Pretenţii. Sentința nr. 4660/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4660/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 483/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4660
Ședința publică din 01.07.2013
Președinte: C. C. A.
Grefier: R. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă, având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A. S.A.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului, av. C. C. din Baroul A. și reprezentanta pârâtei, c.j. P. D., lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta pârâtului depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și dovada achitării diferenței de onorariu expertiză în sumă de 1550 lei.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri sau probe.
Nemaifiind alte cereri sau probe, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii, potrivit susținerilor din întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expertiză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A., la data de 15.01.2013, reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A. S.A., solicită obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 2263 lei, reprezentând contravaloarea pieselor și a manoperei efectuate în vederea reparației autoturismului marca Mazda 323, înmatriculat sub nr._, proprietatea reclamantului, conform facturii din data de 17.10.2012 și a chitanței nr._/17.10.2012 emise de . A.. Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul în seara zilei de 21.08.2012, a fost implicat într-un eveniment rutier produs pe raza Municipiului A., soldat cu avarierea autoturismului Mazda, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantului. În urma avarierii autoturismului reclamantului a fost întocmit dosarul de dauna nr.RA0287AR12 înregistrat la C. A. SA. Sucursala A., dar societatea de asigurări a refuzat să achite contravaloarea costurilor reparațiilor efectuate asupra autoturismului, care includ piesele și manopera, în cuantum total de 2263 lei.
La momentul producerii evenimentului rutier, reclamantul era beneficiarul poliței de asigurare auto RCA ./16/H16/DV nr._ încheiată cu soc. de asigurare Euroins SA.
La data de 23.08.2012 societatea de asigurare-reasigurare C. A. SA Unitatea Teritoriala A. a emis Documentul de introducere în reparație a vehiculului .-013/AR/_, în dosarul de dauna nr.RA0287AR12, în baza căruia au fost efectuate lucrările de reparație ale autoturismului proprietatea reclamantului, în anexa căruia au fost menționate toate avariile produse autoturismului proprietatea petentului.
La data de 19.09.2012 s-a transmis pârâtei o cerere de reexaminare a dosarului de dauna nr.RA0287AR12, prin care a explicat modul în care s-a produs evenimentul rutier din seara zilei de 21.08.2012. Din răspunsul care comunicat de către societatea pârâtă, rezultă că a fost acceptată plata parțială a despăgubirilor solicitate, respectiv suma de 1662 lei, întrucât reprezentanții . au apreciat ca a existat o culpă comună în ducerea evenimentului rutier.
La data de 05.11.2012, reclamantul a transmis pârâtei convocarea la conciliere directă, întemeiata pe dispozițiile art. 720/1 Cod proc. civilă, prin care a arătat că, pretențiile sale sunt în cuantum de 2263 lei, reprezentând contravaloarea pieselor și a manoperei efectuate în vederea reparației autoturismului marca Mazda 323, cu nr. de înmatriculare_, pe care le-a suportat integral conform facturii din data de 17.10.2012 și a chitanței nr._/17.10.2012 emise de . A.. Societatea pârâtă a răspuns convocării la conciliere directă, prin adresa 1037/21.11.2012, arătând că reprezentanții săi au apreciat existența unei culpe comune în producerea evenimentului rutier din 21.08.2012, iar suma necesară aducerii autoturismului reclamantului în starea inițiala evenimentului rutier, nu poate depăși 1662 lei.
Reclamantul arată că potrivit art. 49 din Legea nr.136/1995 republicată „asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 50 alin.1 din aceeași lege, „despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”
În drept, reclamantul invocă dispozițiile art. 112, 274 Cod procedură civilă, art. 49-55 din legea nr. 136/1995 republicată.
În probațiune, reclamantul a depus la dosar: talon autoturism, documentul de introducere în reparație a vehiculului, cerere de reexaminare din data de 19.09.2012 și răspunsul la cerere, factură fiscală, chitanța nr._/17.10.2012; deviz de reparații din 17.10.2012, Convocarea la concilierea directă, adresa nr.1037/21.11.2012.
Prin întâmpinare, pârâta C. A. S.A., solicită respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
În fapt, se arată că în data de 28.08.2012, pârâta a fost avizata de către reclamant despre producerea unui eveniment rutier, petrecut din culpa unui asigurat al societății pârâte, ocazie cu care în calitate de păgubit, reclamantul a dat în fața inspectorilor de daune o declarație cu privire la cele petrecute in data de 21.08.2012, făcând totodată și o schița a accidentului.
Se arată că în conformitate cu prevederile Normelor de aplicare a prevederilor Legii 95, adoptate prin Ordinul CSA 14/2011, respectiv a prevederilor art. 38, societatea a deschis și instrumentat dosarul de dauna RA0287AR12.
În urma analizării documentelor care formează obiectul dosarului de daună, precum și a declaraților celor doi participanți la trafic, a schițelor, a planșelor foto ale celor două autoturisme, a avariilor precum și a mecanismului de producere a accidentului rutier, s-a desprins ideea potrivit căreia vinovăția aparține ambilor conducătorii auto, suma la care societatea pârâtă ar putea fi obligata, fiind este 1.662 lei.
Pentru că legislația în materie de asigurări permite efectuarea unor investigații proprii în legătură cu producerea evenimentului rutier, pârâta a desfășurat investigații în temeiul prevederilor art.36 alin (2) din Ordinul nr. 151/2011, emis de către CSA și un raport de investigație, timp în care termenele de plata la care ar fi obligat asigurătorul sunt suspendate de drept.
Pârâta consideră din analiza dinamicii producerii evenimentului rutier, pe baza avariilor suferite de cele două autovehicule, a declarațiilor pârtilor implicate în eveniment și a planșelor foto, rezultă că vinovăția aparține ambilor conducători auto. Pentru concluzionarea corecta a mecanismului de producere a accidentului rutier declarat și analizat, precum și stabilirea corecta a culpei asiguratului pârâtei, în totalitate și în parte, s-a procedat la vizualizarea locului indicat ca loc de producere a coliziunii dintre cele două autoturisme.
Se arată de pârâtă că accidentul a avut loc pe . A., într-o intersecție în "T" care asiguratul societății noastre efectuează o manevra în marsarier, ieșind cu spatele pe viraj dreapta, intersectând doua treceri de pietoni marcate și semnalizate, amplasate pe colțul intersecției. Prin aceasta manevră sunt inculcate prevederile art.126 lit. e si 128 al. l lit.a din HG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice. Rezultă astfel că a existat o oprire voluntara a păgubitului în imediata apropiere a intersecției, în zona sau chiar pe marcajul de trecere pentru pietoni, ceea ce încalcă prevederile OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, art. 142 lit. e și lit. f.
Astfel, avariile solicitate la despăgubire de către păgubit sunt rezultatul fizic direct dintre cele două autoturisme implicate în evenimentul rutier, confirmând totodată mecanismul de producere al evenimentului rutier, așa cum rezultă din declarațiile părților, însă în concordanță cu prevederile legale stipulate în OUG nr. 195/2002, culpa nu aparține în totalitate asiguratului societății pârâte, fiind vorba de o culpă comună.
În drept, pârâta invocă prevederile Legii 136/1995; Normele aprobate prin Ordinul 14/2011 emis de CSA; prevederile Codului civil și cele ale codului de procedură civilă.
În probațiune a depus la dosar: raport de investigație, dosar de daună.
Prin concluziile scrise, reclamantul mai arată că din înscrisurile existente în dosarul cauzei, din cuprinsul interogatoriului și din depoziția martorului B. B., rezultă că în seara zilei de 21.08.2012, reclamantul a fost implicat într-un eveniment rutier produs pe raza Municipiului A., soldat cu avarierea autoturismului marca Mazda 323, înmatriculat sub nr._, proprietatea sa.
Coroborând concluziile Raportului de expertiza auto efectuat în cauză, conținutul facturii din data de 17.10.2012 și a chitanței nr._/17.10.2012 emise de . A., apreciază că acțiunea civilă este dovedită.
Se arată că nu poate fi reținută poziția exprimata de către parata ., privind culpa comună în producerea evenimentului rutier din data de 21.08.2012, expertiza tehnică efectuată în cauză, stabilind clar că evenimentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a intervenientului forțat A. R. F., care a efectuat o manevra greșita la mersul cu spatele, încălcând astfel dispozițiile art.128 alin.1 coroborat cu art.126 lit.b) din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
La momentul producerii evenimentului rutier din 21.08.2012 acesta era beneficiarul poliței de asigurare civila auto RCA HR nr._ încheiată cu societatea de asigurare-reasigurare C. A. SA - Sucursala A..
Raportul de expertiza tehnica auto a stabilit că nu există nicio culpă din partea celui care a condus în seara zilei de 21.08.2012, autoturismul proprietatea reclamantului.
Asupra cererii de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține în fapt următoarele:
La data de 21.08.2012, în Municipiul A., a avut loc un accident de circulație, în care au fost implicați atât conducătorul autoturismului reclamantului cât și intervenientul forțat A. R. F., asiguratul pârâtei S.C. C. A. S.A., în urma căruia, s-a produs avarierea atât a autoturismului marca Mazda 323, înmatriculat sub nr._, proprietatea reclamantului cât și a autoturismului marca Volkswagen, înmatriculat sub numărul de înmatriculare_, proprietatea intervenientului forțat.
Reclamantul și-a reparat autoturismul avariat, plătind suma de 2263 lei, ce reprezintă contravaloarea pieselor și a manoperei efectuate, dovedind efectuarea reparațiilor cu factura din data de 17.10.2012 și cu chitanța de plată nr._/17.10.2012 emise de . A..
Pârâta, în calitate de asigurător RCA al intervenientului forțat, deși a deschis dosarul de daună nr.RA0287AR12, a refuzat să achite integral contravaloarea reparațiilor autoturismului reclamantului, motivând, atât cu ocazia refuzului inițial, cât și cu ocazia răspunsului la notificarea reclamantului, că s-a acceptat doar plata parțială a despăgubirilor solicitate, respectiv suma de 1662 lei, întrucât reprezentanții . au apreciat existența unei culpe comune în producerea evenimentului rutier soldat cu avarierea autoturismului proprietatea petentului.
Instanța apreciază că acțiunea reclamantului este fondată și că apărările pârâtei sunt nefondate.
Astfel, instanța reține că, potrivit art. 49 din Legea nr.136/1995 republicată „asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
a)legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;
b)legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul”.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin.1 din aceeași lege: „despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”.
Din aceste dispoziții legale rezultă că, în situația în care, un asigurat RCA cauzează unui terț un prejudiciu prin fapta sa ilicită, respectiv prin conducerea vehiculului cu nesocotirea regulilor de circulație, societatea de asigurare sau asigurătorul RCA trebuie să repare integral prejudiciul suferit de terț. Mai mult, asigurătorul nu este în măsură să aprecieze vinovăția celor implicați în accident, așa cum a făcut-o pârâta din prezenta cauză, cu depășirea competențelor sale, ci numai o instanță de judecată poate statua asupra vinovăției unei persoane în comiterea unei fapte ilicite. În condițiile vastei și vechii jurisprudențe CEDO în materie, cu privire la respectarea garanțiilor art.6 din Convenția Europeană a drepturilor Omului, instanța apreciază că atitudinea pârâtei de a se substitui instanței de judecată în stabilirea vinovăției persoanei în comiterea unei fapte ilicite, denotă reaua-credință a acesteia.
Ori, din administrarea probelor în fața instanței rezultă că asiguratul pârâtei este vinovat exclusiv de producerea accidentului de circulație în care a fost implicat și conducătorul autoturismului reclamantului. Astfel, din declarația martorului B. B., rezultă că vinovat de producerea accidentului este conducătorul autoturismului Volkswagen, mai precis asiguratul pârâtei, intervenientul forțat A. R. F., care a efectuat o manevră greșită de mers cu spatele, fără să se asigure. Dimpotrivă, martorul precizează că șoferul ce a condus autoturismul reclamantului nu se face culpabil de accident, fiind staționat regulamentar într-o zonă în care nu era niciun indicator de oprire interzisă.
De asemenea, din concluziile raportului de expertiză, efectuat în cauză de expert auto P. I., rezultă aceleași concluzii, cu cele desprinse din declarația martorului:
1 . Evenimentul rutier a fost rezultatul încălcării de către intervenientul forțat A. R. F. a dispozițiilor art. 128 alin.1 coroborat cu art. 126 lit. b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
2. Evenimentul rutier s-a produs datorită manevrei greșite la efectuarea mersului cu spatele de către intervenientul forțat A. R. F. și a nerespectării regulilor de circulație menționate anterior;
3. Valoarea reparațiilor autoturismului Mazda 323 înmatriculat sub nr._, proprietatea reclamantului a fost stabilită de către expert astfel:
a) Valoarea reparațiilor efectuate de către . A. = 2263 lei (reparații la care nu s-a înlocuit ușa stânga față)
b) valoarea reparațiilor calculate de către parata . = 3324,19 lei;
c) Valoarea reparațiilor calculate în sistem Audatex, în baza constatărilor efectuate de către pârâtă este în cuantum de 4064,63 lei.
Analizând concluziile Raportului de expertiză auto efectuat în cauză, factura din data de 17.10.2012, chitanța nr._/17.10.2012 emise de . A. și depoziția martorului B. B., instanța apreciază că acțiunea reclamantului este fondată, că asiguratul pârâtei se face exclusiv vinovat de avarierea autoturismului reclamantului, că reclamantul a dovedit cheltuielile privind reparația autoturismului său și că pârâta, în calitate de asigurător al intervenientului forțat, trebuie să plătească integral valoarea cheltuielilor efectuate de reclamant pentru repararea autoturismului.
Din aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 49 din Legea nr.136/1995, instanța va admite acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul M. I., domiciliat în A., Calea 6 Vânători nr.53, ., județul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A. S.A., cu sediul procesual ales la sucursala din Timișoara, ..23-25, județul T. și în contradictoriu cu intervenientul forțat A. R. F., domiciliat în A., Calea A. V. ., județul A. și, pe cale de consecință:
Va obliga pârâta S.C. C. A. S.A. să plătească reclamantului M. I., cu titlu de pretenții, suma de 2263 lei, reprezentând contravaloare reparații autoturism.
În baza art.274 C.pr.civ., va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 1196 lei, reprezentând taxe de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul M. I., domiciliat în A., Calea 6 Vânători nr.53, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A. S.A., cu sediul procesual ales la sucursala din Timișoara, ..23-25, județul T. și în contradictoriu cu intervenientul forțat A. R. F., domiciliat în A., Calea A. V. ., județul A. și, pe cale de consecință:
Obligă pârâta S.C. C. A. S.A. să plătească reclamantului M. I., cu titlu de pretenții, suma de 2263 lei, reprezentând contravaloare reparații autoturism.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 1196 lei, reprezentând taxe de timbru și onorariu de avocat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.07.2013.
Președinte, Grefier,
C. C. A. R. M.
Red.CA/RM/10.07.2013/ .>
Se comunică cu - reclamantul M. I., domiciliat în A., Calea 6 Vânători nr.53, ., județul A.,
- pârâta S.C. C. A. S.A., cu sediul procesual ales la sucursala din Timișoara, ..23-25, județul T.
- intervenientul forțat A. R. F., domiciliat în A., Calea A. V. ., județul A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3052/2013. Judecătoria ARAD | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 598/2013.... → |
|---|
