Întoarcere executare. Sentința nr. 6397/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6397/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 12999/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.6397
Ședința publică din 16.10.2012
Președinte: C. H.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare cererea de întoarcerea executării formulată de reclamanta S.C. P. S.A. împotriva pârâtului M. A., prin primar.
Cererea este legal timbrată cu 300 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 09.10.2013, când, în vederea depunerii de concluzii scrise de către reprezentanții părților, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 30.08.2013, reclamanta S.C. P. S.A. a chemat în judecată pârâtul M. A., prin primar, solicitând să se dispună întoarcerea executării efectuate în baza titlului executoriu nr._ din 01.10.2011 privind obligațiile de plată restante aferente contractului de închiriere nr.2 din 23.10.2005 în dosarul de executare pe rolul PMA – Direcția de Urmărire Venituri prin restabilirea situației anterioare executării, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 166.580,51 lei împreună cu dobânzile prevăzute de art.120-1201 și art.124-1241 din O.G.R. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat și modificat în sumă totală de 47.397,13 lei calculate până la data de 25.08.2013 și în continuare până la stingerea integrală a datoriei, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în fapt, prin sentința civilă nr.7666/11.09.2012 în dosarul nr._/55/2011 Judecătoria A. a admis contestația la executare formulată de aceasta îndreptată împotriva titlului cât și a actelor de executare din dosarul de executare silită nr._/2011, anulând atât titlul executoriu nr._ din 01.10.2011 privind obligațiile de plată restante aferente contractului de închiriere nr.2 din 23.10.2005, cât și somația nr._/21.11.2011 împreună cu toate formele de executare silită efectuate în dosarul de executare de executare, fără a dispune însă și întoarcerea executării, cerere cu care instanța de fond nu a fost investită prin cererea introductivă.
Sentința civilă dată de Judecătoria A. a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1565/R/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._/55/2011, instanța de control judiciar respingând recursul declarat. Știind că instanța judecătorească care a desființat titlul executoriu și actele de executare prin aceeași hotărâre nu s-a pronunțat și asupra restabilirii situației anterioare executării și văzând că în dosarul de executare silită nr._/2011 al Direcției Venituri, în temeiul titlului executoriu desființat ca mai sus, a fost înființată poprirea tuturor conturilor acesteia fiindu-i reținută și încasată din aceste conturi suma totală de 166.580,51 lei.
Reclamanta apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile art.642 din noul Cod de procedură civilă referitoare la desființarea titlului executoriu și dispozițiile privitoare la întoarcerea executării cuprinse în art.722 și 723 din noul Cod de procedură civilă.
S-a mai arătat că dispozițiile cuprinse în textele noului Cod de procedură civilă citate mai sus, se regăsesc identic și în textul art.4041- 4043 din vechiul cod de procedură civilă astfel încât, în subsidiar, în ipoteza în care instanța va aprecia că dat fiind faptul că soluționarea contestației a fost făcută sub imperiul vechiului cod și nu și-ar găsi aplicare dispozițiile citate – solicită să se facă aplicarea și acestor dispoziții de procedură ce reglementează aceeași problemă juridică a restabilirii situației anterioare.
Pentru soluționarea amiabilă a prezentului litigiu și în aplicarea dispozițiilor alin.1 lit.) art.117 Cod procedură fiscală care reglementează restituirea la cerere, reclamanta arată că a solicitat pârâtei să îi restituie sumele reținute în temeiul titlului executoriu desființat, dar aceasta prin adresa sa nr._/20.12.2012- deși recunoaște că a fost desființat, atât titlul executoriu, cât și toate formele de executare silită din dosarul de executare, totuși refuză restituirea sumelor cerute de aceasta, motivând că „nu sunt îndeplinite următoarele prevederi legale cu privire la solicitarea restituirii sumelor de către S.C. P. S.A. făcând trimitere la prevederile art.4042 Cod procedură civilă.
Având în vedere că pârâtul cu rea credință și cu încălcarea dispozițiilor alin.1 lit.h art.117 Cod procedură fiscală refuză să îi restituie sumele încasate în temeiul dispozițiilor unui titlu executoriu desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, solicită obligarea acestuia să plătească și dobânzile prevăzute la art.1241 din O.G.R: nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculate de la data încasării și până la stingerea debitului. Până la data prezentei (25.08.2013), aceste sancțiuni legale aplicate prin efectul legii sunt în sumă de 47.397,13 lei, calculate potrivit tabelului anexă la prezenta, sumă pe care reclamanta solicită a fi obligat pârâtul să i-o achite cu titlul arătat și prevăzut de textele legal invocate până la stingerea întreagă a datoriei.
Reclamanta solicită, ca în caz de opunere a admiterii cererii, pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.642, art.722 și art.723 din Noul cod de procedură civilă; art. art.4041- 4043 din vechiul cod de procedură civilă alin.1 lit. h), art.117 și art.124-1241 din O.G.R nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Prin întâmpinare pârâtul M. A. reprezentat prin primar ing. G. F., a solicitat suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea cererii de chemare în judecată împotriva S.C. P. S.A, formulată de M. A. și înregistrată la Judecătoria A. în data de 01.10.2013, cu motivarea că, prin această cerere M. A. a solicitat constatarea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, datorate de către S.C. P. S.A. în sumă de 138.527,29 lei chirie + penalități, obligații de plată contractuale datorate în temeiul contractului de închiriere nr.2/13.10.2001 și ale actelor adiționale ale acestuia.
Pârâtul arată că, prin cererea înregistrată la P. Municipiului A. sub nr._/06.12.2012, iar la Direcția Venituri sub nr._/10.12.2012, reclamanta solicită „restituirea... sumei de 138.527,29 lei și a taxei de timbru în cuantum de 194 lei”, fără ca cererea să fie întemeiată pe o prevedere legală.
În ce privește majorările și penalitățile la care se face referire în cuprinsul art.120-124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 republicată, au în vedere numai obligațiile bugetare fiscale, nu și cele rezultate din raporturi juridice contractuale.
Pârâta arată în concluzie că, întrucât prevederile Codului de procedură fiscală nu sunt aplicabile creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, ci doar creanțelor fiscale, fiindu-le aplicabile Codului de procedură civilă, în acest caz fiind vorba de prevederile art.4041 și art. 4042 Cod procedură civilă.
Acest aspect este reliefat de însăși contestatoarea în dosarul nr._/55/2011 al Judecătoriei A., unde, în contestația la executare silită arată: „raporturile noastre cu locatorul au fost stabilite în baza unui contract de închiriere ceea ce înseamnă că eventualele pretenții în legătură cu neîndeplinirea obligațiilor contractuale pot fi valorificate doar pe calea dreptului comun”, „chiria încasată nu reprezintă taxe sau impozite așa cum au fost definite de Codul fiscal”. De aceea pârâta în mod greșit a procedat la aplicarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală întrucât creanțele comerciale... nu intră în sfera raporturilor fiscale...”.
Prin sentința civilă nr. 7666/11.09.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr.1565/R/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/55/2011, se arată: „creanțele...derivate din contractul de locațiune... au un caracter comun, nu fiscal”.
Pârâtul arată în ceea ce privește suma pentru care se solicită întoarcerea executării cp executarea silită a fost pornită pentru suma de 138.527,29 lei, așa cum reiese și din adresele de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr._/14.12.2011, poprirea a fost ridicată în data de 01.08.2012 ca urmare a stingerii integrale a sumei din adresele de poprire.
Pârâtul a mai menționat că din suma totală de 163.962,76 lei, suma de 10.349,26 lei a fost compensată cu obligațiile de plată reprezentând impozit pe clădiri; astfel, suma decontată în contul obligațiilor contractuale pentru anul 2012 este de 153.613,50 lei.
În concluzie, suma reținută prin poprire în procedura executării silite, prin care s-au stins obligații de plată contractuale este de 156.231,25 lei (2.617,75 lei + 153.613,50 lei) și nu 166.580,51 lei cum greșit solicită contestatoarea.
În ce privește întoarcerea executării silite, pârâtul arată că suma de 138.527,29 lei reprezentând chirie și penalități, apreciază că este o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru următoarele considerente: a) obligația de plată principală (chiria) se datorează în baza unui contract de închiriere încheiat între pârât și contestatoare. Contractul de închiriere nr.2/23.10.2001 stabilește modul de plată al chiriei. În acest sens, la datele scadente, organul fiscal a emis facturile fiscale cuprinzând chiria datorată; b) Penalitățile de întârziere au fost calculate în baza art.7 din același contract, făcându-se și aceste obligații de plată; c) Facturile fiscale emise în baza contractului de închiriere și în condițiile Legii contabilității, cuprinzând chiria și penalitățile în sumă totală de 138.527,29 lei, au fost comunicate contestatoarei, cu confirmare de primire, facturi emise la fiecare termen de plată.
Facturile fiscale care cuprind obligațiile de plată contractuale ale contestatoarei, facturi care nu au fost returnate de aceasta, ci au fost însușite fără nici o rezervă, reprezintă documentele justificative în baza cărora, atât pârâtul cât și contestatoarea și-au înregistrat în contabilitate sumele. Înregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale de către contestatoare determină și alte operațiuni economico-financiare, de natură a influența rezultatele financiare ale acesteia. Un exemplu în acest sens îl reprezintă faptul că prin înregistrarea în contabilitate a facturilor, contestatoarea a beneficiat de dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată, taxă evidențiată în facturi.
Pentru motivele arătate mai sus, pârâtul solicită respingerea acțiunii.
În temeiul art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, pârâtul solicită judecarea cauzei și în absență.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, respectiv: adresa de înființare a popririi (f.6); centralizator cu sumele reținute prin executare silită (f.7-9); adresa nr._/20.12.2012 (f.10,11); sentința civilă nr.7666 pronunțată în ședința publică din 11.09.2012, în dosar nr._/55/2011 de către Judecătoria A. (f.22-24);copie cerere de chemare în judecată înregistrată la data de 01.10.2013 (f.32,33); adrese de înființare a popririi (f.34-36); confirmări de primire (f.37); extras de Rol -2011 (f.38-54) și dosarul nr._/55/2010 al Judecătoriei A., atașat prezentului dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Potrivit adresei de înființare a popririi nr._/14.12.2011, P. Municipiului A. prin Direcția Urmărire Venituri a executat prin poprire suma de_,29 lei, reprezentând obligații de plată restante, obligații ce decurg din contractul de închiriere nr.2/23.10.2005 încheiat între pârâtul M. A., prin primar și reclamanta .>
Din suma de_,76 lei poprită de pârât, suma de_,26 a fost compensată cu obligații de plată reprezentând impozit pe clădiri.
Prin sentința civilă nr.7666 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2011, Judecătoria A. a admis contestația la executare formulată de . actele de executare dresate în dosarul de executare nr._/2011, precum și executarea silită însăși.
În cadrul contestației la executare nu s-a solicitat restabilirea situației anterioare, o astfel de solicitare fiind adresată direct pârâtului, după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pârâtul nu a dat curs acestei solicitări, motivând că întoarcerea executării poate fi dispusă numai de instanța de judecată (f.10).
În drept, în considerarea art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012 la soluționarea cauzei vor fi avute în vedere prevederile Codului de proce4dură civilă 1865.
Astfel, art.4041 alin.1 Cod procedură civilă 1865 ,,În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit’’
Potrivit art.4042 Cod procedură civilă 1865 ,, Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.’’
Ca urmare, dat fiind că în cauză actele de executare dresate în dosarul de executare nr._/2011, precum și executarea silită însăși au fost anulate și că odată cu anularea lor nu s-a dispus și restabilirea situației anterioare, reclamanta neînvestind instanța cu acest capăt de cerere în contestația la executare formulată, în temeiul textelor de lege antemenționate, cererea de întoarcere a executării este întemeiată, cu consecința restituirii sumei poprite reclamantei. Cuantumul sumei ce va fi restituit va fi diminuat cu suma compensată cu titlu de impozit pe clădiri.
Referitor la dobândă, se va constata că reclamanta a solicitat ca aceasta să fie stabilită prin raportare la dispozițiile art.119-120 din OG 92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală.
Modalitatea de calcul indicată nu transformă caracterul contractual al obligației de plată în unul fiscal și cum întoarcerea executării presupune restabilirea situației anterioare, ceea ce echivalează cu repararea pagubei efective și a beneficiului nerealizat, instanța apreciază și acest capăt de cerere întemeiat.
Având în vedere că s-au solicitat cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, și că cererea a fost admisă în parte, în temeiul art.453 alin.2 din noul Cod de procedură civilă, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 200 lei, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de întoarcerea executării formulată de reclamanta S.C. P. S.A., cu sediul în A., ..25, județ A. în contradictoriu cu pârâtul M. A., prin primar, cu sediul în A., ., județ A. și, în consecință:
Dispune întoarcerea executării obligând pârâtul să restituie reclamantei suma de_,25, lei cu titlu de debit.
Obligă pârâtul să restituie reclamantei suma de_,45 lei, cu titlu de dobândă calculată până la data de 25.08.2013.
Obligă pârâtul la plata dobânzii către reclamantă începând cu data de 26.08.2013 până la plata efectivă a debitului
Obligă pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 16.10.2013.
Președinte, Grefier
C. H. A. P.,
Red./CH/. ex/2 .
Se comunică: - reclamantei S.C. P. S.A., cu sediul în A., ..25, județ A.,
- pârâtului M. A., prin primar, cu sediul în A., ., județ A..
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2438/2013. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1941/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
