Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 6533/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6533/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 9213/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6533
Ședința publică din 22.10.2013
Președinte: A.-M. A.
Grefier: S. B.
S-a luat în examinare plângerea formulată de reclamantul P. F. în contradictoriu cu pârâtul V. I., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată depuse la dosar prin serviciul registratură, din partea pârâtului, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 17.10.2013, care face parte integrantă din prezenta, când a fost amânată pronunțarea pentru acest termen.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 14.06.2013, sub nr._, reclamantul P. F. a chemat în judecată pârâtul V. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să încheie cu reclamantul act autentic de vânzare cumpărare pentru suprafața de_ mp teren extravilan înscris în Titlu de proprietate nr._/1992 situat în ./17, evidențiat în CF nr._ M., în caz contrar sentința să țină loc de act autentic; să se dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară, respectiv înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului, cu titlu de cumpărare. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin promisiunea autentică de vânzare cumpărare încheiată la data de 11.03.2013 cu pârâtul, în fața BNP M. S. O. din C., pârâtul s-a obligat ca în schimbul prețului achitat încă din anul 1997, să-i transmită reclamantului dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 35.000 mp teren arabil.
Reclamantul a mai arătat că acest teren era neevidențiat în cartea funciară și era înscris în titlu de proprietate menționat, iar după încheierea promisiunii și a unei procuri speciale, a făcut demersurile legale pentru intabulare în CF ca mai apoi să poată întocmi cu pârâtul contract autentic.
O parte din terenul descris, pârâtul l-a vândut, după ce reclamantul a făcut intabularea, numitului B. E. H., respectiv suprafața de 21.400 mp, restul de 13.600 mp pârâtul neputând să-l înstrăineze pentru că era notată în CF promisiunea de vânzare cumpărare încheiată cu reclamantul.
S-a mai arătat de către reclamant că la data de 03.06.2013 l-a chemat pe pârât să se prezinte în fața BNP L. G. pentru a încheia contractul autentic pe această suprafață de teren, dar acesta nu a dat curs solicitării reclamantului, motiv pentru care reclamantul a prezentat prezenta acțiune.
În drept s-au invocat prevederile art. 1270, 1271, 1272, 1273, 1275 și 1279 Cod civil.
În susținerea acțiunii, în cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a depus la dosar în copii: promisiunea de vânzare cumpărare, titlu de proprietate, extras CF, notificare, încheiere de certificare.
Pârâtul nu a depus întâmpinare ci a depus note de ședință prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
În motivare pârâtul a arătat că în anul 1997 i-a lăsat reclamantului, pentru a-l lucra, terenul în litigiu, reclamantul plătindu-i suma de 2.100 lei pentru folosirea terenului, nicidecum ca preț de vânzare.
Din anul 1997 și până în anul 2013, reclamantul a folosit terenul pârâtului, fără să-i mai plătească ceva acestuia sau fără să i-l restituie.
Pârâtul a mai arătat că în primăvara acestui an, reclamantul l-a chemat pe pârât la un birou notarial, unde a fost pus să semneze un act din care pârâtul a înțeles că dacă îl semnează poate primi înapoi pământul, dar cu condiția restituirii dublului sumei achitate de către reclamant.
S-a mai arătat de către pârât că nu este de acord să vândă pământul reclamantului cu suma achitată inițial de 2100 lei pentru 3,5 ha deoarece, în prezent, 1 ha de teren arabil se vinde cu circa 1500 euro.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a încheiat cu pârâtul V. I., la data de 11.03.2013, o promisiune de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 258/11.03.2013 de Biroul Notarial Public M. S. – O. (f. 4), având ca obiect teren arabil în suprafață totală de 35.000 mp (compus din tarlaua cu nr. top. 54, . suprafață de 13.600 mp și tarlaua cu nr. 58, . suprafață de 21.400 mp) situat în extravilanul comunei M., . în titlul de proprietate nr. 13.523/01.09.1992. Prețul a fost achitat în anul 1997 de către reclamant care a folosit de atunci terenul, conform mențiunilor din contract conformate de pârât în răspunsul la interogatoriu.
Conform înțelegerii dintre părți, contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică urma să se încheie cel mai târziu la data de 01.10.2013.
Prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtului V. I. să încheie contract de vânzare în formă autentică cu reclamantul pentru o parte din terenul care a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, respectiv pentru suprafața de 13.600 mp teren extravilan situat în tarlaua 54 ., întrucât restul terenului a fost înstrăinat de pârât numitului B. E. H..
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, invocând în apărare următoarele:
- suma achitată de reclamant în anul 1997 nu a fost preț ci arendă
- i se încalcă dreptul de proprietate dacă este obligat să vândă terenul său reclamantului
Instanța reține ca neîntemeiate apărările pârâtului.
Astfel, cu privire la susținerea acestuia potrivit căreia suma achitată de reclamant în anul 1997, când pârâtul a plecat în Germania, nu a fost preț ci arendă, instanța reține că această susținere trebuia dovedită de pârât atât timp cât în promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată cu reclamantul se menționează expres că prețul a fost achitat în întregime în anul 1997, or pârâtul nu a făcut nicio dovadă în acest sens. Oricum, arenda se stabilește în principiu pe o anumită perioadă, urmând a fi achitată la anumite intervale de timp și nu global. Prin urmare, susținerea pârâtului V. I., pe lângă faptul că nu a fost dovedită, este și puțin plauzibilă. Prin urmare, instanța reține că reclamantul și-a îndeplinit obligația sa, de plată a prețului, astfel că este îndreptățit să obțină obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Într-adevăr, în cuprinsul promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată de părți s-a inserat următoarea clauză: „dacă promitentul vânzător sau moștenitorii acestuia nu vor mai fi de acord cu autentificarea actului și nici nu se va obține o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare, atunci va restitui de două ori suma achitată”. Însă, aceasta nu trebuie interpretată ca o clauză de dezicere (arvună de dezicere), care să-i dea dreptul pârâtului să se dezică de contract oricând, cu obligația plății dublului prețului achitat de reclamant. Astfel, conform tezei întâi a clauzei mai sus citate, „în cazul în care vreuna din părți nu se va prezenta pentru autentificarea actului, cealaltă poate solicita instanței de judecată să pronunțe o hotărâre judecătorească, care să țină loc de act autentic de înstrăinare”. Interpretând coroborat cele două texte, instanța reține că acestea stabilesc doar dreptul promitentului-cumpărător ca, în cazul refuzului promitentului-vânzător sau a moștenitorilor acestuia de a încheia contractul în formă autentică, să obțină o hotărâre judecătorească care să suplinească consimțământul lor. D. în situația în care promitentul vânzător nu mai este de acord cu autentificarea actului și, în plus de asta, nu se va putea obține o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare (din motive obiective, spre ex. terenul care a făcut obiectul promisiunii a fost înstrăinat), doar atunci promitentul-vânzător va avea obligația de a restitui dublul prețului achitat de cumpărător. Prin urmare, este vorba de două condiții cumulative pentru activarea acestei clauze: 1 – promitentul vânzător să nu mai fie de acord cu încheierea contractului și 2 – să nu poată fi pronunțată o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare. În cazul din speță nu există niciun impediment pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic, astfel că pârâtul promitent – vânzător nu se poate prevala de clauza mai sus citată. Mai mult, această clauză a fost stipulată în favoarea promitentului-cumpărător astfel că doar acesta se poate prevala de ea, nu și promitentul-vânzător.
În consecință, instanța reține că în speță, pârâtul nu are un drept de dezicere care să lase fără efecte promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată cu reclamantul, astfel că, atât timp cât aceasta a fost valabil încheiată, trebuie respectată de pârât, în baza art. 1.270 C.civ.
În ce privește susținerea pârâtului că s-ar încălca dreptul de proprietate recunoscut de Constituție, dacă ar fi obligat la înstrăinarea terenului său, instanța reține că aceasta este neîntemeiată întrucât nu poate fi vorba de încălcarea unui drept de proprietate al pârâtului atât timp aceasta a semnat de bună-voie promisiunea de vânzare-cumpărare în baza căreia ulterior avea obligația de a transmite dreptul de proprietate reclamantului. Pârâtul nu poate să refuze încheierea contractului de vânzare-cumpărare doar pentru simplul motiv că a aflat ulterior că terenul valorează în prezent mai mult, întrucât s-ar încălca principiul forței obligatorii a actelor juridice prevăzut de art. 1.270 C.civ.
Ca atare, reținând că reclamantul și-a îndeplinit obligația de a achita prețul vânzării, iar pârâtul refuză încheierea contractului în formă autentică, în baza art. 1.279 alin. 2 C.pr.civ., va admite acțiunea reclamantului și va dispune ca prezenta hotărâre să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în suprafață de_ mp extravilan, înscris în titlul de proprietate nr._/1992 situat în . intabulat în cartea funciară nr._ M., nr. top._.
De asemenea, va dispune Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A. să înscrie dreptul de proprietate al reclamantului în cartea funciară.
În baza art. 453 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat, ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamant a sumei de 1.217 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru (514 lei), timbru judiciar (3 lei) și onorariu de avocat conform chitanței nr. 146/31.05.2013 (700 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. F. în contradictoriu cu pârâtul V. I..
Dispune ca prezenta hotărâre să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în suprafață de_ mp extravilan, înscris în titlul de proprietate nr._/1992 situat în ./17 și intabulat în cartea funciară nr._ M., nr. top._.
Dispune Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. să înscrie dreptul de proprietate al reclamantului în cartea funciară.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.217 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2013.
Președinte, Grefier,
A.-M. A. S. B.
Red/dact
AMA/SB – 25.11.2013
6 ex/2 comunicări
- P. F. – S., nr. 471, jud. A.
- V. I. – S., nr. 748, jud. A.
1 ex. se va comunica la OCPI A. și la AFP C., după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 4478/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 5161/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
