Contestaţie la executare. Sentința nr. 1471/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1471/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 127/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1471
Ședința publică din 21.02.2013
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de către contestatorii M. V. G. și M. R. în contradictoriu cu intimata C. B. SA.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatorilor avocat L. L. din Barorul A., lipsă fiind contestatorii și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, după care reprezentanta contestatorilor depune dovada completării timbrului judiciar în valoare de 4,2 lei.
Cererea este legal timbrată cu 194 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri formulate, instanța, conform art. 137 alin. 1 C.proc.civ, acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității invocată de intimată și în continuare asupra fondului.
Reprezentanta contestatorilor solicită respingerea excepției având în vedere că datoria rezultă din contractul de credit, iar biletul la ordin a fost emis cu titlu de garanție împotriva căruia s-a formulat opoziție la executare. A arătat aceste aspecte doar pentru a sublinia faptul că datoria este una personală, iar nu comună. Pe fondul cauzei, solicită admiterea contestației, cu cheltuieli de judecată. Arată că executarea silită începută pentru o datorie proprie, personală asupra unui bun comun este nelegală. Contestatoarea, în calitate de coproprietară, nu a fost notificată în acest sens. executorul judecătoresc procedează la vânzarea la licitație a bunului comun dobândit în devălmășie, deși legea permite doar vânzarea unei cote-părți determinate, fapt ce nu poate fi reținut în speță.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._ /07.01.2013, contestatorii M. V. G. și M. R. au solicitat, în contradictoriu cu intimata C. B. SA, anularea somației comunicate la data de 18.12.2012 de către B. B. R. în dos. execuțional nr. 194/2012, precum și a tuturor actelor de executare silită subsecvente, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că prin somația comunicată la data de 18.12.2012 contestatorul M. V. a fost somat ca în termen de 15 zile să achite suma de 980.552,83 lei și cheltuieli de executare, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin în sumă de 879.014 lei emis la data de 23.06.2006 de .. În aceeași somație s-a arată că se va trece la executarea silită a imobilului proprietatea devălmașă a contestatorilor, situat în A., . nr. 29, jud. A., înscris în CF nr._ A. (nr. vechi 5396 Aradul Nou), nr.top. 1911-1912/a/117,2327/21/1/1. Titlu executoriu este biletul la ordin, care însă doar garantează restituirea creditului acordat împrumutatei .. Contestatorul M. V. a semnat ca avalist acest înscris. Biletul la ordin a fost completat ulterior cu o scadență peste înțelegerea părților, cu o sumă mult superioară creditului, fapt cauzator de prejudicii care nu pot fi înlăturate în alt mod decât prin anularea formelor de executare. Executorul nu indică nici un mod de calcul al creanței supuse executării silite, ceea ce face imposibilă verificarea și cenzurarea sumei solicitate. Întrucât biletul la ordin a fost emis cu titlu de garanție, datoria nu poate depăși soldul creditului bancar.
Executarea silită imobiliară este nelegală întrucât se tinde la executarea bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei. Prin somație, executorul judecătoresc procedează la vânzarea la licitație a imobilului, însă bunurile comune ale soților sunt dobândite în devălmășie și urmărirea silită este posibilă doar după efectuarea partajului. Din analiza titlului de credit rezultă că debitor este doar contestatorul M. V., în calitate de avalist al ., iar nu contestatoarea M. R.. Acest aspect imprimă datoriei caracter de obligație proprie, iar soția sa nu are nici o obligație de plată a debitului. Mai mult, acest bun comun face obiectul unei garanții pentru restituirea unor credite comune de la Banca Comercială Carpatica SA și BancPost SA. Contestatoarea M. R., coproprietara imobilului supus executării silite, nu a fost înștiințată despre vânzarea bunului proprietatea sa pentru o datoria altei persoane, motiv ce atrage nulitatea executării silite imobiliare.
În drept, invocă art. 274 387, 399-art. 404, art. 488-523 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata formulează întâmpinare (f. 28-31), prin care invocă excepția inadmisibilității, iar pe fond solicită respingerea acțiunii.
Cu privire la excepția inadmisibilității, arată că art. 62 din Legea nr. 58/1934 instituie o cale de atac specială împotriva titlului executoriu reprezentat de bilet la ordin, anume opoziția la executare, care se introduce la judecătoria care l-a învestit cu formulă executorie. De altfel, contestatorul a formulat opoziție la executare față de executarea biletului la ordin, cauză ce formează obiectul dosarului nr._/55/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Pe fondul cauzei, arată că pentru garantarea rambursării împrumutului din contractul de credit nr. 23/23.06.2006 și actele adiționale nr. 1-6, debitoarea . a constituit o . garanții, printre care bilete la ordin avalizate de administratorul societății, M. V. G.. Biletul la ordin pus în executare a fost emis la data de 23.06.2006 de către ., stipulat cu clauză fără protest și este avalizat și semnat de către contestatorul M. V. G.. Având în vedere că garantul avalist M. V. G. a semnat atât contractul de credit, cât și biletul la ordin, acesta a înțeles ce obligații îi incumbă referitoare la achitarea creditului contractat.
Referitor la somația de plată emisă la data de 13.12.2012 de B. B. R. în dos. ex. nr. 194/2012 și comunicată debitorului avalist M. V. G., arată că potrivit art. 387 și art. 497 C.proc.civ., executorul judecătoresc a procedat la comunicarea somației de plată către debitorul avalist. Somația nu este lovită de nulitate, în condițiile în care acesta este primul act de executare imobiliară, care potrivit art. 497 alin. 1 se comunică obligatoriu debitorului. Pe de altă parte, nu se poate aprecia că există un impediment la executarea bunului comun al contestatorilor, în condițiile în care datoria nu este comună, ci proprie debitorului avalist M. V. G.. Potrivit prevederilor art. 493 alin. 2 C.pr.civ., creditorii pot urmări cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară partajul. Din dosarul de executare rezultă că imobilul mai face obiectul unei executări pornite la cererea creditorului Banca Carpatica Sibiu, fiind notată o somație imobiliară în baza art. 497 alin. 1 C.pr.civ și necontestat de debitor cu titlu de impediment la executare.
În drept, invocă prevederile art. 115-118 Cod pr. civilă.
În probațiune, se depun înscrisuri conforme cu originalul: somația din data de 13.12.2012 (f.8), extras C.F. nr._ A. (f.9-10), biletul la ordin emis la data de 23.06.2006 (f. 20, 32), încheierea nr._/08.06.2010 a Judecătoriei Timișoara (f. 21-22, 33-34),cerere de înscriere a refuzului bancar nr. 98/01.05.2010 (f.23, 35),cerere de executare silită (f.24-25, 36-37).
La dosarul instanței s-a atașat dosarul execuțional nr. 194/2012 al B.E.J. B. R., conform art. 402 alin. 1 C.proc.civ.
Cu privire la excepția inadmisibilității invocării unor motive de fond a titlului executoriu, constând în biletul la ordin, instanța arată că art. 399 alin. 3 C.proc.civ. prevede expres posibilitatea invocării unor apărări de fond doar în situația în care legea nu reglementează o cale de atac. În acest sens, art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 prevede că „În termen de 5 zile de la primirea somațiunii, debitorul poate face opoziție la executare.” Prin urmare, legiuitorul a adoptat o procedură specială, scopul opoziției la executare fiind de a repune în discuție însăși validitatea și întinderea titlului cambial, pe cale a excepțiilor formale sau personale opuse posesorului. Opoziția cambială oferă debitorului mijlocul de a deschide în fața instanței procesul cambial care se va desfășura în același condiții ca și acțiunea cambială. Dacă prin opoziție la executare se tinde la anularea titlului cambial pentru vicii de formă și de fond sau pentru alte aspecte referitoare la întinderea creanței, rezultă că nu există nici o relație între această cale de apărare și executarea începută de creditor între timp. Deci, debitorul nu se poate plânge pe calea opoziției cambiale contra executării în sine, cum nici pe calea contestației la executare nu este permis a se invoca motive ce privesc titlul executoriu deoarece pe această cale se vor cerceta strict actele de executare.
Prin urmare, motivele invocate de către contestatori privind întinderea creanței nu privesc eventuale neregularități ale modului în care se face executarea, ci pune în discuție însăși ființa obligației cambiale. Astfel, conform art. 104 din legea cambiei, natura biletului la ordin constă în acordul debitorului de a plăti necondiționat o sumă de bani, individualizată în însuși cuprinsul acestui înscris. De asemenea, art. 33 din Legea nr. 58/1934 prevede că „plata unei cambii poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea”, iar art. 35 alin. 1 și alin. 3 că „avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat. Când avalistul plătește cambia, el dobândește drepturile izvorând din ea împotriva celui garantat, cum și împotriva acelora care sunt ținuți către acesta din urmă, în temeiul cambiei.”
Fiind un instrument de plată, pe lângă manifestarea voinței emitentului și a avalistului de a achita necondiționat sumă de bani, acesta cuprinde și acceptarea implicită a executării silite conform procedurii speciale. Prin urmare, se poate vorbi de existența unei obligații cambiale și a unui drept de creanță specific și limitat la această sumă. Din moment ce părțile au înțeles să îmbrace raportul cauzal de drept substanțial în rigoarea cambială, acesta trebuie să se conformeze și consecințelor care rezultă din lege cu privire la executare.
Contestația la executare, făcută de debitorul urmărit tinde la anularea formelor de executare, silind pe creditor să facă o altă executare cu respectarea formelor și în condițiile legii. Cu alte cuvinte, opoziția cambială are ca obiect constatarea invalidității titlului cambial din punct de vedere formal sau al inexistenței sumei rezultate din raportul cambial, pe calea excepțiilor cambiale. Procedura propriu-zisă de executare rămâne supusă normelor de executare silită prevăzute de codul procedură civilă.
Față de cele arătate, având în vedere că petenții contestă întinderea sumei înscrise în biletul la ordin, instanța arată că acest aspect îmbracă forma unei excepții cambiale, motiv pentru care va admite excepția inadmisibilității invocării pe calea contestației a unor aspecte ce pun în discuție însăși existența și întinderea acestui titlu executoriu.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Pentru garantarea restituirii împrumutului ce face obiectul contractului de credit nr. 23/23.06.2006, debitoarea . a constituit o . garanții, printre care biletul la ordin emis la data de 23.06.2006 avalizat de administratorul societății, contestatorul M. V. G. (fila 91 d.e)..
Din cauza nerestituirii creditului, a fost începută executarea silită pentru suma de 980.552,83 lei prin comunicarea somației de plată la data de 05.11.2012 (fila 56 și 59 d.e), în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin antemenționat.
Ulterior, în vederea începerii executării silite asupra imobilului situat în A., . nr. 29, jud. A., înscris în CF nr._ A. (nr. vechi 5396 Aradul Nou), nr. top. 1911-1912/a/117,2327/21/1/1 (filele 26-27 d.e), la data de 12.12.2012 s-a încheiat un proces-verbal de situație (fila 24 d.e), iar la data de 13.12.2012 s-a emis somația comunicată contestatorului M. V. G. la data de 18.12.2012 (fila 21 d.e).
Singurul act de executare subsecvent cu privire la acest imobil este adresa emisă către OCPI A. la data de 13.12.2012, prin care se solicita notarea în cartea funciară a somației, arătându-se expres că notarea privește cota de proprietate a debitorului avalist (fila 13 d.e), notarea realizându-se în CF nr._ sub B6 (fila 12), specificându-se că se notează somația creditorului, conform art. 497 C.proc.civ., asupra cotei nedeterminate din acest imobil – proprietatea lui M. V. G. (filele 11-12 d.e).
Asupra aceluiași imobil mai este notat dreptul de ipotecă sub C1, în favoarea creditorului Bancpost SA, precum și sub B5 somația emisă de B. Santea C. D., într-un alt dosar execuțional, pentru creditoarea Banca Comercială Carpatica.
Ca motive de nulitate, contestatorii invocă existența unei coproprietăți devălmașe asupra bunului ce se tinde a fi urmărit silit pentru o datorie personală a unuia dintre soți, contrat art. 493 C.pro.civ., faptul că contestatoarea nu a fost înștiințată despre executarea silită și existența unor creditori concurenți.
Instanța arată, în primul rând, că argumentele invocate de către contestatori sunt pertinente, respectiv legea permite, conform art. 493 alin. 2 C.pro.civ., doar vânzarea la executare silită a cotei-părți determinate dintr-un bun imobil. Contrar celor susținute de către intimată, instanța arată că coproprietatea devălmașă a soților, astfel cum a fost definită în doctrină și jurisprudență, presupune că aceștia stăpânesc în comun bunurile fără ca dreptul fiecărui titular să fie divizat sau determinat pe cote-părți. Prin urmare, cel mai important aspect care diferențiază coproprietatea pe cote-părți față de coproprietatea devălmașă este tocmai inexistența la aceasta din urmă a determinării cotei-părți, motiv pentru care, înainte de a se proceda la executarea silită, este imperios necesar a se solicita de către creditor partajul, conform art. 493 alin. 1 C.pro.civ., singura modalitate juridică de natură a individualiza întinderea dreptului de proprietate al celor doi soți. Acesta este, într-adevăr, un impediment temporar de natură a limita sau întârzie executarea silită a unui astfel de bun.
Totuși, chiar reținând aceste aspecte, instanța trebuie să analizeze motivele de nulitate invocate la situația concretă din dosarul execuțional, respectiv la actele de executare efectiv întocmite până la acest moment.
Instanța reține că executorul judecătoresc a solicitat notarea în cartea funciară a somației doar sub aspectul cotei-părți din imobil ce revene debitorului M. V. G. și că acesta doar a întocmit un proces-verbal de situație conform art. 496 C.pro.civ. și a emis somația prevăzută de art. 497 alin. 1 C.pro.civ.
Somația emisă la data de 13.12.2012 are ca efect doar indisponibilizarea bunului, act necesar înscrierii măsurii în cartea funciară și de a semnala proprietarilor posibilitatea îndestulării creditorilor prin executarea, în viitor, a acestui bun, precum și asigurarea opozabilității, conform art. 497 alin. 4 C.pro.civ. Această indisponibilizare a unui bun asupra căruia debitorul deține doar o cotă-parte, chiar nedeterminată, este una legală atât timp cât executarea silită de față urmărește doar valorificarea dreptul de coproprietate al debitorului.
Cu alte cuvinte, rolul somației este de a indisponibiliza bunul în mâinile proprietarilor, măsură care nu afectează dreptul de proprietate decât sub aspectul posibilității de înstrăinare și deci posibilității de sustragere a acestui de la o viitoare executare (măsură justificată de existența datoriei a unuia dintre soți). Acesta deoarece creditorul este îndreptățit la urmărirea cotei-părți ce revine soțului, iar din moment ce acesta nu este cunoscută singura posibilitate este de notare a somației în cartea funciară unică a imobilului. De altfel, în cartea funciară s-a notat expres și explicit că se tinde doar la urmărirea cotei-părți proprietatea debitorului M. V. G..
Chiar dacă se tinde la executarea silită a imobilului, instanța reține că aceasta privește doar cota-parte a soțului debitor și că, în speță, nu s-a trecut la executarea silită propriu-zisă, marcată printr-un act efectiv de executare, anume întocmirea publicației de vânzare la licitație, conform art. 500 și urm. C.pro.civ.
În cauza s-au efectuat doar forme precum întocmirea unui proces-verbal de situație și emiterea somației, care, chiar dacă reprezintă acte de executare ce pot fi contestate, nu aduc nici un prejudiciu contestatoarei M. R. și doar pregătesc, eventuala executare silită a imobilului. Mai precis, aceste acte au doar rolul de a determina cu precizie situația averii debitorului. De altfel, însăși secțiunea a II-a a cap. IV, Cartea V din codul de procedură civilă este intitulată „formalități premergătoare vânzării la licitație”, în timp ce secțiunea a III-a reglementează vânzarea la licitație.
Astfel, în cauză nu s-a trecut la vânzarea silită a bunului cu nerespectarea art. 493 C.civ, invocat de către contestatori. Aceștia tind doar la radierea somației din cartea funciară. Prin urmare, față de toate cele arătate, raportate la art. 105 alin. 1 C.proc.civ., instanța nu poate reține existența unei vătămări a contestatorilor care să atragă nulitatea actelor de executare întocmite asupra imobilului, până la acest moment.
Nici cel de al doilea aspect, constând în lipsa înștiințării coproprietarei M. R., nu poate fi reținut deoarece aceasta a aflat efectiv despre intenția creditorului de vânzare a imobilului (care privește, de fapt, cota–parte a soțului acesteia), iar înștiințare este ulterioară emiterii somației și întocmirii actelor premergătoare menționate mai sus. De altfel, art. 497 alin. 1 C.proc.civ. vorbește doar despre somarea debitorului, iar scopul înștiințării coproprietarului este da a asigura contradictorialitatea și opozabilitatea actelor de executare față de coproprietar și de a da posibilitatea acestuia să atace actele de executare pe care le consideră contare legii, respectiv aduc atingere dreptului său de proprietate. Înștiințarea determină curgerea termenului de decădere defipt de lege pentru formularea plângerii din cadrul procedurii speciale a executării. În speță, instanța a analizat mai sus apărările acesteia, motiv pentru care nu se impune admiterea contestației pentru acest motiv.
În ce privește motivul constând în existența mai multor creditori, printre care și unul ipotecar, care tind la executarea aceluiași bun, acest fapt nu constituie în sine un impediment pentru vânzarea silită a imobilului, legea permițând acest fapt și reglementează detaliat procedura sub acest aspect la art. 563-567 C.proc.civ.
Față de toate cele arătate, instanța va respinge contestația la executare astfel formulată și, în baza art. 274 C.proc.civ, neputând reține în sarcina intimatei o culpă procesuală, va respinge și cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată de către intimată ca întemeiată.
Respinge contestația la executare formulată de către contestatorii M. V. G. domiciliat în A., .. 29, jud. A. și M. R. cu reședința în Huedin, ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimata C. B. SA cu sediul în Timișoara, Calea Torontalului nr. 2 A, județul T. ca neîntemeiată.
Respinge cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2013.
Președinte, Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./Tehnored. HȘ/MJ/22.03.2012
Ex.5/3 . V. G. domiciliat în A., .. 29, jud. A. M. R. cu reședința în Huedin, ., jud. Cluj
C. B. SA cu sediul în Timișoara, Calea Torontalului nr. 2 A, județul T.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7818/2013. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 3394/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
