Pretenţii. Sentința nr. 5161/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5161/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1667/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5161
Ședința publică din 10 septembrie 2013
Președinte: C. L. D.
Grefier: R. L. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul L. G. în contradictoriu cu pârâtul I. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei au lipsit părțile.
Instanța în temeiul art. 104 al. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor de judecată lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal, în momentul în care se efectuează apelul cauzei, reclamantul, care se află în sala de judecată, părăsește sala de judecată.
Instanța în temeiul art. 104 al. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor de judecată lasă cauza la a ultima apelare.
La al treilea apel nominal efectuat la ora 09:24 nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În ceea ce privește excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei A. întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2005, instanța apreciază că nu sunt incidente aceste dispoziții legale raportat la cuprinsul acțiunii și precizării reclamantului; în concret nu se solicită anularea vreunui act administrativ ci se solicită plata unor daune morale ca urmare a atingerii adusă moralei și demnității, astfel că, în temeiul art. 1 din vechiul Cod de procedură civilă apreciază că este competentă Judecătoria A. să judece prezenta cauză, pe cale de consecință, în temeiul art. 137 alin . 1 din vechiul Cod de procedură civilă respinge excepția lipsei competenței materiale.
În ceea ce privește cererea în probațiune formulată de reclamant, instanța apreciază că aceasta nu este utilă și concludentă raportat la precizarea de acțiune astfel că o respinge. Mai mult, instanța constată că prin cererea în probațiune formulată de reclamant privind audierea medicului de familie în calitate de martor, acesta dorește a dovedi starea sa de sănătate în condițiile în care obiectul prezentului dosar sunt daunele morale ca urmare a atingerii adusă morale iși demnității.
Văzând faptul că reclamantul nu a precizat în scris cererea de majorare a pretențiilor invocate, așa cum s-a dispus de către instanță, urmare a precizării orale în ședința din data de 21.05.2013, de asemenea, actele și lucrările dosarului instanța reține cauza spre pronunțare.
J U D E C A T A
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 05.02.2013, sub nr. de dosar_, reclamantul L. G. în contradictoriu cu pârâtul I. N. a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata daunelor morale ca urmare a atingerii adusă moraleiși demnității.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâtul “ risipește cu mâna largă banul public pentru mașini de lux, dotări interioare de lux, festivități halucinante, campanii electorale la prețuri astronomice” .
Reclamantul a mai arătat că, atât mediul său curant cât și medicul de famile, au cerut pentru vindecarea sa deplină, ajutorul legal al CSM din cadrul Spitalului Clinic de Urgență A.- secția Recuperare și asistență scială. Aici, cei doi sociologi Ș. I. și D. H. nu-i dau niciun ajutor, aceștia afirmând că pârâtul nu le dă “ nici un bănuț”.
Pentru aceste motive reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost ea formulată.
În drept, acțiunea nu este întemeiată.
În probațiune a depus înscrisuri: cerere nedatată semnată de sociolog D. H., copia necertificată a deciziei medicale asupra capacității de muncă, nr.614/23.02.2012, copie cupon de pensie, copie carte de identitate, copia unui articol din publicația ,, Observator.
Prin întâmpinare ( fila 7), pârâtul a incocat nuliutatea cererii de chemare în judecată în condițiile în care aceasta este lipsită de obiect și excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Consiliului Județean A..
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul consideră că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este lipsită de obiect, situație în care este aplicabilă sancțiunea nulității cererii, conform art. 133 alin. 1, Cod de procedură civilă de la 1865, aflat în vigoare la data înregistrării cererii.
Lecturând cererea, se poate constata că reclamantul nu emite o pretenție în concret față de persoana pe care o cheamă în judecată.
Apreciază că acțiunea acestuia este în fapt o acțiune în răspundere delictuală în cadrul căreia, raportat la dispozițiile art. 253 Noul Cod Civil, reclamantul ar trebui să urmărească dispunerea de către instanță a măsurilor legale necesare pentru repararea prejudiciului nepatrimonial produs prin fapta autorității publice chemate în judecată. Prin art. 253 Noul cod civil se reglementează modul de reparare a unui prejudiciu nepatrimonial și mijloacele de apărare ale persoanei vătămate.
Față de excepția invocată pârâtul a aratat că reclamntul nu face dovada săvârșirii de către persoana chemată în judecată a unei fapte ilicite sau, care să-i fie imputabilă acestuia, pentru a putea pretinde daune morale în contradictoriu cu Președintele Consiliului Județean A.. În concret, reclamantul susține că ceea ce a fost de natură a-i crea prejudiciul moral pretins a fost refuzul acordării sprijinului medical ce îi era necesar, motivat de lipsa finanțării Centrului de Sănătate Mintală, faptă care i-ar fi imputabilă reprezentantului Consiliului Județean A..
Mai mult, pârâtul susține că Președintele Consiliului Județean A., în calitate de reprezentant legal al autorității deliberative, Consiliul Județean A., nu are obligația legală de a finanța, de la bugetul județului, Centrul de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență A., pe latura medicamente și servicii de specialitate. Acesta reprezintă un alt motiv pentru care pârâtului nu-i poate fi imputată fapta de a se fi refuzat un serviciu medical reclamantului.
Arătă că, finanțarea Centrelor de Sănătate Mentală aflate în structura organizatorică a spitalelor publice aflate în rețeaua autorităților administrației publice locale nu revine acestora, finanțarea fiind asigurată în întregime din surse provenind de la Ministerul Sănătății în baza contractelor încheiate cu direcțiile de sănătate publică județene, în speță Direcția de Sănătate Publică a Județului A., neexistând nicio posibilitate legală a finanțării din bugetul județean a cheltuielilor generate de această activitate.
Mai arătă că, conduita personalului de specialitate al Centrului de Sănătate Mintală din cadrul Spitalul Clinic Județean de Urgență A. în raport cu pacienții nu poate fi imputată Președintelui Consiliului Județean A., care nu are niciun ascendent asupra angajaților spitalului, în lipsa unui raport de muncă direct.
Pe fond, arătă că acțiunea în pretenții promovată de reclamant este nefondată.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, reclamantul este obligat să dovedească, așadar, existența unei fapte cu caracter ilicit săvârșită de autoritatea publică chemată în judecată, în speță Președintele Consiliului Județean A., prejudiciul sau daunele morale suferite prin acea faptă ilicită, legătura de cauzalitate între prejudiciul suferit și fapta autorității, precum și culpa acesteia.
Prejudiciul moral, cunoscut și sub denumirea de daună morală, constă într-o atingere adusă valorilor individuale, umane, menționate mai sus. Acest tip de prejudiciu nu poate fi cuantificat în bani, având în vedere natura neeconomică a daunelor morale.
Pentru a putea solicita repararea prejudiciului moral, respectiv pentru a putea pretinde daune morale, reclamantul trebuie să facă dovada atingerii aduse onoarei și demnității sale. Mai mult, reparația poate fi solicitat dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile, potrivit art. 253 alin. 1 Noul Cod Civil, care nu este chematul în judecată, Președintele Consiliului Județean A..
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, art. 252-253 Noul Cod Civil, Legea nr. 95/2006.
În probațiune a depus copia adresei Consiliului Județean A. nr. 1264/28.02.2013, expediată reclamantului la data de 01.03.2012.
Prin precizarea de acțiune ( fila 26), reclamantul a arătat că din cauza incompetenței și a neglijenței de serviciu a pârâtului, “Spitalul Clinic de Urgență A. și secțile acestuia sunt într-o stare de subfinanțare: ruină, mezerie, mobilier antic și degradant, lipsă de medicamente și materiale igienico-sanitare, medici plictisiți, incompetenți și aroganți”.
Față de precizarea reclamantului, în completarea celor arătate în întâmpinarea depusă pentru termenul din data 05.03.2013, pârâtul a solicitat anularea cererii de chemare în judecată în condițiile în care acesta este lipsită de obiect și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Consiliului Județean A., iar pe fond, solicităm respingerea acțiunii promovată de reclamantul L. G., ca nefondată.
La termenul din 22.05.2013 reclamantul a înregistrat prin registratura instanței un înscris olograf intitulat „ Precizare” prin care reiterează motivele de fapt.
Prin completarea la întâmpinare ( fila 59) pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A. în ce privește soluționarea cererii de acordare de daune morale, apreciind că competentă în soluționarea unei astfel de cereri prin care se invocă producerea unei vătămări de către o autoritate publică este instanța de contencios administrativ.
Referitor la cererea instanței, comunicată în mod repetat reclamantului de a-și preciza în scris cuantumul daunelor morale pe care le pretinde, pârâtul, apreciează că, raportat la prevederile art. 112 alin. 1 pct. 3 din vechea reglementare a Codului de procedură civilă, potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată va cuprinde ...pct. 3 obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință;" acesta, are obligația de a indica în scris cuantumul despăgubirilor solicitate.
În ce privește stabilirea întinderii daunelor morale, arătă faptul că practica instanțelor de judecată în materie a consacrat faptul că daunele morale se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de reclamant, importanța valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care, prin vătămarea adusă, i-a fost afectată situația socială, profesională, familială, după caz.
În cuantificarea prejudiciului moral, instanța trebuie să facă o apreciere rezonabilă, având în vedere prejudiciul real și efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale. Fac trimitere în acest sens la Decizia nr. 676 din data de 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială si de C. Administrativ și Fiscal, prin care a fost soluționată, în mod irevocabil o cauză vizând acordarea de daune morale.
Prin precizarea formulată la termenul din 05.06.2013 ( fila 65) reclamantul se opune admiterii excepției necompetenței materiale a Judecătoriei A..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul L. G. a chemat în judecată pe pârâtul I. N. solicitând instanței obligarea acestuia la plata daunelor morale ca urmare a atingerii adusă moralei și demnității acestiuia, invocând faptul că pârâtul “ risipește cu mână largă banul public pentru mașini de lux, dotări interioare de lux, festivități halucinante, campanii electorale la prețuri astronomice” .
Încă pentru primul termen de judecată reclamantul a fost citat cu mențiunea de a indica valoarea daunelor morale solicitate.
La primul termen la care s-a prezentat reclamantul, 30.04.2013, acesta a precizat oral cuantmul daunelor morale, suma de 1.000.000 ron, instanța punându-i în vedere să precizeze în scris primul capăt de cerere privind acest cuantum.
La termenul din 07.05.2013, reclamantul nu a depus precizarea, solicitând încă un termen, fiindu-i acordat un termen scurt, 08.05.2013.
Pentru termenul din 08.05.2013, reclamantul a depus prin registratură un înscris numit precizare, dar, acesta nu cuprinde valoarea obiectului cererii. Nici pentru termenul din data de 21.05.2013 nu s-a indicat în scris valoarea obiectului cererii, dar, reclamantul a precizat oral cuantumul la suma de 2.000.000 ron, iar la un interval foarte scurt de timp, la același termen, acesta a revenit, indicând valoarea de 1.500.00 ron.
La termenul din data de 21.05.2013, instanța a respins excepția lipsei de obiect a cererii invocată de pârât, apreciind că obiectul cererii exercitate de reclamant îl constituie daune morale, în sensul de pretenție a acestuia.
Tot la termenul din data de 21.05.2013 s-a amânat cauza pentru ca reclamantul să precizeze în scris cuantumul pretențiilor modificate, dar, acesta nu s-a conformat la niciun termen ulterior.
În drept, instanța reține incidența dispozițiilor art. 133 Cod procedură civilă, conform cărora:
,,Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea,,.
Sub aspectul estimării pretențiilor reclamantului față de pârât, formulate doar oral, instanța reține că, cuantumul acestora nu a fost indicat în scris de către reclamant nici prin acțiune și nici ulterior.
Acest cuantum a fost precizat și modificat de două ori de către reclamant, modificările nefiind ferme și nici formale, deși instanța a dispus în acest sens.
În funcție de obiectul și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, se stabilesc de către instanță mai multe coordonate ale procesului, cea mai importantă fiind competența.
Câtă vreme reclamantul nu și-a precizat în scris, clar și neechivoc pretențiile formulate de pârât sub aspectul valorii obiectului cererii, instanța, în baza art. 133Cod procedură civilă, va constata nulitatea cererii de chemare în judecată, conform dispozitivului.
Pârâtul nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Anulează acțiunea civilă exercitată și precizată de reclamantul L. G., având CNP_, domiciliat în municipiul A., P-ța A. I. nr. 10, . cu pârâtul I. N., președintele Consiliului Județean A., cu sediul în A., .. 22, jud. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.09.2013.
Președinte Grefier
C. L. D. R. L. B.
Red. CLD/RLB/04.10.2013
Ex.4/ex./2 .>
Se comunică cu:
reclamantul L. G., domiciliat în municipiul A., P-ța A. I. nr. 10, .> Pârât - I. N., președintele Consiliului Județean A., cu sediul în A., .. 22, jud. A.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 5153/2013.... → |
|---|
