținute în titlul executoriu și-a asumat implicit și faptul plății cheltuielilor pe care executarea silită le presupune.
În cazul dosarului nr. 207/2013, cheltuielile de executare pentru întocmirea dosarului de executare, comunicarea actelor de executare, etc. au fost stabilite la 500 lei plus TVA ( 620 lei) sumă ce include toate costurile de la înregistrarea dosarului până la arhivarea acestuia, cheltuieli care conform prevederilor Ordinului MJ nr. 2550/2006 sunt:
- 100 lei+TVA consultații în legătura cu constituirea actelor de executare oferite creditoarei la întocmirea cererii de executare, cu privire la taxa judiciară aplicabilă, timbru judiciar,
- 300 lei+TVA comunicarea actelor de procedură, cheltuieli efectuate cu ocazia procedurii de executare (multiplicare acte, taxe poștale, contravaloare consumabile, etc), 100 lei+TVA alte cheltuieli necesare desfășurării executării.
Onorariul de executor stabilit prin încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare este în conformitate cu prevederile legale, fiind de până la 5.200 lei în cazul debitorului persoană juridică pentru realizarea obligațiilor de a face, în dosarul nostru fiind stabilit la 4.500 lei la care se adaugă TVA.
Conform prevederilor art. 669 alin.2 C.pr. civ. debitorul este ținut să suporte toate cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării fiind în sarcina debitorului, prin urmare avansarea cheltuielilor fiind atributul creditorului, neexecutarea de bunăvoie a dispozițiilor din titlu înainte de începerea executării are drept consecință suportarea de către debitor a cheltuielilor de executare (taxe de timbru, timbru, onorar executor, onorar avocat, alte cheltuieli efectuate pe parcursul executării silite).
Prin urmare, apreciază faptul că, instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare, având în vedere că legiuitorul a prevăzut plafoanele minime și maxime între care trebuie stabilite cheltuielile, oferind astfel protecție debitorului, plafoane care au fost respectate ad literam doar că, la acestea s-a adăugat TVA-ul care trebuie colectat la bugetul de stat (atât onorariu cât și cheltuielile de executare sunt între plafonul minim și cel maxim).
Prin notele de ședință, intimații C. C. și C. I. au solicitat instanței respingerea contestației la executare. Referitor la anularea executării silite pe motiv că anterior formulării cererii de executare silită nu s-ar fi adresat direct Comisiei Locale, arată că, această solicitare nu poate fi admisă, deoarece, așa cum rezultă din înscrisul depus, intimații au expediat Comisiei Locale o notificare prin care i-a pus în vedere că, în decurs de 5 zile de la primirea acesteia să procedeze la punerea în posesie a intimaților asupra suprafeței de 0,55 ha teren agricol și înscrierea în anexa nr. 3 a lucrării de fond funciar C., însă, solicitările lor au rămas fără răspuns.
Privitor la anularea formelor de executare silită din dos.execuțional nr.207/2013 al B. B. L., solicită și respingerea acestei solicitări, întrucât, din lipsa unei posibilități concrete de colaborare cu reprezentanții Comisiei Locale C. au fost nevoiți să demareze procedura executării silite.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 22.05.2012, Tribunalul A., prin decizia civilă nr.719/R/2012, pronunțată în dosarul_, a respins recursul declarat de C. L. C., împotriva sentinței civile nr.2260/05.03.2012, prin care, contestatoarea a fost obligată să îi pună în posesie pe intimați (petenți )asupra suprafeței de 0,55 ha teren agricol, după autor M. Florița și să îi înscrie pe aceștia în anexa nr. 3 a lucrării de fond funciar C., conform Hotărârii nr. 789/30.03.2007 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A..
De asemenea, contestatoarea (intimată în dosarul menționat)a fost obligată să plătească petenților suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se reține faptul că, potrivit dispozițiilor Hotărârii nr. 789/30.03.2007 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., prin care a fost invalidată Hotărârea nr. 84/21.12.2005 emisă de intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., s-a dispus intimatei să procedeze la punerea în posesie a petenților cu suprafața de 0,55 ha. teren agricol, după autor M. Florița și la întocmirea documentației pentru punerea în posesie, iar prin cerere adresată de petenți intimatei și comunicată acesteia cu scrisoare recomandată, s-a solicitat punerea în posesie cu suprafața arătată.
Intimata nu a dat curs acestei solicitări și nu și-a justificat refuzul.
Prin încheierea nr.4092/26.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei A., a fost încuviințată executarea silită a sentinței civile nr.2260/05.03.2012, în șnur cu decizia civilă nr.719/R/2012, iar la data de 04.07.2013, prin încheierea dată în dosarul execuțional nr.207/2013, B. B. L. M., a stabilit cheltuielile de executare la suma de 6.562,30 lei.
La data de 09.07.2013 a fost emisă de către executorul judecătoresc somația către contestatoare- fila 5 la dosar.
Ulterior încuviințării silite, la a data de 10.07.2013, contestatoarea a întocmit adresa cu nr. 8718/10.07.2013, către intimați, invitându-i la data de 16.07.2013, ora 12,00 la punerea în posesie cu suprafața de 0,55 ha arabil.
Contestatoarea invocă faptul că nu a existat un refuz al acesteia de a pune în executare titlul executoriu, deși, nu a făcut dovada că după rămânerea irevocabilă a sentinței invocate și până la data încuviințării silite ar fi executat de bunăvoie hotărârea sau cel puțin un demers în acest sens către intimați.
Contestatoarea invocă faptul că, intimații, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, aveau posibilitatea de a depune o cerere către comisia locală- parte în proces, fără intervenția organului de executare, dar, nu explică de ce nu a executat de bunăvoie hotărârea în perioada cuprinsă între pronunțarea acesteia 22.05.2012 și data înregistrării cererii de executare silită-20.06.2013, mai mult de un an de zile.
Dispoziții legale incidente:
ART. 622(1)- (3) Cod Procedură Civilă
Îndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu
(1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
ART. 711 (1) Cod Procedură Civilă,
Obiectul contestației
(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Aprecierile în drept ale instanței:
După rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr.2260/05.03.2012, pronunțată în dosarul nr._, al judecătoriei A., prin decizia civilă nr.719/R/2012, contestatoarea nu a îndeplinit obligația stabilită de bunăvoie, astfel că, intimații, după o perioadă de un an și aproape o lună de zile au înregistrat la B. B. L. cerere de executare silită, conform dispozițiilor art. 622(2) Cod Procedură Civilă.
Contestatoarea a invitat intimații pentru a proceda la punerea în posesie doar după ce au primit somația, iar în cadrul acestei contestații nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a formelor de executare emise în cadrul dosarului execuțional.
Pe de altă parte, instanța reține faptul că, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 902 Cod Procedură Civilă, deoarece, prin titlul executoriu invocat, creditorii- intimați nu au fost autorizați ca, pe cheltuiala contestatoarei, să execute ei înșiși ori să facă să fie executată obligația de a face cuprinsă în titlul executoriu.
Mai mult, punerea în posesie și înscrierea intimaților în anexa nr.3 a lucrării de fond funciar C. se realizează doar de către contestatoare conform procedurii prevăzute de Legea nr.18/1991, republicată .
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, va fi respinsă contestația exercitată de contestatoare ca neîntemeiată, conform dispozitivului.
Întrucât contestatoarea a pierdut procesul, în baza art.453 alineat 1 va fi obligată să plătească intimaților cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei reprezentând onorariu apărător, conform chitanței depusă la fila 72 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare exercitată de contestatoarea C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., în contradictoriu cu intimații C. C., C. I. și B. B. L..
Obligă intimata să plătească intimatului C. C. cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
Executorie .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică azi, 12 noiembrie 2013
Președinte Grefier
C. L. D. R. L. B.
Red. CLD./Tehnored/RLB./18.12.2013 / 6 ex. / 4 . 4 . C. L. PT. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATR PTIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C.
Intimații - C. C., C. I. - cu domiciliul procesual ales în Chișineu-Criș. ., jud.A.
- B.E.J. B. L. M. - A., .. 19, .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6560/2013. Judecătoria ARAD | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6081/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
