Pretenţii. Sentința nr. 2434/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2434/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 17652/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2434
Ședința publică din data de 25 martie 2013
Președinte: C. F. M.
Grefier: I. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta C. B., în contradictoriu cu pârâtele . și Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei, av. G. R. – în substituirea av. B. I., din Baroul A., reprezentantul pârâtei ., av. G. A.-P., din Baroul A. și reprezentanta pârâtei Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar delegație de substituire.
Reprezentantul pârâtei . depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial – efectuată în trei tranșe.
Reprezentanta pârâtei Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A. depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată; cu obligarea pârâtei . la plata de daune materiale și morale, iar în subsidiar obligarea pârâtei Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A. la plata acestora; cu cheltuieli de judecată constând în taxe judiciare de timbru. Acesta mai arată că, în conformitate cu legislația europeană, pașaportul trebuie imprimat, și nu ștampilat.
Reprezentantul pârâtei . solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Acesta arată că orice afirmație trebuie dovedită, iar proba îi incumbă reclamantului; menționând că reclamanta a spus că a fost personal la clinică, iar cip-ul a funcționat, a fost verificat și la pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A. și a funcționat. Pașaportul invalid nu ține de pârâta ., ci de pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A.; chiar dacă cip-ul era funcțional, nu se putea îmbarca fără pașaport. Reprezentantul pârâtei . arată că în Ungaria și România a fost verificat pașaportul și nu au fost probleme, iar cip-ul putea migra în corpul animalului sau s-ar fi putut defecta. Reclamanta nu a precizat cât anume din contravaloarea sumei reprezintă costul cip-ului; iar analizele pentru implantare cip și pașaport sunt în sarcina pârâtei Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A. dacă a fost de vină pașaportul și costurile de carantină sunt în sarcina proprietarului.
Reprezentanta pârâtei Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A. arată că s-a îndeplinit procedura, în conformitate cu Ordinul nr. 8/2007, iar câinele a trecut granița maghiară fără probleme; astfel că solicită respingerea acțiunii formulate.
Reprezentantul reclamantei susține că animalul nu a fost verificat la granița română și maghiară.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.11.2012, cu numărul_, reclamanta C. B. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta . să fie obligată la plata sumei de 5.100 NOK (coroane norvegiene) - echivalentul a 3158 lei la cursul BNR din data de 23.11.2012, unde 1 NOK = 0.6192 RON - cu titlu de daune materiale și 5.000 lei - cu titlu de daune morale și în aceeași modalitate obligațională, inclusiv pe pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A., respectiv pentru suma de 5.100 NOK, cu titlu de daune materiale si 5.000 lei cu titlu de daune morale; iar în subsidiar, în ipoteza în care se va statua asupra existenței unei unice vinovății, să fie obligată fie pârâta . la plata către reclamantă a sumei de 10.200 NOK - cu titlu de daune materiale și 10.000 lei - daune morale, sau (alternativ) să fie obligată doar pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A. la plata către reclamantă a sumei de 10.200 NOK cu titlu de daune materiale și 10.000 lei - daune morale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că, în data de 09.05.2012, reclamanta a călătorit în Norvegia, la părinții acesteia stabiliți acolo, având și un animal de companie, respectiv un canin rasa Chow-Chow, mascul, de culoarea maron, pe nume „B.”. În urma controlului efectuat acestuia pe aeroportul din Oslo, de către Autoritatea Norvegiană pentru Siguranța Alimentară - Biroul regional Oslo, Akershus și Ostfold - s-a constatat că nu îndeplinește cerințele de sănătate ale animalelor pentru a intra pe teritoriul acestui stat, dispunându-se, în consecință, reținerea sa. Autoritatea Norvegiană, pentru a dispune o atare măsură a avut în vedere că: pașaportul pentru mișcarea intracomunitară a animalelor de companie era „invalid” prin prisma „numărului ștampilat” și nu s-a găsit microcipul implantat acestuia. Astfel, câinele „B.” a fost luat de lângă reclamantă, izolat în jur de o lună de zile de lângă cei apropiați, i-a fost refăcut pașaportul, toate analizele și vaccinurile, de asemenea i s-a implantat un nou microcip. Toate acestea au presupus cheltuieli materiale, costuri care s-au ridicat la un total de 10.200 NOK (coroane norvegiene) - cumulând o primă tranșă de 9.100 NOK și una de 1.100 NOK, care au fost suportate în exclusivitate de către reclamantă. Se menționează de către reclamantă că rațiunea împrocesuării pârâtei . este clară, dat fiind faptul că aceasta a implantat câinelui „B.”, la data de 21.03.2012, microcipiul cu nr._, având ca termen de expirare data de 07.07.2014. În opinia reclamantei, între aceasta și pârâta . s-a încheiat un contract de prestări servicii (antrepriză). Deși pârâta afirmă că respectivul microcip s-a implantat cu adevărat, nefiind găsit datorită unei pretinse superficialități a Autorități Norvegiene, totuși, admite că există și posibilitatea defectării acestuia, în acest caz fiind responsabil (eventual) fabricantul acestui produs; reclamanta precizând că art. 1.857 alin. (2) Noul Cod Civil. statuează inechivoc: „Antreprenorul care lucrează cu materialele sale răspunde pentru calitatea acestora, potrivit dispozițiilor de la contractul de vânzare.” De asemenea, potrivit art. 1.548 noul Cod civil.: „Culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.”
În ceea ce privește culpa pârâtei Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A., este de asemenea incontestabilă – în opinia reclamantei; pe de o parte, deoarece aceasta pretinde că „a verificat concordanța între microcipul specificat pe pașaportul prezentat pentru legalizare și microcipul implantat în zona cervicală”, iar pe de altă parte deoarece aceasta este „emitenta” pașaportului pentru mișcarea intracomunitară a animalelor de companie. Reclamanta menționează că pașaportul emis/eliberat de către pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A. nu respectă, ca formalistică, legislația națională și europeană (care coincid aici, dreptul intern transpunând în această materie dreptul comunitar). În concret se arată că Autoritatea Norvegiană a apreciat că pașaportul este invalid, deoarece numărul său este ștampilat, aspect (al numărului ștampilat) care este recunoscut de către Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A.. Pașaportul pentru animalele de companie cu numărul RO_ (pașaportul în discuție al câinelui „B.”) ar fi trebuit întocmit cu respectarea dispozițiilor Ordinului 8 din 22 ianuarie 2007 (publicat în M. Of. nr. 100 din 9 februarie 2007) emis de către Autoritatea S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor – ordin care, care în anexa nr. 2, B, pct. 2, lit. c) statuează: „numărul pașaportului, format din codul ISO al României „RO”, urmat de un număr unic, să fie imprimat pe coperta modelului de pașaport”. De asemenea, Ordinul nr. 8/2007 arată expres în art. 4 din cuprinsul său că: „în anexele nr. 1 și 2 la norma sanitară veterinară aprobată prin prezentul ordin se transpune Decizia Comisiei 2003/803/CE care stabilește un model de pașaport pentru mișcarea intracomunitară a animalelor de companie”. În lumina acestor dispoziții, pașaportul în discuție are, într-adevăr, „inserat” un număr, doar că acest număr este pur și simplu ștampilat, lucru imputat de către autoritățile norvegiene care în foaia de inspecție consideră: „Pașaport invalid - număr ștampilat”; astfel că numărul pașaportului trebuia imprimat (conform legislației în vigoare, atât națională cât și europeană).
Reclamanta arată că, în lumina dispozițiilor art. 1.531 alin. (3) noul Cod civil. – „Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial” –astfel că aceasta consideră că este îndreptățită la obținerea de daune pentru suferința morală ce i-a fost cauzată, constând în stresul și consumul nervos la care a fost supusă.
În drept se invocă dispozițiile art. 112, art. 242, art. 274 Cod procedură civilă.; art. 1.166, art. 1.270, art. 1516, art. 1518 alin. (1), art. 1.531, art. 1547, art. 1.548, art. 1.851 alin. (1), art. 1.857 alin. (2) noul Cod civ.; Ordinul nr. 8 din 22 ianuarie 2007 (publicat în M. Of. nr. 100 din 9 februarie 2007) emis de către Autoritatea S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor; Decizia Comisiei 2003/803/CE ; principiul universal de drept neminem laedere; orice alte texte și principii de drept amintite în cuprinsul cererii.
În probațiune se depun înscrisuri conforme cu originalul, și anume: fișă implantare microcip, foaie de inspecție, informații privind animalele reținute la Aeroportul Oslo, mail, sesizare, adresă către Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A., adrese către C. B., invitație la conciliere directă, răspuns la cererea de conciliere.
Pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A. depune întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii formulate în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la Ordinul A.N.S.V.S.A Nr. 8 din 22 ianuarie 2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare care stabilește modelul de pașaport pentru mișcarea intracomunitară a animalelor de companie: câini, pisici și dihori domestici, precum și procedurile cu privire la tipărirea, completarea și legalizarea acestuia, cu completările si modificările ulterioare, si a legislației comunitare în vigoare, care prevede că „Pașaportul este prezentat direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, pentru legalizare și acordarea numărului unic prevăzut la lit. A pct. 3.” În motivarea excepției invocate, se arată că reclamanta nu a făcut nicio dovadă a existenței unui raport juridic obligațional în care pârâta să fie subiect pasiv în cadrul acestui raport.
În motivarea întâmpinării, pe fond, pârâta solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de către reclamantă. Aceasta arată că în evidențele Pașapoarte animale de companie, în județul A., la data de 23.03.2012, la poziția din registru 1744, a fost legalizat pașaportul pentru animalul de companie din specia canină, rasa chow-chow, de culoare maro, sex M, cu data nașterii 02.06.2011 cu microcipul:_, proprietar C. B., cu domiciliul în loc. A., .. 60. Pașaportul a fost legalizat, în conformitate cu normele sanitare veterinare în vigoare, prevăzute in Ordinul A.N.S.V.S.A Nr. 8/2007, Anexa 3, cu completările și modificările ulterioare, și anume: s-a verificat concordanța între microcipul specificat pe pașaportul prezentat pentru legalizare și microcipul implantat în zona cervicală; s-a verificat corectitudinea completării pașaportului în conformitate cu legislația în vigoare; a fost inserat de către pârâta Direcția Sanitara Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor A. numărul unic alocat de Autoritatea Națională S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor odată cu legalizarea pașaportului: RO_, pe copertă și pe fiecare pagină a pașaportului; s-a aplicat, în colțul din dreapta sus a primei pagini, un timbru sec cu diametrul de 30 mm, în care sunt înscrise următoarele: A.N.S.V.S.A.(Autoritatea Națională S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor) – în partea periferică, iar central D.S.V.S.A. AR (Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A.) - s-a aplicat ștampila Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor A., în locul prevăzut la rubrica corespunzătoare „X” din pașaport, la pagina nr. 23 din 24. Pârâta arată că procedurile cu privire la tipărirea, completarea și legalizarea pașaportului pentru mișcarea intracomunitară a animalelor de companie: câini, pisici și dihori domestici sunt prevăzute în Anexa 3 la norma sanitară veterinară, din Ordinul A.N.S.V.S.A Nr. 8/2007, cu completările și modificările ulterioare, și anume:
„A. Tipărirea modelului de pașaport
1. Pașaportul este tipărit cu respectarea cerințelor prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la norma sanitară veterinară.
2. Atât pe copertă, cât și pe fiecare pagină a modelului de pașaport se prevăd locurile de inserare a numărului pașaportului.
3. Numărul unic al pașaportului este alocat de Autoritatea Națională S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și este inserat de direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, odată cu legalizarea pașaportului.
B. Completarea și eliberarea pașaportului
1. Pentru fiecare animal, după identificarea prin microcipare, pașaportul se completează la fiecare rubrică cu datele de identitate de către medicul veterinar de liberă practică, organizat în condițiile legii, care aplică la rubrica III „Identificarea animalului” din pașaport parafa, semnătura și ștampila unității în care funcționează conform legii.
2. Pașaportul este prezentat direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, pentru legalizare și acordarea numărului unic prevăzut la lit. A pct. 3.
3. Înregistrarea în rubricile pașaportului a informațiilor care se referă la acțiunile sanitar-veterinare efectuate asupra animalului de companie de către medicii veterinari de liberă practică, organizați în condițiile legii, se face doar după legalizarea pașaportului de către direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București.
4. După înregistrarea în rubricile pașaportului a informațiilor care se referă la acțiunile sanitare-veterinare efectuate asupra animalului de companie, medicii veterinari de liberă practică, organizați în condițiile legii, aplică în dreptul fiecărei înregistrări parafa, semnătura și ștampila unității în care funcționează conform legii.
5. Înaintea oricărei noi înregistrări se verifică identificarea animalului; dacă transponderul cu care este identificat animalul nu este în conformitate cu Standardul ISO_ sau anexa A la Standardul ISO_, proprietarul animalului este obligat să pună la dispoziția celor ce verifică identificarea animalului instrumentele adecvate pentru citirea mijlocului de identificare.
C. Legalizarea pașaportului
1. După identificarea animalului și înscrierea informațiilor prevăzute la rubricile I, II și III din pașaport, proprietarul animalelor de companie: câini, pisici sau dihori domestici se adresează direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în vederea legalizării pașaportului.”
Astfel, pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A. arată că pașaportul pentru animale de companie cu microcipul nr._, a fost legalizat cu numărul unic RO_ la data de 23.03.2012 și a fost înregistrat la poziția nr. 1744 din Registru Pașapoarte, cu respectarea întocmai a prevederilor Ordinului A.N.S.V.S.A Nr. 8 din 22 ianuarie 2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare care stabilește modelul de pașaport pentru mișcarea intracomunitară a animalelor de companie: câini, pisici și dihori domestici, precum și procedurile cu privire la tipărirea, completarea și legalizarea acestuia, cu completările și modificările ulterioare, și a legislației comunitare în vigoare. Prin tipărirea modelului de pașaport anexele 1 și 2, din Ordinul A.N.S.V.S.A Nr. 8/2007 completat și modificat cu Ordinul A.N.S.V.S.A 21/2012, se înțelege tipărirea pașaportului așa cum trebuie să fie tipărit de tipografiile aprobate sanitar veterinar, și nu tipărirea numărului de legalizare al acestuia. Legislația sanitară-veterinară din România specifică legalizarea pașaportului animalelor de companie prin ștampilarea numărului de legalizare numai cu ștampila metalică. Pârâta precizează că anexa 3 lit. A pct. 3 din Ordinul A.N.S.V.S.A Nr. 8/2007 - cu completările și modificările ulterioare, prevede: „Numărul unic al pașaportului este alocat de Autoritatea Națională S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și este inserat de direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, odată cu legalizarea pașaportului.” Astfel, prin inserarea numărului de legalizare al pașaportului nu se înțelege tipărirea acestuia; iar conform legislației sanitare veterinare în vigoare, numărul de legalizare a fost inserat atât pe copertă, cât și pe cele 24 de pagini ale pașaportului. De asemenea, a fost aplicată ștampila D.S.V.SA A. la pag. 23 din 24, la rubrica a X-a pentru legalizare, precum și timbrul sec pe pagina nr. l din 24 în colțul din dreapta sus. Pârâta menționează că, de la . Ordinului A.N.S.V.S.A Nr. 8 din 22 ianuarie 2007, a aplicat aceeași procedură de legalizare a pașapoartelor animalelor de companie, fără a întâmpina dificultăți (nu au existat alte sesizări), drept pentru care aceasta arată că nu există certitudinea că în Norvegia a fost transportat câinele cu microcipul nr._, al cărui pașaport a fost legalizat cu nr. unic de înregistrare RO02U01744 la data de 23.03.2012.
Pârâta . depune întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 1700 lei.
În susținerea întâmpinării se arată că, sub aspect strict procedural cererea de chemare în judecată nu are toate elementele prevăzute de art. 112 Cod procedură. civil., în sensul că nu se arată în concret și nu se detaliază fiecare pretenție în parte: ce reprezintă daunele materiale - cele 5100 NOK (10.200 NOK), din ce sume se compun, la fel daunele morale - cei 5000 (10.000) RON. De asemenea, pârâta arată că în ceea ce privește temeiul de drept al celor două variante, astfel cum sunt descrise evenimentele, cele două ipoteze se exclud reciproc; nu se specifică exact dacă este vorba despre o răspundere contractuală ori o răspundere delictuală. Pârâta apreciază că nu are nicio culpă, arătând că a implantat cipul de identificare, iar reclamanta, așa cum prevăd procedurile, s-a deplasat personal împreună cu câinele la DSAPAA A. pentru vizarea pașaportului animalului. Vizarea pașaportului presupune „ab initio” verificarea existenței și funcționării cipului implantat, aspect confirmat de aplicarea vizelor și seriei acestui pașaport. În concluzie animalul reclamantei a fost verificat de DSAPAA A., s-a constatat că există implantat un cip care a fost identificat prin scanarea animalului. Se menționează de către pârâtă că împrejurarea că după operațiunea descrisă, autoritățile norvegiene nu au găsit cip-ul nu îi este imputabilă, acest cip putând migra în corpul câinelui și dacă scanarea s-a făcut superficial, acesta nu poate fi identificat. De asemenea, există posibilitatea teoretică a defectării cipului, însă o atare ipoteză ține de o eventuală pretenție la adresa fabricantului cipului, pârâta executând doar operațiunea de implantare a acestuia, iar această operațiune s-a efectuat cu succes; lucru atestat atât de actele clinicii, cât și de controlul efectuat de DSAPAA A. cu ocazia verificării acestuia la vizarea pașaportului canin. În ceea ce privește validitatea pașaportului, aceasta ține de o eventuală răspundere a DSAPAA A.. Astfel, pârâta precizează că în situația în care animalul avea cip-ul și toate vaccinurile în regulă, neavând însă pașaportul valid, autoritățile veterinare norvegiene aveau dreptul să refuze .> În ceea ce privește chestiunea daunelor materiale care, conform actelor primite de către pârâtă cu ocazia concilierii se solicitau de la aceasta 7500 NOK, nu 5100 NOK sau 10.200 NOK cum se solicita acum. În afara acelor copii ale unor adrese de e-mail și traduceri, pârâta arată că nu a primit dovada achitării sumelor vehiculate, ci doar o nota proformă. În plus, se arată că acea sumă de 9100 NOK cuprinde mai multe operațiuni (ședere - 3680 NOK, transport 2 - 1200 NOK, deparazitare - 550 NOK, cip., vaccin, pașaport, control veterinar, 1850 NOK, TVA - 1820 NOK). Conform normelor norvegiene, indiferent de starea de sănătate a animalului, acesta urma a fi supus unei perioade de carantină de 3 până la 6 luni (informația este postată pe pagina de internet a M.A.E., secțiunea Regatul Norvegiei). În situația dată, mare parte din cheltuielile indicate oricum trebuiau efectuate indiferent de valabilitatea sau nu a pașaportului. Astfel, pârâta arată că singura chestiune care o vizează, în ipoteza defectării sau pierderii cip-ului, ar fi în lumina temeiului de drept al antreprizei - cât din cei 1850 NOK reprezintă contravaloarea cip-ului implantat în Norvegia, pentru ca, la nevoie, să poată împrocesua printr-o chemare în garanție firma care i-a furnizat cip-ul care s-ar fi defectat, restul sumelor putând fi pretinse pârâtei DSAPAA A. care este în culpă pentru nevalabilitatea pașaportului, acesta trebuind sa fie refăcut, operațiune care a presupus refacerea vaccinurilor, controlul veterinar cât și contravaloarea noului pașaport.
În drept se invocă art. 115, art. 274 Cod proc.civ.
În probațiune se depun înscrisuri.
Reclamanta depune note de ședință prin care răspunde excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A., solicitând respingerea acesteia ca netemeinică.
În motivarea excepției, se arată că, potrivit art. 5 lit. c) din Ordonanța nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, rezultă inechivoc că Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A. are personalitate juridică. De asemenea, se precizează că cele mai importante aspecte din speță, respectiv verificarea microcipului și pretinsa inserare pe pașaportul în discuție a numărului unic au fost realizate de către pârâtă, situație care îi atrage o inechivocă calitate procesuală pasivă în cauză.
Pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A. depune la dosar concluzii scrise, prin care reiterează susținerile din cuprinsul întâmpinării.
În susținerea concluziilor scrise, pârâta mai arată faptul că, din depoziția martorei audiate rezultă că aceasta nu a fost de față la sediul pârâtei atunci când s-a legalizat pașaportul pentru câinele „B.” și nu a fost prezentă atunci când au plecat în Norvegia, aspectele declarate cunoscându-le de la reclamantă. De asemenea, aceasta a declarat că reclamanta a plecat din țară împreună cu câinele „B.” cu microbuzul până în Budapesta, de acolo au plecat cu avionul în Norvegia. Astfel, rezultă fără echivoc faptul că nu există certitudinea că în Norvegia a fost transportat câinele cu microcipul_, al cărui pașaport a fost legalizat cu numărul unic de înregistrare RO_ la data de 23.03.2012, pașaportul fiind verificat și de către vama maghiara, neexistând probleme vizavi de legalizarea pașaportului. Privitor la aspectul cum că pașaportul nu era valid, pârâta precizează că aceasta rezultă din faptul că nu s-a găsit cip-ul, drept pentru care aceasta consideră că nu este culpa ei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 09.05.2012, reclamanta C. B. a călătorit în Norvegia, având și un animal de companie, respectiv un canin rasa Chow-Chow, mascul, de culoarea maron, pe nume „B.”, în urma controlului efectuat acestuia pe aeroportul din Oslo, de către Autoritatea Norvegiană pentru Siguranța Alimentară - Biroul regional Oslo, Akershus și Ostfold - s-a constatat că nu îndeplinește cerințele de sănătate ale animalelor pentru a intra pe teritoriul acestui stat, dispunându-se, în consecință, reținerea sa, iar măsura a avut în vedere că: pașaportul pentru mișcarea intracomunitară a animalelor de companie era „invalid” prin prisma „numărului ștampilat” și nu s-a găsit microcipul implantat acestuia, situație în care câinele „B.” a fost luat de lângă reclamantă, izolat în jur de o lună de zile timp în care i-a fost refăcut pașaportul, toate analizele și vaccinurile, și i s-a implantat un nou microcip.
Pârâta . a implantat microcipul_, al cărui pașaport a fost legalizat de către pârâtei Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A., cu numărul unic de înregistrare RO_ la data de 23.03.2012.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A., instanța o va respinge deoarece potrivit art. 5 lit. c) din Ordonanța nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor ” directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti, autoritati sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti, cu personalitate juridica, in subordinea Autoritatii, care se infiinteaza prin reorganizarea directiilor sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti, servicii publice descentralizate care functioneaza in subordinea Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale; -astfel că rezultă că Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A. are personalitate juridică existând un raport juridic obligațional între părți în care pârâta să fie subiect pasiv în cadrul acestui raport deoarece pârâta a efectuat operațiumile de legalizare a pasaportului cu numărul unic de înregistrare RO_.
În Ordinul A.N.S.V.S.A Nr. 8 din 22 ianuarie 2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare care stabilește modelul de pașaport pentru mișcarea intracomunitară a animalelor de companie: câini, pisici și dihori domestici, precum și procedurile cu privire la tipărirea, completarea și legalizarea acestuia, cu completările și modificările ulterioare, și a legislației comunitare în vigoare, se arată în Anexa 3 litera C cu privire la Legalizarea pasaportului.următoarele
1. Dupa identificarea animalului si inscrierea informatiilor prevazute la rubricile I, II si III din pasaport, proprietarul animalelor de companie: caini, pisici sau dihori domestici se adreseaza directiei sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, in vederea legalizarii pasaportului.
2. Legalizarea pasaportului se realizeaza de directiile sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, numai dupa verificarea identificarii animalului.
3. Legalizarea pasaportului se realizeaza prin aplicarea, in coltul din dreapta sus a primei pagini, a unui timbru sec cu diametrul de 30 mm, in care se inscriu urmatoarele: A.N.S.V.S.A., in partea de sus, iar central, D.S.V.S.A. si abrevierea judetului, respectiv a municipiului Bucuresti, precum si prin aplicarea stampilei directiei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor competente in realizarea legalizarii, in locul prevazut la rubrica "X" din pasaport.
4. Orice modificare intervenita cu privire la datele de identificare ale proprietarului animalului este inscrisa in pasaport. Pasaportul in care au survenit modificari cu privire la datele de identificare ale proprietarului in raport cu data la care a fost efectuata legalizarea initiala a pasaportului este prezentat pentru o noua legalizare directiei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor competente teritorial.
În cea ce privește pașaportul pentru animalele de companie cu numărul RO_, s-a întocmit cu respectarea dispozițiilor Ordinului 8 din 22 ianuarie 2007 (publicat în M. Of. nr. 100 din 9 februarie 2007) emis de către Autoritatea S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor – ordin care, care în anexa nr. 2, B, pct. 2, lit. c) statuează: „numărul pașaportului, format din codul ISO al României „RO”, urmat de un număr unic, să fie imprimat pe coperta modelului de pașaport”.
Pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A., a respectat prevederile stipulate în anexa 3 lit. A pct. 3 din Ordinul A.N.S.V.S.A Nr. 8/2007 - cu completările și modificările ulterioare, conform cărora „Numărul unic al pașaportului este alocat de Autoritatea Națională S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și este inserat de direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, odată cu legalizarea pașaportului.” Astfel, prin inserarea numărului de legalizare al pașaportului conform legislației sanitare veterinare în vigoare, numărul de legalizare a fost inserat atât pe copertă, cât și pe e paginile pașaportului, și a fost aplicată ștampila D.S.V.S.A. A. la pentru legalizare, precum și timbrul sec, situație care va respinge pe fond cererea față de pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A..
În cauză pârâta . a implantat câinelui „B.”, la data de 21.03.2012, microcipiul cu nr._, având ca termen de expirare data de 07.07.2014, astfel între reclamantă și pârâta . s-a încheiat un contract de prestări servicii (antrepriză), în temeiul art. 1.851 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, conform căruia „ Prin contractul de antrepriza, antreprenorul se obliga ca, pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, in schimbul unui pret.
Întrucât respectivul microcip care s-a implantat nu a mai fost găsit de către Autoritățile Norvegiene, operează răspunderea antreprenorului . pentru calitatea lucrării în temeiul art. 1.857 alin. (2) noul cod civil statuează că „Antreprenorul care lucrează cu materialele sale răspunde pentru calitatea acestora, potrivit dispozițiilor de la contractul de vânzare.” De asemenea, potrivit art. 1.548 noul Cod civil. „Culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.”
Cu privire la daunele materiale se reține din factura nr. 792 cu scadență la data de 25.05.2012 în valoare totală de 9100 NOK (coroane norvegiene), faptul că valoarea cip-ului, vaccinul, pașaportului și a controlului veterinar în sumă de 1145,52 lei reprezentând echivalentul sumei de 1850 NOK (coroane norvegiene), sunt justificate, deoarece reprezintă valoarea cip-ului, care s-a necesitat a fi implantat și care include implicit și operațiunile de vaccinare, al controlului veterinar al câinelui și emiterea pașaportului ulterior implantării noului cip, astfel că în temeiul art. 1.857 alin. (2) noul Cod civil va obliga pârâta . să plătească reclamantei suma de 1145,52 lei reprezentând echivalentul sumei de 1850 NOK (coroane norvegiene), cu titlu de daune materiale, respingând cererea pentru diferența 8350 NOK(coroane norvegiene), cu titlu de daune materiale, deoarece contravaloarea costurilor privind operațiunile de ședere, tranport 2, deparazitare, nu sunt operațiuni a căror costuri să-i fie imputate pârâtei ., întrucât din probatoriu nu a rezultat că acestea se includ în cele necesare și premergătoare implantării cip-ului.
Cu privire la daunele morale, solicitate în sumă de 10.000 lei, instanța reține din declarația martorei I. T. faptul că reclamanta a fost afectată deoarece a trebuit să-l părăsească pe acest câine de care a fost atașată pe o perioadă de două săptămâni cât a fost reținut în Norvegia, și din cauza drumurilor ce s-au impus a fi făcute a fost afectată de oboseală, însă se apreciază că acestea nu sunt de natură să justifice acordarea unor daunele morale, nefăcându-se dovada existenței în concret a vreunui prejudiciu moral, care să fi rezultat din atingerile aduse sentimentelor de afecțiune .
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă. va obliga pârâta . să plătească reclamantei suma de 343,50 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta C. B., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în A., .. 59, jud. A. și Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A., cu sediul în A., .. 98 C, jud. A..
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A.
Obligă pârâta . să plătească reclamantei suma de 1145,52 lei reprezentând echivalentul sumei de 1850 NOK (coroane norvegiene), cu titlu de daune materiale.
Respinge cererea pentru diferența 8350 NOK(coroane norvegiene), cu titlu de daune materiale și pentru suma de 10.000 lei reprezentând daune morale.
Respinge cererea față de pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A..
Obligă pârâta . să plătească reclamantei suma de 343,50 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Compensează onorariile de avocat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 25.03.2013.
Președinte Grefier
C. F. M. I. M.
Red./tehn./CFM/IM/25.04.2013
5 ex./3 ex. se .>
Se comunică cu:
- reclamanta C. B., cu domiciliul procesual ales în A., ., .
- pârâtele - ., cu sediul în A., .. 59, jud. A.
- Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A., cu sediul în A., .. 98 C, jud. A.
Emis 3 .>
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4073/2013. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6714/2013. Judecătoria... → |
|---|
