Contestaţie la executare. Sentința nr. 1497/2013. Judecătoria ARAD

Comentarii

0

Sentința nr. 1497/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 1474/55/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._ /2013

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1497

Ședința publică din data de 22 februarie 2013

Președinte: A. B. V.

Grefier: A. T.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestațiile la executare conexate, formulate de contestatorii M. D. și M. A., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. și cererea de chemare în garanție a ., formulată de către intimată.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Contestația este legal timbrată cu suma de 194 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, văzând concluziile părților, consemnate în încheierea dată în ședința publică din data de 13 februarie 2013, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 20.02.2013, iar ulterior pentru astăzi, care fac parte integrantă din prezenta, instanța reține cauza spre soluționare .

J U D E C A T A

Constată că, prin contestația la executare înregistrată la această instanță, la data de 31 ianuarie 2012, sub numărul de dosar_, contestatorii M. D. și M. A., au chemat în judecată intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., în raport cu dispozițiile art. 172 - 173 Cod pr. fiscală, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună în principal anularea totală a actelor și formelor de executare silită în dosarele execuționale_/2011 și_/2011 cu dispunerea refacerii acestora cu respectarea dispozițiilor legale.

În subsidiar, contestatorii au solicitat anularea parțială a formelor de executare întreprinse în dosarele execuționale_/2011 și_/2011 - proces verbale de sechestru prin care s-a instituit sechestru asupra acestor imobile, cu dispunerea ridicării sechestrului și încetării executării silite asupra imobilelor, respectiv un număr de 10 apartamente situate în A., .. 60 C l ap. 12 - CF_-C1-U5 top_-C1-U12

- Hunedoarei nr. 60 C ap. 13 - CF_- C1 -U2 top_-C l - U 13

- Hunedoarei nr. 60 C ap. 15 - CF_- C1 - U17 top_- C1 – U 15,

- Hunedoarei nr. 60 C ap. 16 - CF_ - C1 - U6 top_ - C1 – U 6,

- Hunedoarei nr. 60 C ap. 23 - CF_- C1 - U 20 top_- C1 - U23,

- Hunedoarei nr. 60 C 2: ap 12 - CF_ - C2 – U 27 top_ - C2 - U12,

- Hunedoarei nr. 60 C ap 13 - CF_ - C2 – U 14 top_ - C2 – U 13,

- Hunedoarei nr. 60 C ap 16 - CF_ - C2 - U20 top_ - C2 - U16,

- Hunedoarei nr. 60 C ap 23 - CF_ - C2 - U23 top_- C2 - U23,

- Hunedoarei nr. 60 C ap 24 - CF_ - C2 - U25 top_ - C2 - U24,

- Hunedoarei nr. 60 C ap 19 - CF_ - C2 - U5 top_ - C2 - U19, cu dispunerea radierii somației imobiliare /sechestrului și îndrumarea OCPI la efectuarea cuvenitelor modificări.

De asemenea, contestatorii au solicitat exonerarea acestora de la plata sumei de 12.425 lei și respective_ lei reprezentând cheltuieli executare silită — contravaloare expertiză având în vedere că expertiza este caducă .

În motivarea contestației promovate, contestatorii au arătat că, în ceea ce privește anularea actelor și formelor de executare în dosarele execuționale nr._/2011 și_/2011, solicită a se constata confuzia existentă în ceea ce privește titlurile executorii .

Astfel, s-a arătat că, această solicitare vine pe fondul ilegalității emiterii unor acte și întreprinderii unor forme de executare în condițiile în care acestea au fost făcute anterior comunicării titlului de creanța, comunicat la un interval de peste 2 săptămâni de la data emiterii deciziilor 4619 /2012 ce în fapt reprezintă titlul de creanța privind suma pentru care contestatorii sunt urmăriți.

În urma compensării ce a dus la stingerea creanței principale cf. art. 24 coroborat cu art. 116 Cod pr. fiscală raportat la dispozițiile Codului Fiscal, în raport de dispozițiile art. 47, organul fiscal, ca urmare a modificării titlului de creanța și executoriu, anterior era obligat să procedeze la emiterea actului administrativ fiscal conținând modificarea actului inițial de creanță, acesta în fapt reprezentând noul titlu de creanță și implicit în cazul exigibilității, titlul executoriu în caz de neplată a creanței la data scadenței conform art. 111 Cod pr. fiscală.

Analizând actele, se constată că în fapt titlurile executorii_ și_/2011 au fost emise înaintea eliberării și comunicării deciziei 4619/11.01.2012, Decizie ce reprezintă noul titlu de creanță în raport de dispozițiile art. 47 cod procedură fiscală, aceasta fiind eliberată ulterior emiterii somației nr. 2/30/l/2011/_ și 2/30/l/2011/_.

Contestatorii au invocat de asemenea prevederile art. 141 privind titlurile executorii și condițiile pentru începerea executării silite, precum și prevederile art. 141 Cod procedură fiscală unde se arată că executarea silită nu poate începe decât în baza unui titlu executoriu emis cu respectarea dispozițiilor legale. În aceste condiții, raportat la art. 141 al 2 se constată că titlul executoriu este titlul de creanță transformat de drept în titlu executoriu în cazul neplății sumei la data expirării termenului de plată stipulat de organul emitent sau de dispozițiile legale – art. 111 cod pr fiscală - acesta fiind actul administrative fiscal constatator al creanței ca obligație de plată și natura acesteia.

Față de acestea, având în vedere intervenirea compensației în condițiile art. 24 și 116 Cod pr. Fiscală, organul fiscal competent a emis noua decizie — act administrativ fiscal cu valoarea de titlu de creanță, în cadrul acestuia aducând la cunoștința contestatorilor noua creanță și termenul de plată, în fapt prin raportarea la art. 111 cod pr fiscală creanța nefiind exigibilă iar titlul de creanța netransformându-se în titlu executoriu ce să permită demararea executării silite.

În aceste condiții, contestatorii au solicitat a se constata că demararea executării silite a început mai înainte ca titlul de creanța să devină titlu executoriu, iar față de inexigibilitatea obligației de plată prin neexpirarea termenului în raport de art. 111 cod pr fiscala se constată că decizia nr. 4619 ca ultim titlu de creanță nu este titlu executoriu și că această executarea silită este începută fără existența unui titlu executoriu astfel cum se prevede și este reglementat de art. 141 cod pr fiscală și art. 145 Cod procedură fiscală.

De asemenea contestatorii au invocat și discrepanța existentă între sumele datorate în actele de executare, respectiv necesitatea lămuririi creanței .

Astfel, au arătat că, prin analizarea actelor emise se constată că sumele debit datorate sunt individualizate în mod diferit fără ca organul fiscal să explice diferențele. În acest sens se observă că în decizia nr. 4619/2012 totalul sumei este de 1.046.969 lei pe când în deciziile nr._ și_ suma totală prin adunare poz. 3 este de 1.060.252 lei, rezultând cu privire la aceeași creanță de aceeași natură - dobânzi și penalități de întârziere aferente creanței principale stinse -TVA de 13.283 lei. Astfel contestatorii au apreciat că se impune precizarea a ce reprezintă diferența dintre cele 2 sume în cuantum de 13.283 lei având în vedere că aceasta nu este individualizată.

În ceea ce privește anularea parțială a actelor și formelor de executare, contestatorii au arătat că, prin deciziile de impunere reprezentând titlu executoriu în dosarele execuționale indicate mai sus cu nr._/2011 si respectiv_/2011 aceștia au fost obligați la plata unor sume reprezentând TVA neachitat și plăți accesorii - dobânzi și penalități la sumele principale, în baza acestor decizii, devenite titluri executorii, împotriva contestatorilor demarându-se procedura executării silite în vederea recuperării sumelor ce reprezentau plăți restante către bugetul de stat.

Împotriva deciziilor arătate, contestatorii au promovat contestație conform dispozițiilor codului fiscal și de procedură fiscală, concomitent cu depunerea decontului în condițiile art. 24 coroborat cu art. 116 Cod pr. fiscală raportat la dispozițiile Codului fiscal, care au dus la diminuarea sumei calculate prin compensare astfel că în urma acestor proceduri s-au emis noi somații în dosarele execuționale reprezentând titluri strict pentru plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente taxei de valoarea adăugată ce reprezenta creanța principală stinsă, astfel că la această dată contestatorii mai au, conform titlului executoriu_/2011 și respective_/2011 de achitat o creanța de 1.085.054 lei (total), creanță nemodificabilă având în vedere că reprezintă doar sume accesorii creanței principale care a fost stinsă prin admiterea decontului integral intervenind astfel compensarea.

S-a considerat de către contestatori că, critica dezvoltată este întemeiată impunându-se fără tăgadă admiterea contestației la executare cu consecința anulării parțiale a formelor de executare și dispunerea ridicării sechestrului și totodată dispunerea încetării executării silite în raport de dispozițiile legale arătate.

În acest sens, contestatorii au arătat că, în urma unor verificări s-au emis 2 decizii pe numele acestora, decizii rezultate în baza a 2 rapoarte fiscale întocmite de organele competente prin care s-a constatat că, în urma valorificării unor imobile construite în regim propriu, aceștia, în calitate de persoane desfășurând activități de natură a produce venituri dintr-o activitate permanentă, trecând de valoarea prag impusă pentru înscrierea ca plătitori de TVA, trebuia ca la fiecare vânzare începând cu luna următoare să rețină contravaloarea TVA ce urma a fi achitat conform dispozițiilor și procedurii specifice Finanțelor Publice, aspect omis de către aceștia și astfel rezultând obligația retroactivă a contestatorilor de a achita această sumă ce devenise exigibilă și a sumelor accesorii conform celor 2 decizii de impunere cu nr._ /2009 și_/2009 cu o valoare totală de peste 3.000.000 lei.

Împotriva acestor decizii contestatorii, în paralel au promovat atât o contestație la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr. de dosar_ cât și procedura specifică prev de dispozițiile OG 92/2003 (art. 205 - 206 cod pr. fiscală) raportat și coroborat cu dispozițiile Codului Fiscal), cea dintâi soluționându-se în sensul admiterii contestației formulate, definitiv și irevocabil, soluția rămânând în acest sens prin respingerea ulterioară a recursului Finanțelor Publice. Prin această hotărâre instanța dispunând anularea parțială a actelor de executare și formelor de executare și dispunând ridicarea sechestrului de pe un nr. de 14 apartamente și încetarea executării silite în ceea ce privește aceste imobile cu consecința radierii somației imobiliare și a sechestrului.

Contestatorii au arătat că, cele 2 decizii de impunere au fost desființate prin admiterea contestației prin deciziile 921 și 924/2011, urmarea fiind refacerea controlului și a rapoartelor de inspecție fiscală cu consecința emiterii unor noi decizii de impunere sub nr._/2011 și respectiv_/2011, decizii prin care s-a menținut obligarea contestatorilor la plata sumelor astfel cum acestea au fost individualizate și anterior prin deciziile desființate_/2009 și_/2009.

Aceste decizii au fost atacate la rândul lor, concomitent depunându-se și decontul de TVA care a condus la compensarea și emiterea unor noi decizii (necomunicate însă contestatorilor ) ce se regăsesc în executare prin titlurile executorii_ și_ poz. 3, însumând o creanță totală de 1.085.054 lei, creanță nemodificabilă având în vedere că reprezintă doar sume accesorii creanței principale care a fost stinsă prin admiterea decontului integral intervenind astfel compensarea.

S-a arătat că, deși cele 2 decizii antemenționate având nr._/2009 și_/2009 au fost desființate în urma acestei masuri dispunându-se refacerea controlului ce a dus ulterior la emiterea noilor decizii_/2011 și respectiv_/2011 și ulterior prin compensare se constată că, creanța contestatorilor s-a diminuat considerabil, respectiv de la creanța totală inițiala de peste 3.000.000 lei la o creanță de 1.085.054 lei, în continuare, fără a avea, a dispune de o dispoziție legală care să permită, intimata a menținut în mod netemeinic și nelegal, nejustificat sechestrul asupra tuturor celor 31 de apartamente a căror valoarea totală depășește cu mult necesitatea în condițiile cuantumului creanței pe care contestatorii o mai au de achitat către instituția financiară în contul bugetului de stat.

În fapt s-a apreciat de către contestatori că, valoarea imobilelor rămase sub sechestru și vizate prin dosarele execuționale, este de 4.374.899 lei, (conform expertizei judiciare efectuate în cauză în dosarul_ ce a intrat în sfera autorității de lucru judecat prin sentința_/2010 pronunțată de Judecătoria A. și rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului A.) . Creanța deținută de Administrația Finanțelor Publice de recuperate este de 1.085.054 lei, sumă ce reprezintă mai puțin de ½ din valoarea imobilelor, prin această măsura menținându-se în mod nelegal și încălcându-se dispozițiile imperative ale art. 142 al 1 Cod procedură fiscală.

Totodată, s-a arătat că, la un calcul rapid se poate constata că valoarea bunurilor sechestrate și supuse valorificării în cadrul procedurii executării silite depășește cu mult limita de 150% impusă de dispozițiile legale constatându-se că în fapt apartamentele ce se solicită de către contestatori a fi scoase de sub sechestru în comparație cu cele ce urmează a fi supuse în continuare măsurii reprezintă și se circumscriu valorii prag de 150% nefiind necesară menținerea dispozițiilor și efectuarea executării și asupra acestor imobile, impunându-se desființarea tuturor măsurilor incidente instituției executării cu privire la aceste imobile și continuarea executării silite în vederea recuperării creanței, chiar prin vânzarea directă, cu privire la un număr de 20 de apartamente a căror valoare se ridică la suma totală de 3.147.141 lei, sumă ce vine să acopere integral toate cheltuielile și creanța rămasă de recuperat (creanța este de 1.085.054 lei cf titlului executoriu dar în urma emiterii unor noi decizii se indica valoarea de 1.072.983 lei), astfel că valoarea imobilelor ce rămân pentru garantarea recuperării creanței este de aproape 3 ori mai mare decât valoarea creanței.

S-a arătat că, temeiul invocat de către aceștia se bucură de autoritate de lucru judecat căci instanța investită cu soluționarea unui litigiu identic între contestatori și intimată a constatat acest fapt, respectiv a încălcării dispozițiilor art. 142 al 1 Cod pr. fiscală în raport și de expertiza judiciară efectuată în cauză care se bucură de autoritate de lucru judecat, ca nr. imobilelor sechestrate și supuse procedurii executării silite prin valorificarea bunurilor imobile încă de la acea dată acopereau integral creanța, fiind în concordanță cu dispozițiile legale, în mod evident același lucru constatându-se și prin prezenta, cu atât mai mult cu cât creanța de recuperat a scăzut în mod considerabil, în fapt ea mai reprezentând mai puțin de l/3 din valoarea creanței inițiale.

S-a mai arătat de către contestatori faptul că, din conținutul normei juridice invocate rezultă cu valoare de principiu că urmărirea silită se poate întinde asupra bunurilor debitorilor a căror valoare însumată reprezintă 150% din creanță, ori prin menționarea expresă a acestui procent rezultă în mod clar că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a urmări întreaga avere a debitorului ci parte din aceasta în măsura necesară acoperirii creanței urmărite.

Urmărirea întregii averi a debitorilor sau cel puțin a unei părți din aceasta ce depășește cu mult procentul recomandat de legiuitor poate avea consecințe negative asupra solvabilității debitorului care în situația de față ar fi în imposibilitatea valorificării a unora dintre imobile și de a acoperi astfel parte din creanța cu sumele rezultate, la aceasta adăugându-se și culpa parțială a instituției care odată cu contestarea creanței inițial a respins orice apărare a contestatorilor și neacceptând diminuarea creanței prin raportare la decont, cum a procedat ulterior, condiții în care s-a și diminuat creanța inițiala cu mai bine de 2/3 .

Mai mult, aceste imobile sunt grevate de promisiuni de vânzare - cumpărare, contestatorii fiind vătămați prin menținerea sechestrului și valorificarea acestora în cadrul procedurii executării silite, mai cu seama că măsura de indisponibilizare este îndoielnică cu atât mai mult cu cât așa cum s-a arătat valoarea acestor imobile astfel cum sunt sechestrate în prezent și supuse valorificării reprezintă de 3 ori și jumătate valoarea creanței de recuperat. De fapt organul de executare silită este dator a valorifica acele bunuri în limita cotei de 150% ,astfel este răspunzător de eficientizarea procedurii și nu de a încuraja o eventuală speculă, plecând inclusiv de la valoarea derizorie stabilită prin raportul de expertiză făcut extrajudiciar de o societate plătită de intimată și încălcând valorile stabilite în mod definitiv și irevocabil în procedura contencioasă în cadrul dosarului_, valori la care trebuie să se raporteze executorul fiscal .

Contestatorii au arătat că au contestat expertiza extrajudiciară efectuată, solicitând ridicarea sechestrului pe cale administrativa ținând cont de desființarea inițială a titlurilor executorii raportat și la aceste aspecte, cererea nefiind soluționată prin emiterea unui act administrativ de admitere sau respingere. De asemenea ridicarea sechestrului se impunea și față de dispozițiile art. 130 Cod procedură fiscală în condițiile noi învederate prin prezenta.

Față de toate cele relevate, contestatorii au solicitat admiterea prezentei contestații, astfel cum a fost formulată invocând în drept prevederile OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

La data de 16 februarie 2013, contestatorii au depus la dosarul cauzei o precizare, respectiv completare a contestației promovate prin care au arătat că, față de efectuarea și a altor acte de executare silită - comunicarea și afișarea publicației de vânzare, au înțeles a contesta acestea argumentând termenul legal de 15 zile de la data luării la cunoștință de acesta și coroborat cu contestația ce face obiectul prezentului dosar contestatorii au solicitat, în raport de acest act de executare emis și coroborat cu petitul principal al contestației privind anularea tuturor formelor și actelor de executare și suspendarea executării silite, în principal până la soluționarea contestației în fond, iar în subsidiar, până la soluționarea irevocabilă a contestației cu anularea executării silite imobiliare, a actelor emise în raport de această modalitate de executare, anularea publicației de vânzare nr._ din data de 27.01.2012 (luată la cunoștința la data de 1.02.2012) ca nelegală, în raport de condițiile de nelegalitate față de emiterea acesteia, constatând nulitatea acesteia în raport de emiterea cu încălcarea dispozițiilor legale și față de contestarea valorilor stabilite prin raportul de expertiză extrajudiciar efectuat în dosarul execuțional de către un expert incompatibil și cu încălcarea autorității de lucru judecat - puterea de lucru judecat față de Hotărârea pronunțată în dosarul_ și consecințele de obligativitate a raportului de expertiză judiciară

Au mai solicitat și anularea raportului de expertiză, dispunerea anulării și încetării măsurii executorii a sechestrului de pe toate cele 31 imobile și radierea din cartea funciara a ipotecii în favoarea AFP A. pentru nelegalitatea măsurii în raport de încălcarea dispozițiilor legale, cu exonerarea de la plata cheltuielilor de executare, la acestea adăugându-se și petitele solicitate prin contestația efectiv formulate inițial.

În motivare, contestatorii au arătat că, prin contestația inițială au solicitat ca în raport de art. 142 să se dispună încetarea executării silite asupra unui nr. de 10 apartamente, față de valoarea acestora și față de valoarea tuturor celor 31 de imobile ce fac obiectul executării silite imobiliare având în vedere că întinderea executării silite asupra întregului patrimoniu depășește cota de 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare în condițiile în care întinderea asupra bunurilor se face în raport de cota de 150% .

S-a considerat însăși executarea silită imobiliară și actele de executare emise în cadrul acestei faze și formele de executare sunt nelegale și lovite de nulitate, întrucât acestea au fost demarate și emise cu încălcarea dispozițiilor legale.

Referitor la nulitatea publicației de vânzare, a măsurii sechestrului asigurător și a măsurii executării silite imobiliare, contestatorii au arătat că, publicația de vânzare este lovită de nulitate absolută față de indicarea greșită a numărului dosarelor execuționale, în fapt dosarele ce se regăsesc în antetul și indicate fiind_ și_/2010, dosare care nu vizează contestatorii întrucât titlurile executorii din aceste dosare nu sunt opozabile contestatorilor, fapt ce atrage nulitatea absolută a publicației întrucât nu poate fi demarată executarea silită și nu pot fi emise acte de executare decât în dosarele de executare care vizează contestatorii, prin prisma titlului executoriu care este opozabil.

Pe de altă parte, contestatorii au apreciat publicația de vânzare ca fiind nelegală și urmare a faptului că, în urma unor verificări s-au emis 2 decizii pe numele contestatorilor, decizii rezultate în baza a 2 rapoarte fiscale întocmite de organele competente prin care s-a constatat că, în urma valorificării unor imobile construite în regim propriu, contestatorii în calitate de persoane desfășurând activități de natură a produce venituri dintr-o activitate permanentă, trecând de valoarea prag impusă pentru înscrierea ca plătitori de TVA, trebuia ca la fiecare vânzare începând cu luna următoare să rețină contravaloarea TVA ce urma a fi achitat conform dispozițiilor și procedurii specifice Finanțelor Publice, aspect omis de către contestatori și astfel rezultând obligația retroactivă de a achita această sumă ce devenise exigibilă și a sumelor accesorii conform celor 2 decizii de impunere cu nr._ /2009 și_/2009 cu o valoare totala de peste 3.000.000 lei.

Împotriva acestor decizii contestatorii au formulat în termen legal contestație, soluția fiind de admitere în procedura administrativă, în acest sens fiind emise cele 2 decizii de soluționare a contestațiilor nr. 924/2011 și 921/2011 condiții în care cele 2 titluri de creanța inițiale, cele 2 decizii de impunere emise în baza raportului de inspecție fiscală au fost desființate.

Ca urmare a măsurii dispuse de către AFP A., executarea silită începută inițial în dosarele execuționale_ și_ a încetat de drept ,conform dispozițiilor art. 130 Cod procedură fiscală coroborat cu art. 148 al 4 lit. b Cod procedură fiscală dar și raportat la alin. 5 al aceluiași articol, prin desființarea titlului executoriu provenit din titlul de creanță de individualizare a creanței, cele 2 decizii de impunere, condiții în care toate actele și măsurile de executare au fost desființate, astfel că însăși măsurile de sechestru asigurător cât și măsurile de executare silită trebuiau ridicate având în vedere că executarea a încetat de drept prin efectul legii.

Contestatorii au solicitat a se constata că, procesele verbale de sechestru asigurător, măsura asigurătorie transformată în măsura executorie în raport de dispozițiile art. 129 Cod procedură fiscală al 3 și-au încetat efectele întrucât acestea devenind măsuri executorii au încetat ca urmare a încetării însăși a executării silite.

Astfel că, în mod obligatoriu aceste măsuri nu-și mai produc efectele devreme ce titlul executoriu a fost desființat, organul competent trebuind ca, în baza noilor titluri executorii să emită noi procese verbale de sechestru și înscrierea în cartea funciară, ca acte anterioare obligatorii emiterii publicației de vânzare.

S-a apreciat de către contestatori că, în strânsă legătură cu această situație, în mod obligatoriu se impunea însăși emiterea unor noi decizii conform art. 129 al 4 raportat la al 1 și 2, iar în baza acestor decizii se impunea mai apoi emiterea proceselor verbale în concordanță cu noul titlu conform art. 154 al 5 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat cu modificările și completările ulterioare, însă organul fiscal - executorul fiscal nu a emis aceste procese verbale noi, care se impuneau față de noile titluri executorii, în fapt publicația de vânzare fiind emisă în baza proceselor verbale emise anterior, respectiv în baza unor titluri executorii desființate, apreciind astfel procesele verbale ca fiind nelegale, ele neputând produce efecte juridice față de încălcarea dispozițiilor art. 154 coroborat cu art. 1129 raportat la 148 al 4 cod pr fiscală,

S-a solicitat de către contestatori a se constata de către instanță faptul că, măsura sechestrului, ca măsura executorie este nelegală și că nu are la bază niciun act de natură a produce astfel de efecte în raport de art. 154 cod pr fiscală, mai ales că, creanța pentru care contestatorii sunt urmăriți s-a modificat considerabil reducându-se cu până la de 3 ori față de creanța inițială, astfel că se impunea emiterea unor noi acte de executare, respectiv procese – verbale de sechestru, neputând opera vechile procese-verbale

Contestatorii au arătat de asemenea că înțeleg a contesta și valoarea exprimată în raportul de expertiză extrajudiciar făcut de .> Au arătat astfel că, raportul efectuat are aceleași valori calculate pe unitate individuală ca și raportul anterior infirmat de raportul judiciar ce trebuia avut în vedere valorile stabilite fiind opozabile față de Hotărârea judecătorească pronunțată în dosar_ dar și față de faptul că raportul a fost întocmit de o societate expert incompatibilă, valorile stabilite fiind mult sub prețul real de piață, astfel că au înțeles a contesta aceste valori, considerând că raportul de evaluare este nul de drept.

Cu privire la exonerarea de la plata cheltuielilor de executare, contestatorii au solicitat a se constata nelegalitatea onorariului de expertiză ce se solicită a fi achitată de către aceștia, în cuantum de peste 20.000 lei, față de împrejurarea că, acest onorariu se percepe pentru expertiza de evaluare efectuată în dosarele execuționale ce au încetat de drept prin stingerea executării însăși ca urmare a desființării titlului executoriu, condiție în care cheltuielile efectuate în acele dosare execuționale nu pot fi transmise ca obligații în prezentele dosare.

Cu privire la suspendarea - continuarea executării silite contestatorii au arătat că aceasta le-ar aduce grave prejudicii fiind în situația pierderii întregii averi, în situația în care există numeroase nereguli privind această executare silită .

În probațiune, contestatorii au depus la dosar xerocopii de pe actele din dosarele execuționale, respectiv somațiile emise, titlurile executorii, anunțul privind vânzarea pentru bunuri mobile, procesele verbale de sechestru, Anexa 1 la procesul verbal de sechestru, copia sentinței civile nr._/22.12.2010, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, decizia civilă nr. 510/R/22.03.2011 ( filele 20 – 44 dosar) .

Prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei la data de 17 februarie 2012, intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. a arătat că, se opune contestației la executare formulată de către contestatorii M. D. și M. A., solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că, contrar celor afirmate de contestatori, executarea silită față de aceștia a fost pornită după scadența obligațiilor bugetare.

Astfel, în urma reverificării dispuse Activității de Inspecție Fiscală din cadrul DGFP A. s-au întocmit Raportul de Inspecție Fiscală nr._/26.07.2011 și titlul executoriu reprezentat de Decizia de Impunere nr._/21.07.2011 pentru suma de 1.470.669 lei, față de debitorul M. D., respectiv Raportul de Inspecție Fiscală nr._/26.07.2011 și titlul executoriu reprezentat de Decizia de Impunere nr._/26.07.2011 pentru suma de 1.470.669 lei, față de debitorul M. A., titluri executorii comunicate debitorilor la data de 27.07.2011 - M. D., respectiv la data de 28.07.2011 -M. A. sub propriile semnături.

Aceste titluri executorii erau scadente la data de 20.08.2011, în condițiile art. 111 alin. 2 lit. b) din C.pr.fiscală.

Or, în cazul de fată titlurile de creanță transformate ulterior la scadență în titluri executori și reprezentate de Deciziile de Impunere arătate, au devenit scadente conform dispozițiilor legale citate, doar ulterior fiind emise Somațiile de Plată a acestora.

Intimata a arătat că, în cazul de față, deciziile de impunere reprezintă titlurile executorii legale, față de acestea demarându-se executarea silită după scadența lor, așa cum stabilesc dispozițiile art. 110 alin. 3" lit. a) din C.pr. fiscală, coroborat cu dispozițiile art. 111 alin. 2 lit. b) din C.pr.fiscală.

Astfel, s-a apreciat acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat.

În sprijinul procedurii demarate de către intimată și contrar criticilor din contestație, intimata a arătat că, asupra apartamentelor sechestrate a fost instituit în anul 2009 un sechestru asigurător.

Nu este real faptul că acest sechestru a fost anulat de instanță, ci doar redimensionat în mod expres, prin Sentința Civilă nr._/22.12.2010 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ . irevocabilă nu s-a procedat la anularea în totalitate a proceselor verbale de sechestru asigurător, ci la anularea măsurii asigurătorii asupra unui număr de 14 apartamente cum, de altfel, au solicitat contestatorii

Dispozitivul hotărârii judecătorești indicate stabilește fără echivoc faptul că instanța "anulează în parte actele de executare silită efectuate în dosarele execuționale nr._/2009 și_/2009 respectiv, sechestrul aplicat prin Procesul - Verbal încheiat la data de 30.12.2009 asupra celor 14 apartamente ale contestatorilor, încetează executarea silită cu privire la aceste apartamente"

Intimata a arătat că, este evident că procesele-verbale de sechestru asigurător nu au fost anulate decât parțial, în limitele celor dispuse de instanța de judecată, ele fiind valabile și continuând să-și producă efectele față de celelalte 31 de apartamente sechestrate.

Așadar, după ajungerea la scadență a titlurilor executorii arătate, măsurile asigurătorii, în condițiile art. 129 alin. 3 din C.pr.fiscală s-au transformat în măsuri executorii, urmând ca recuperarea creanțelor bugetare să se facă în urma unor licitații publice dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii, astfel încât, la data scadenței titlurilor, măsurile asigurătorii au devenit executorii, putându-se proceda la executarea silită a bunurilor sechestrate asigurător.

În acest sens, s-a procedat la întocmirea anunțului de licitație nr._/27.01.2012, dată ulterioară datei de 11.01.2012 la care au fost confirmate de primire Somațiile de Plată nr._/30.12.2011 și_/30.12.2011, adică cu respectarea strictă a dispozițiilor și termenelor prevăzute de art. 145 din C.pr.fiscală, considerând astfel că au fost respectate procedurile legale și cu privire la acest aspect.

Față de susținerile contestatoarei cu privire la nelegalitatea întocmirii unui nou Raport de Evaluare a imobilelor supuse executării silite, deși există un Raport de Expertiză Judiciară în dosarul sus - arătat, acestea sunt neîntemeiate.

Intimata a arătat că, este adevărat faptul că Raportul de Expertiză Judiciară stabilea alte valori decât cele din expertiza de evaluare, însă cu toate acestea, dat fiind intervalul mare de timp de la întocmirea acelui raport judiciar, organul fiscal, ținut și de dispozițiile art. 147 alin. 1 teza II C.pr.fiscală, ținând seama atât de interesul său de creditor, precum și de interesul debitorilor, considerând incidente dispozițiile art. 147 alin. 3 și 4 din C.pr.fiscală a solicitat o nouă evaluare care să stabilească valoarea actuală a bunurilor supuse executării silite.

Acest aspect a fost justificat și prin prisma faptului că într-o piață imobiliară aflată într-o instabilitate notorie este destul de improbabil faptul că valoarea de piață din 2010 va fi aceiași și la o dată mult ulterioară, adică la data la care aceste imobile vor putea fii efectiv executate de organele fiscale, existând un pericol evident ca să nu poată fii recuperată creanța bugetară în întregime.

Astfel, intimata a considerat că și din acest punct de vedere aprecierea acesteia a fost temeinică și legală.

S-a arătat totodată că, evaluatorul nu a fost desemnat de către intimată nici în mod subiectiv și nici în alt mod, acesta fiind stabilit de DGFP A. în urma unei licitații, fiind doar comunicată intimatei spre știință, conform adresei nr._/17.10.2011 a DGFP A. .

Referitor la faptul că în mod nelegal executarea silită vizează imobile cu o valoare de peste 150% față de creanța fiscală, intimata a arătat că și acest aspect este nefondat.

Este adevărat faptul că în urma deconturilor rectificative de TVA depuse de debitori la data de 21.12.2011, teoretic, valoarea creanțelor acestora a suferit unele reduceri.

Astfel, la data la care intimata a formulat apărarea, M. D. figurează cu o creanță de 1.074.394 lei, iar M. A. cu o creanță în cuantum de 1.073.308 lei, adică un total de 2.174.702 lei, valoarea inițială fiind de 3.260.191 lei.

Tocmai pentru a nu produce vreun prejudiciu debitorului, prin adresa nr. 74/10.02.2012 transmisă Comisiei de Licitație constituită la nivelul DGFP A. în vederea vânzării bunurilor sechestrate, intimata a solicitat acestei comisii ca eventuala vânzare a bunurilor sechestrate să se efectueze doar până la stingerea integrală a creanței de plată rămase, respectiv suma de 2.174.702 lei. în condițiile art. 142 alin. 5 C.pr.fiscală. în acel moment licitația urmând a fi oprită.

În aceste condiții, solicitarea contestatorilor de restrângere a sechestrului este neîntemeiată, invocând în acest sens dispozițiile art. 142 alin. 1 C.pr.fiscală .

Așadar, faptul că sechestrul asigurătoriu a devenit executoriu asupra a 31 de apartamente, așa cum a stabilit instanța de judecată, iar evaluarea a fost făcută asupra tuturor acestor apartamente, nu împietează asupra valabilității executării silite, din moment ce valorificarea acestora nu se va realiza decât strict în limita creanțelor debitorilor. Mai mult, în cazul în care s-ar proceda la redimensionarea sechestrului intimatei prin reducerea imobilelor supuse executării silite, s-ar ajunge în mod inevitabil la imposibilitatea recuperării integrale a creanței acesteia.

Astfel, la primul termen de licitație din data de 13.02.2012 nu s-a prezentat nici un ofertant, conform Procesului-verbal nr. 275/13.02.2012 a Comisiei de Licitație, iar în conformitate cu dispozițiile art. 62 alin. 8 din C.pr.fiscală, prețul de pornire în licitația a ll-a va fi diminuat cu 25%, iar în cazul în care se va ajunge la licitația a III-a prețul se va diminua cu 50% din prețul de evaluare. Un calcul simplu arată faptul că dacă bunurile vor fi vândute la licitația a lll-a (iar conform trendului de pe piața imobiliară și a blocajului pieței imobiliare în sine, există șanse mari să se ajungă în acest punct) nu se va putea obține decât suma de 1.630.095 lei sumă care în nici un caz nu va acoperii integral creanțele noastre si cheltuielile de executare a debitorilor.

Așadar și sub acest aspect executarea silită este temeinică și legală, contestația din prezentul dosar trebuie respinsă.

Pentru toate cele relevate, intimata a solicitat respingerea prezentei contestații, astfel cum a fost formulată.

În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea promovată pe prevederile art. 111 alin. 2 lit. b) din C.pr.fiscală, art. 110 alin. 3 lit. a) din C.pr.fiscală, art. 129 alin. 3 din C.pr.fiscală, art. 142 alin. 1 și 5 C.pr.fiscală, art. 145 din C.pr.fiscală, art. 147 alin. 1, 3 și 4 C.pr.fiscală, art. 62 alin. 8 din C.pr.fiscală, art. 115 C.pr.civ.

În susținerea cererii sale, în cadrul probei cu acte, a depus la dosar copii certificate ale înscrisurilor la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării formulate .

În probațiune, la termenul de judecată din data de 22.02.2012, s-a depus de către contestatori și un extras din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cadrul dosarului nr._ ( filele 65 – 70 dosar).

În ședința publică din data de 22.02.2012, intimata a formulat și o cerere, prin care a chemat în garanție ., în calitate de persoană de specialitate care a întocmit Raportul de Evaluare prin care au fost stabilite valorile de piață a apartamentelor din imobilul supus vânzării la licitație în cadrul, executării silite bugetare contestate de M. D. și M. A., solicitând admiterea acesteia atât în principiu, cât și în fond și obligarea chematei în garanție la suportarea tuturor cheltuielilor și a altor consecințe pecuniare ori de altă natură ce ar rezulta în sarcina intimate în cazul admiterii contestației la executare ce face obiectul dosarului de față

În motivare a arătat că, în conformitate cu declarația de Conformitate formulată de societatea evaluatoare, parte componentă a Raportului de Evaluare contestat, evaluatorul își asumă responsabilitatea pentru concluziile Raportului de Evaluare, astfel încât, orice răspundere pentru prețurile de evaluare prezentate îi revine acestuia.

Rezultă fără dubiu din aceste dispoziții, obligația prestatorului de a răspunde pentru exactitatea și corectitudinea constatărilor din Raportul de Evaluare întocmit.

Intimata a arătat că, aceasta nu are nici calitatea și nici competența de a verifica realitatea celor stabilite prin Raportul de Expertiză, acesta fiind, de altfel, motivul pentru care legea impune o evaluare de specialitate, rezultând în mod cert că întreaga responsabilitate pentru constatările Raportului de Evaluare revine evaluatorului, intimata nefăcând altceva decât să pună în aplicare constatările persoanei de specialitate, respectiv evaluatorul.

Evaluarea în sine a fost efectuată de o societate specializată în acest gen de lucrări și atestată de ANEVAR, societate care a fost desemnată câștigătoare în urma licitației organizată de DGFP A., prețul evaluării fiind stabilit în totalitate de evaluator ca organ de specialitate, astfel încât realitatea lui nu poate fi analizată de către intimată.

Pentru aceste motive, intimata a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea chematei în garanție . la suportarea tuturor cheltuielilor și a altor consecințe pecuniare ori de altă natură ce ar rezulta în sarcina intimatei în cazul admiterii contestației la executare ce face obiectul dosarului de față.

În drept, intimata și-a întemeiat cererea formulată pe prevederile art. 147 alin. 1 C.pr.fiscală; art. 60-63 C.pr.civ., art. 112 C.pr.civ.

La data de 28.02.2013, intimata a depus la dosar note de ședință față de precizările formulate la termenul anterior de contestatori și în completarea întâmpinării depuse, solicitând respingerea cererii de suspendare a executării silite, precum și a contestației în integralitatea ei.

În motivare a arătat că, considerăm că nu sunt motive întemeiate pentru admiterea cererii de suspendare a executării silite.

Motivul de suspendare având la bază indicarea eronată a dosarelor de executare nu poate fi primit pentru a se dispune această măsură, în mod evident fiind vorba de o simplă eroare materială care nu produce nici un fel de prejudicii contestatorilor și care prin sine însuși nu poate duce la nulitatea actelor de executare. De altfel, în afara faptului de a enunța acest motiv, contestatorii nu dovedesc nici o vătămare produsă ca urmare a acestei erori materiale, fiind evident faptul că atât sumele de plată cât și actele de executare îi vizează, neexistând dubii în ceea ce privește creanța de plată ori persoanele vizate de executarea silită.

Celelalte motive de suspendare invocate sunt, în fapt, motive de fond a executării silite ce au fost combătute de către intimată prin întâmpinarea depusă, practic precizările formulate nefiind altceva decât o dezvoltare a motivelor de fond a contestației la executare.

De asemenea, nu există nici o aparență de nelegalitate pentru ca instanța să procedeze la suspendarea executării silite.

Intimata a arătat că, nu există nici o probă care să ateste indubitabil faptul că o continuare a executării silite ar duce la producerea unor prejudicii irecuperabile pentru contestatori, coroborate, în mod obligatoriu, cu dovezi din care să rezulte aparența de nelegalitate a titlului executoriu dedus judecății.

Existența unor inconveniente ca urmare a executării silite este chiar de natura executării silite, fiind o stare normală ce însoțește executarea silită. Scopul este evident, recuperarea creanțelor creditorilor, cu respectarea normelor legale și a garanțiilor procesuale și procedurale, aceasta fiind o manifestare elocventă a forței coercitive a statului, așa numita manus publica.

De altfel, conform dispozițiilor art. 169 alin. 3 și 4 din C.pr fiscală referitor la sumele realizate prin executare silită "Dacă suma ce reprezintă atât creanța fiscală, cât și cheltuielile de executare este mai mică decât suma realizată prin executare silită, cu diferența se va proceda la compensare, potrivit art. 116, sau se restituie, la cerere, debitorului, după caz.

Despre sumele de restituit debitorul va fi înștiințat de îndată."

Astfel, nu este dovedită urgența în luarea acestei măsuri și nici prejudiciul ireparabil care s-ar produce în urma executării silite bugetare, cerințe imperative pentru dispunerea măsurii suspendării executării silite, drept pentru care considerăm că o atare cerere trebuie respinsă.

În ceea ce privește cuantumul sumei înscrise în titlul executoriu prin care au fost stabilite, acestea reprezintă probleme de fond care, după cum au arătat și contestatorii, au fost contestate în cadrul contestației administrative, fiind inadmisibil de analizat pe calea contestației la executare, în conformitate cu dispozițiile art. 173 C.pr.fiscală, art. 399 și urm. C,pr,civ.

Pentru toate aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației la executare din dosarul de față și respingerea capătului de cerere privitor la suspendarea executării silite, iar în cazul în care se va admite de către instanță acest capăt de cerere, să se stabilească și plata unei cauțiuni, în conformitate ce dispozițiile art. 403 alin. 1 C.pr.civ.

Pe fond intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii din dosarul de față, urmând a se constata temeinicia și legalitatea executării silite derulată de către intimată.

În drept, intimata și-a întemeiat notele pe dispozițiile art. 399 și urm. C.pr.civ., art. 142 alin. 1 C.pr.fiscală, art. 169 alin. 3 și 4 din C.pr fiscală, respectiv art. 403 alin. 1 C.pr.civ.

Contestatorii au depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând anularea și publicației de vânzare întocmită pentru a 2 licitație nr._/27.02.2012, contestând raportul de evaluare, solicitând infirmarea acestuia pe cale incidentală în raport de prețurile nereale, derizorii și conflictuale stabilite prin acest raport față de piața imobiliară reala și față de raportul judiciar pe care contestatorii înțeleg a-și întemeia prezenta contestație efectuat în dosar_ precum și față de autoritatea și opozabilitatea acestuia coroborata cu incompatibilitatea expertului evaluator.

Astfel, au arătat că, prin contestație au solicitat anularea formelor și actelor de executare în raport de neurmarea procedurii prevăzute de dispozițiile legale ce au determinat întocmirea unor acte, emiterea acestora în mod nelegal. În aceste condiții contestatorii au solicitat să se anuleze prima publicație de vânzare față de contestarea raportului de evaluare dar și față de ilegalitatea procedurii de emitere a acestuia, consecința anulării acestora fiind însăși anularea actelor de executare subsecvente constând în cea de a doua publicație de vânzare .

Prin răspunsul la întâmpinare contestatorii au arătat că, în ceea ce privește creanța datorată se constată că aceasta este greșit indicată de către intimată deoarece la această dată, în ciuda susținerilor acesteia, în urma acceptării decontului de TVA în cursul lunii ianuarie 2012 creanța s-a diminuat considerabil, în acest sens fiind emise acte legale de către organele fiscale competente care au stabilit că valoarea creanței bugetare datorată la această dată se cifrează în jurul sumei de peste 1.000.000 lei și nicidecum creanța invocată de către intimata din prezenta cauza.

Astfel, s-a arătat de către contestatori faptul că, titlurile executorii au suferit modificări ce se aduc la îndeplinire pe cale administrativă prin emiterea unor decizii/acte modificatoare, ceea ce s-a și întâmplat, 1a această dată contestatorii fiind urmăriți de organele fiscale pentru suma de 1.085.054 lei.

Referitor la procesele verbale de sechestru, contestatorii au arătat că, intimata este într-o gravă eroare și aceasta ca urmare a unei confuzii legate de însăși procedura de instituire a sechestrului și toate actele subsecvente plus efecte.

Astfel, prin hotărârea nr._/2010 pronunțată în dosarul_, instanța a dispus încetarea executării silite însăși asupra unui nr. de 14 apartamente ca urmare a concluzionării ce se regăsește în motivarea instanței, în acest condiții actele de executare silită întreprinse în baza unor titluri desființate nu mai au efecte, acestea fiind încetate de drept și neproducătoare de efecte juridice, orice act legat de această executare sau pe care se sprijină noua executare fiind lovite de nulitate absolută. În aceste condiții procesele verbale sunt ilegale și neopozabile, aceste acte de executare încetându-și efectele ca urmare a încetării executării însăși.

S-a precizat de către contestatori faptul că, aceste acte de executare în prezentul dosar, contestate ca legalitate, vizează titlurile executorii deciziile_/2011 și respectiv_/2011 emise în baza a 2 rapoarte fiscale, acte emise ulterior desființării deciziilor precedente, lipsite de efect.

La termenul de judecată din data de 14 martie 2012 s-a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului nr._ al Judecătoriei A. având ca obiect contestație la executare, prin care contestatorii au solicitat, în principal, precum în prezenta cauză anularea totală a actelor de executare silită efectuate în dosarele execuționale_/2011 și_/2011 .

La același termen de judecată instanța a dispus anularea ca netimbrată a cererii de suspendare a executării silite, formulată de către contestatori, respingând cererea contestatorilor privind acvirarea dosarului nr._ al Judecătoriei A..

Probațiunea a fost completată de către contestatori prin depunerea extraselor CF actualizate privind imobilele din litigiu, somația adresată comisiei de licitație pentru a nu proceda la adjudecarea imobilelor și dovada efectuării procedurii prealabile împotriva celor două decizii de impunere prin depunerea contestațiilor la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., alături de dovada demersurilor întreprinde către Curtea de Apel Timișoara ( filele 101 – 203 dosar).

De asemenea, contestatorii și-au precizat contestația promovată, prin care, față de acțiunea introductivă, au solicitat anularea actelor de executare și față de greșita întocmire a publicațiilor ce s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale privind plata TVA-ului.

Ca o primă problemă contestatorii au arătat că este însăși certitudinea creanței căci aceștia au criticat pe calea administrativă însăși actul de creanță și raportul care a stat la baza individualizării creanței, titlu de creanță care prin neplată a devenit titlu executoriu ce a determinat în mod nelegal demararea procedurii executării silite și urmărirea contestatorilor pentru o sumă dublă, față de cat ar datora având în vedere că, aceștia au arătat că aceștia nu ar fi plătitori de TVA, fapt întărit de însăși intimata din prezenta cauză care a valorificat toate cele 31 imobile fără a percepe TVA, deși contestatorii sunt înregistrați în scopuri de TVA conform dispozițiilor legale ca urmare a controlului general ce a determinat emiterea celor 2 decizii de impunere, tocmai datorită faptului că aceștia se presupune că ar fi desfășurat o activitate economică, premeditat pentru producerea de venituri, constantă și nu sporadică ce determină luarea în evidență ca plătitori de TVA.

Astfel, contestatorii au arătat că înțeleg a critica actele în integralitate, ca o critică în completare față de cele deja arătate, invocând aspectele referitoare la emiterea publicațiilor fără indicarea tuturor datelor și anume aspectele legate de licitarea imobilelor fără TVA-ul aferent caz în care se constată o nelegalitate având în vedere faptul că, contestatorii sunt plătitori de TVA ca urmare a înscrierii din oficiu în raport de incidența dispozițiilor art. 128 al 3 lit. b din Legea 571/2003 privind codul fiscal coroborat cu pct. 6 al 7 din HG 44/2004 privind normele metodologice de aplicare a codului fiscal raportat la art. 150 și următoarele Cod fiscal privind categoria persoanelor plătitoare de TVA și înscrierea acestora.

Contestatorii au mai arătat totodată că acestora nu le-au fost comunicate deciziile de impunere_ și_ și titlul executoriu conex celor 2, respectiv nr._ și_ și de asemenea decizia de sechestru asigurător nouă, în cazul în care după încetarea executării prealabile de drept s-a emis o nouă decizie.

Ulterior, la prezenta cauză s-a dispus și acvirarea dosarului nr._ al Judecătoriei A..

Contestatorii au formulat totodată și o cerere de recuzare a expertului evaluator ., timbrată cu suma de 8 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, cerere ce a fost respinsă de către instanță la termenul de judecată din data de 02 mai 2012.

La termenul de judecată din data de 16 mai 2012, (fila 271 dosar), instanța a încuviințat cererea de probațiune formulată de către contestatori privind efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții civile, fiind numit în cauză expert tehnic K. M. .

La termenul de judecată din data de 13 iunie 2012, ( fila 276 dosar), la prezenta cauză s-a dispus conexarea, în conformitate cu prevederile art. 164 Cod procedură civilă, a dosarului nr._ , având ca obiect contestație la executare, formulată de asemenea de contestatorii M. D. și M. A., prin care aceștia au solicitat anularea publicației de vânzare nr._/2012 din dosar execuțional nr._ și_/2011.

Raportul de expertiză efectuat în cauză a fost depus pentru termenul de judecată din data de 10.10.2012 ( filele 285 – 564 dosar), fiind comunicat părților .

La același termen de judecată, contestatorii au formulat o nouă precizare a contestației, prin care, față de petitul privind anularea formelor și a actelor de executare, inclusiv a actelor subsecvente, au solicitat instanței să ia act, în virtutea principiului disponibilității și de solicitarea de a anula, ca acte subsecvente și a procesele verbale de licitație emise în cadrul celei de a III – a licitații în condițiile art. 163 alin. 10 Cod procedură civilă, la data de 04.04.2012 în dosarele execuționale nr._,_/2011 ca o consecință a anulării celorlalte acte de executare .

Astfel au arătat că, prin dosarul conexat la prezenta cauză au solicitat anularea publicațiilor de vânzare față de valoare derizorie și nereală stabilită pentru imobilele supuse executării silite, apreciind procesele verbale încheiate ca fiind nelegale și implicit licitațiile a căror rezultat valoric se situează sub valoarea de plecare reală diminuată cu 50%, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 163 alin. 8, ceea ce determină nulitatea actului de licitație, atât a publicației primare de vânzare cât și a celor subsecvente, față de solicitarea de infirmare a valorii stabilite prin raportul de expertiză .

Părțile au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat, iar reprezentantul chematei în garanție a depus la dosar, la termenul de judecată din data de 07.11.2012, un număr de 416 planșe foto, pentru a se avea în vedere de către expert la efectuarea expertizei ( filele 586 – 1002 dosar).

Prin încheierea dată în ședința din Camera de Consiliu din data de 18.12.2012, instanța a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de către contestatori, dispunând, scutirea acestora de la plata onorariului de expert în sumă de 3250 lei, punând în sarcina acestora necesitatea achitării diferenței în sumă de 3250 lei.

Intimata a completat probațiunea prin depunerea proceselor verbale de licitație prin care au fost adjudecate apartamentele ce formează obiectul executării silite imobiliare, procesele verbale de adjudecare a imobilelor, precum și decizia de impunere nr. 4619/11.01.2012 ( filele 1060 – 1272 dosar) .

La data de 13.02.2013, contestatorii au depus precizare prin care au arătat că, față de raportul de expertiză efectuat și contestația formulată se impune anularea unor proceselor verbale, respectiv pv. încheiat pentru ., cadastral_ – C2 – U25, procesul verbal încheiat pentru ., cadastral_ – C1 – U 28, procesul verbal încheiat pentru ., cadastral_ – C1 – U 25, procesul verbal încheiat pentru ., cadastral_ – C1 – U 26, procesul verbal încheiat pentru ., cadastral_ – C2 – U 29, procesul verbal încheiat pentru ., cadastral_ – C2 – U32, procesul verbal încheiat pentru ., cadastral_ – C2 – U31, procesul verbal încheiat pentru ., cadastral_ – C2 – U 29, procesul verbal încheiat pentru ., cadastral_ – C2 – U 28, procesul verbal încheiat pentru ., cadastral_ – C1 – U31 și procesul verbal încheiat pentru ap. 32/.._ – C1 – U 32. ca urmare a vânzării cu încălcarea pragului de 50 % prevăzut .

La rândul său, la data de 19.02.2013, chemata în garanție a formulat note de ședință prin care a arătat că, aceasta, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu DGFP A., a efectuat evaluarea apartamentelor supuse executării silite de către DGFP A., scopul evaluării după criteriile ANEVAR fiind stabilirea unui preț estimativ de pornire a licitației publice, în condițiile disp. art. 1623 Cod pr. fisc.

În baza acestui contract, a procedat la evaluarea apartamentelor pe baza criteriilor ANEVAR ținând seama și de zona unde sunt amplasate apartamentele - zona periferica A. - precum și de starea tehnică a apartamentelor, cu deficiente de construire și finisare parțială.

Raportul de evaluare a fost comunicat cu reclamanții debitori M. D. și M. A. și s-a trecut la executarea silită prin licitație publică.

La prima licitație nu s-a prezentat nici o persoană, la a doua o singură persoana iar la a treia licitație concurența fiind mai mare s-au vândut toate apartamentele însă, nici în această ultimă fază prețul de adjudecare nu a ajuns la nivelul valoric al evaluării, prețul fiind sub acest nivel.

Conform Normelor ANEVAR verificarea rapoartelor de evaluare se face de către un verificator ANEVAR conform cap. 27 din Standardele Uniforme Canadiene ale Practicii Profesionale de Evaluare ( CUSPAP ) care trebuie să examineze datele, raționamentele, analizele și concluziile de primul evaluator pentru a determina credibilitatea concluziilor asupra valorii și adecvarea dovezilor de fundamentare utilizate.

S-a apreciat de către chemata în garanție că, contestatorii prin ocolirea procedurii legale, au solicitat evaluarea apartamentelor pentru stabilirea valorii acestora în momentul executării silite, printr-un expert tehnic K. M.. Or, această nouă expertiză nu examinează datele, analizele și raționamentele raportului de evaluare, ci evaluează apartamentele pe baza de criterii de comparație inadmisibile și ajunge la valori cu mici diferențe superioare celor din raportul de evaluare.

Întrucât întreaga construcție a poziției contestatorilor se bazează pe acest raport de expertiză, chemata în garanție a apreciat că expertiza în cauză trebuie înlăturată .

Cu privire la aspecte de fond, chemata în garanție a arătat că, în ceea ce privește valoarea de circulație al apartamentelor și prețul estimat pentru pornirea licitației, contestatorii și expertiza tehnică fac confuzie între prețul apartamentelor - valoarea de circulație - și prețul estimat al unui apartament pentru pornirea licitației.

Astfel, valoarea de circulație, conform prevederilor art.160 Cod pr. fisc. se referă la procedura de valorificare directă a bunurilor, deci este un pret fix.

Valoarea estimată a apartamentelor, conform art.162 Cod pr. fisc, în cazul vânzării la licitație, ca preț de pornire a licitației, valoarea reală a apartamentului funcție de cerere și ofertă fiind stabilită la finele licitației.

În urma licitațiilor succesive, datorate lipsei de licitanți în fazele I și II, apartamentele s-au vândut la o a treia licitație sub valoarea stabilită de chemata în garanție, licitația publică confirmând realitatea evaluării efectuate de către aceasta și nu supraevaluarea din expertiza tehnică.

Chemata în garanție a apreciat totodată că, expertiza tehnică nu are o bază reală și folosește metode de comparație inadecvate, arătând astfel că, întrucât este vorba de evaluarea apartamentelor sub aspect fizic, era obligatoriu ca experta să vadă apartamentele in starea în care se aflau la data evaluării, ori acest lucru nu s-a făcut. De aici rezultă evident că nu poate fi vorba de constatări obiective și concluzii precise.

Mai mult, expertiza tehnică după ce nu a văzut apartamentele fizic, le compară cu alte apartamente din zone centrale ale orașului, cu grad de finisare și dotări net superioare - zona UTA, zona Kaufland.

De asemenea, în raportul de evaluare, ilustrat și cu poze relevante chemata în garanție a arătat că, apartamentele sunt parțial finisate, în timp ce expertiza tehnică precizează doar că sunt finisate, diferența fiind evidentă.

Mai mult, în cauză nu s-a produs nici o probă din care să rezulte greșelile raportului de evaluare care să antreneze răspunderea în garanție.

Pentru a se realiza obligarea garantului la despăgubiri, este obligatoriu a se stabili culpa acestuia, care a dus la prejudicierea celui pentru care s-a garantat.

Or, chemata în garanție a arătat că, nici DGFP și nici expertiza tehnică nu relevă greșeli ale raportului de evaluare privind concluzii, raționamente, credibilitatea concluziei asupra valorii bunului evaluat.

Din contră raportul de expertiză tehnică însușește în mare parte constatările chematei în garanție privind deficiențele constructive și de finisare și estimează o valoare puțin diferită de estimarea din raportul de evaluare, or, valoarea estimată într-un anumit moment al unui apartament vizionat în direct nu este sinonimă cu valoarea de circulație - de piață - a apartamentului vizionat din poze puse la dispoziție de către aceasta.

În ultimă instanță, chemata în garanție a solicitat instanței a observa că justețea constatărilor și concluziilor raportului de evaluare a fost confirmat la a III - a licitație, când prețul la licitație, finalmente nu a depășit valoarea estimata de către aceasta.

Pentru aceste motive, chemata în garanție a solicitat respingerea contestației și a cererii de chemare în judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:

După cum rezultă din dosarul execuțional atașat, împotriva contestatorilor s-a declanșat procedura executării silite asupra unui număr de 31 de apartamente, în dosar execuțional nr._, respectiv nr._, în baza titlurilor executorii nr._/21.02.2012, nr._/30.12.2011, nr._/22.02.2012 și nr._/30.12.2011, pentru o creanță de 1.066.594 lei în ceea ce îl privește pe debitorul M. D., respectiv 1.065.508 de lei în ceea ce o privește pe debitoarea M. A..

Anterior, împotriva contestatorilor, în dosarele execuționale nr._/2009 și_/2009, în baza altor titluri executorii, emise în data de 23.12.2009 în baza deciziilor de impunere nr._/30.11.2009 și nr._/30.11.2009 a fost începută executarea silită pentru recuperarea creanței fiscale de 3.004.742 de lei, sens în care s-a instituit sechestru asupra unui număr de 44 de apartamente proprietatea contestatorilor.

Astfel după cum rezultă din cuprinsul proceselor verbale de sechestru din data de 30.12.2009 (f.10-19), contrar susținerilor intimatei asupra imobilelor a fost instituit un sechestru execuțional, în baza art.154 alin.5 din OG nr.92/2003 și nu un sechestru asigurator, fiind de altfel indicate numărul somației emise precum și a titlurilor executorii.

Prin sentința civilă nr._/22.12.2010 din dosar nr._ al Judecătoriei A., rămasă irevocabilă prin decizia nr.510R/22.03.2011 a Tribunalului A., sechestrul a fost restrâns asupra unui număr de 31 de apartamente, aceleași imobile executate silit în prezentul dosar.

Totodată, au fost admise contestațiile formulate de către debitori în baza art.205 din OG nr.92/2003 împotriva celor două decizii de impunere amintite, care au fost desființate prin Deciziile nr.921/2011 și 924/2011 (f.238-270), în urma noului control efectuat fiind emise deciziile de impunere nr._/2011 și_/2011.

Față de cele de mai sus, întrucât potrivit art. 148 alin.4 lit.b din OG nr.92/2003, executarea silită încetează dacă a fost desființat titlul executoriu, și cum modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător (art.141 alin.3 din OG nr.92/2003), rezultă că, urmare a anulării deciziilor de impunere nr._/2009 și nr._/2009 care au stat la baza emiterii titlurilor executorii din dosarele execuționale nr._/2009 și nr._/2009 în care a fost instituit sechestrul execuțional prin procesele verbale de sechestru din data de 30.12.2009, întreaga executare silită din dosarele execuționale amintite a încetat, iar sechestrul instituit nu mai este valabil.

După cum se observă din dosarul execuțional atașat și din extrasele de carte funciară ale imobilelor executate silit, în dosarele execuționale nr._ și_ intimata nu a instituit sechestru în vederea efectuării executării silite în baza noilor titluri executorii emise astfel cum prevede art.154 din OG nr.92/2003, iar sechestrul instituit inițial asupra imobilelor executate silit nu mai era valabil, după cum am arătat mai sus.

Prin urmare, în lipsa unui sechestru valabil instituit asupra imobilelor, contestația la executare formulată este întemeiată.

Pe de altă parte, sunt întemeiate și motivele de contestație legate de valoarea acestor imobile.

Astfel, potrivit evaluării extrajudiciare efectuată de către intimată, valoarea totală a imobilelor este de 3.260.191 de lei, în vreme ce conform raportului de expertiză întocmit în prezentul dosar ( f.301-304) valoarea imobilelor este de 3.635.800 de lei, rezultând o diferență de 375.609 lei, care probează o vătămare evidentă a contestatorilor.

Este adevărat că imobilele se vând la prețul stabilit în cadrul licitației, dar acest preț se stabilește în condițiile art.162 alin.8 din OG nr.92/2003, raportat la prețul de evaluare, ținând seama și de prevederile art.162 alin.10 din OG nr.92/2003 care arată că prețul final nu poate coborî sub 50% din această valoare.

Cu privire la raportul de expertiză în specialitatea construcții efectuat în prezenta cauză, văzând că toate părțile au fost acord la termenul din data de 28.08.2012 ca evaluarea să fie efectuată în baza datelor tehnice menționate în Procesele verbale de Inspecție și Identificare întocmite pentru fiecare apartament de către chemata în garanție cu ocazia efectuării raportului de expertiză extrajudiciară și semnate de către reprezentantul intimatei, conform propunerii expertului (f.278), față de împrejurarea că nu se putea asigura accesul în imobile, cerere justificată cu atât mai mult cu cât imobilele au fost vândute la licitație, noii proprietari efectuând modificări, instanța nu va putea reține criticile intimatei și chematei în garanție legate de raportul de expertiză efectuat în cauză cu privire la aceste aspecte. Totodată expertul desemnat în cauză a arătat în mod expres faptul că la efectuarea expertizei s-a scăzut valoarea lucrărilor nerealizate și s-au făcut corecții pentru lucrările aflate în curs de finalizare și necesare a se remedia, s-au făcut corecții referitoare la amplasament și finisaje față de apartamentele folosite ca și comparabile, s-au vizionat apartamente din blocurile de pe .-a avut acces, iar finisajele existente sau lipsa lor a rezultat din Procesele verbale de Inspecție și Identificare întocmite de chemata în garanție (f.1041-1044). De altfel, nici una dintre părți nu a solicitat o nouă expertiză în condițiile art.212 alin.2 Cod de procedură civilă.

Un alt motiv invocat de către contestatori și care este întemeiat este faptul că între sumele pentru care aceștia sunt executați silit se regăsesc și sume care reprezintă cheltuieli de executare silită din dosarele execuționale din 2009 reprezentând cheltuieli de executare silită stabilite prin procesele verbale_/2010 și nr._/2010 (comunicate contestatorilor sub semnătură-f.221-224) și care sunt desființate față de prevederile art.148 alin.4 lit.b din OG nr.92/2003 ca urmare a încetării executării silite în aceste dosare execuționale.

Nu pot fi primite criticile aduse de către contestatori în ceea ce privește cuantumul sumelor înscrise în titlurile executorii, deoarece aceste motive vizează aspecte de fond care pot fi analizate doar în cadrul procedurii contestației reglementate de art.205 și urm.din OG nr.92/2003, procedură de care de altfel aceștia au și uzitat.

Nu se pot reține nici aspectele legate de faptul că raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._ se bucură de autoritate de lucru judecat deoarece este vorba despre o probă efectuată în acest dosar, prin care s-a stabilit valoarea imobilelor în acel moment.

Este neîntemeiat și motivul legat de indicarea eronată a numerelor de dosare execuționale din prima publicație de vânzare, deoarece este vorba despre o simplă eroare materială care nu a produs nici o vătămare contestatorilor, și care de altfel a fost ulterior îndreptată de către intimată (f.29 dos execuțional atașat).

Cu privire la faptul că debitorilor urmăriți nu le-a fost comunicată decizia nr.4619/2012, această susținere este contrazisă de dovezile de comunicare depuse la dosar (f.1276-1279), iar comunicarea titlurilor executorii nr._/2011 și_/2011 reiese din lista confirmărilor depusă la filele 21 și 22 din dosar_ atașat, unde sunt menționate somațiile la care sunt anexate aceste titluri (6241 și 6242), titlurile fiind depuse de altfel chiar de către contestatori la dosar (f.20-23)

Față de cele de mai sus, în baza art.172 din OG nr.92/2003, instanța va admite contestațiile la executare conexate și precizate de contestatorii M. D. și M. A., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. și în consecință va dispune anularea executării silite din dosar execuțional nr._/2011 și dosar execuțional nr._/2011.

În baza art.274 Cod de procedură civilă instanța va obliga intimata să achite contestatorilor cheltuieli de judecată în sumă de 5250 de lei reprezentând onorariu de expert.

În temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 se va obliga intimata să plătească statului suma de 3250 lei reprezentând diferență onorariu de expert de care au beneficiat contestatorii prin încuviințarea ajutorului public judiciar.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, față de motivul de admitere al contestațiilor la executare, în condițiile în care executarea silită a fost efectuată fără a se institui un sechestru conform cu art.154 din OG nr.92/2003, ci în baza sechestrelor din dosarele execuționale din 2009 unde executarea silită încetase conform art.148 alin.4 lit.b din OG nr.92/2003 cu consecința desființării tuturor actelor efectuate, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru admiterea cererii de chemare în garanție formulată de către intimată. Aparte de acest aspect, chiar dacă între raportul de expertiză extrajudiciară și cel din prezentul dosar există diferențe cu privire la valorile stabilite, nu se poate trage concluzia că societatea de evaluare a procedat la o subevaluare voită și că s-a săvârșit o faptă ilicită de către aceasta, cu atât mai mult cu cât evaluarea imobilelor presupune o procedură de estimare și comparare care poate determina apariția unor rezultate diferite raportate la același obiect evaluat.

În baza art.1357 Noul cod civil și art.60-63 Cod de procedură civilă, se va respinge cererea de chemare în garanție formulată de către intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. în contradictoriu cu chemata în garanție ..

În baza art.274 Cod de procedură civilă nu se vor acorda cheltuieli de judecată deoarece chemata în garanție nu a făcut dovada efectuării acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite contestațiile la executare conexate și precizate de contestatorii M. D. și M. A., ambii domiciliați în A., ., jud. A., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., cu sediul în A., ., jud. A., și în consecință dispune anularea executării silite din dosar execuțional nr._/2011 și dosar execuțional nr._/2011.

Obligă intimata să achite contestatorilor cheltuieli de judecată în sumă de 5250 de lei reprezentând onorariu de expert.

Obligă intimata să achite statului suma de 3250 lei reprezentând diferență onorariu de expert de care au beneficiat contestatorii prin încuviințarea ajutorului public judiciar.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de către intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. în contradictoriu cu chemata în garanție ., cu sediul în A., .. 6, jud. A..

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2013.

Președinte, Grefier,

A. B. V. A. T.

Red./Tehn.

ABV/AT/28.03.2013

7 Ex. /4 . contestatorii M. D.

M. A., ambii domiciliați în A., ., jud. A.

intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., cu sediul în A., ., jud. A.

chemata în garanție ., cu sediul în A., .. 6, jud. A..

1 ex. se va comunica Municipiului A. - Direcția Venituri

← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 6898/2013....		Somaţie de plată. Hotărâre din 20-03-2013, Judecătoria ARAD →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Sentința nr. 4943/2013. Judecătoria ARAD Contestaţie la executare. Încheierea nr. 658/2013. Judecătoria ARAD Revendicare mobiliară. Încheierea nr. 2078/2013. Judecătoria ARAD Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 6898/2013. Judecătoria ARAD Somaţie de plată. Hotărâre din 20-03-2013, Judecătoria ARAD Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 2311/2013. Judecătoria ARAD Contestaţie la executare. Sentința nr. 3738/2013. Judecătoria ARAD Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6589/2013. Judecătoria ARAD