Pretenţii. Sentința nr. 3052/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3052/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 1434/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. OPERATOR 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3052
Ședința publică din 15 aprilie 2013
Președinte: R. A. C.
Grefier: S. Barbara C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamanta C. L. în contradictoriu cu pârâtul U. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, văzând că prin încheierea din data de 08.04.2013, care face parte din prezenta, părțile au pus concluzii pe fondul cauzei fiind amânată pronunțarea la data de 15.04.2013 pentru a da posibilitatea acestora să depună concluzii scrise, instanța reține cauza în vederea soluționării.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea civilă având ca obiect pretenții înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.01.2013 sub numărul de dosar_ reclamanta C. L. în contradictoriu cu pârâtul U. S. a solicitat interzicerea pârâtului de a mai încălca drepturile nepatrimoniale, în sensul de a nu ceda sau difuza, indiferent către cine, în România sau străinătate, originalul sau copiile filmelor (video și fotografice) care îi reproduc imaginea (atât ca înfățișare fizică cât și ca voce), filme care au fost făcute fără consimțământul prealabil, încetarea încălcării drepturilor nepatrimoniale, în sensul obligării pârâtului de a-i preda originalul și absolut toate copiile acestor filme, indiferent de suportul pe care au fost, sunt și vor fi materializate; obligarea pârâtului la repararea prejudiciul nepatrimonial ce i-a fost cauzat, prin plata unor despăgubiri în cuantum de 50.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că începând cu luna aprilie a anului 2012 a fost angrenată cu pârâtul într-o relație extraconjugală și care a durat până în luna ianuarie a anului curent, cunoscându-l pe pârât de pe site-ul Facebook.
Reclamanta a arătat că dorind să pună punct acestei legături a fost amenințată de către pârât că dacă va face acest lucru va posta pe pagina sa de Facebook (comunicând tuturor prietenilor care dețin un cont) fotografii și filme care îi reprezintă în momente de intimitate.
Reclamanta a arătat că niciodată în întâlnirile avute cu pârâtul nu a știut că este filmată / fotografiată și implicit nu a autorizat vreodată reproducerea și/sau filmarea imaginii sale prin nici o tehnică și pe nici un suport.
Reclamanta a rupt relația cu pârâtul fapt ce l-a determinat pe acesta să dea curs amenințării postând pe pagina sa de facebook fotografii statice dar si filme video, reprezentând-o în ipostaze intime, nud. S-a arătat că pârâtul aluat contact cu soțul reclamantei și cu părintele din cadrul confesiunii religioase din care face parte reclamanta, prezentându-le acestora filme și fotografii.
Mai arată reclamanta că a observat postările la data de 25.01.2013, sens în care a apreciat că trebuie să sesizeze organele de poliție.
Reclamanta a arătat ca deși pârâtul a retras postările de pe facebook atingerea drepturile sale nepatrimoniale subzistă atâta timp cât pârâtul deține în continuare suporturile pe care imaginea sa a fost reprodusă în mod totalmente ilicit. Reclamanta a arătat că dreptul al propria imagine trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate și responsabilitate. Aparenta „banală” reproducere a fotografiei unei persoane fără consimțământul acesteia este suficientă a porni mecanismul sancționator și reparator.
S-a arătat că pârâtul prin faptele sale a adus o atingere extrem de gravă a dreptului său la propria imagine, la viață, la demnitate, onoare și reputație, iar prin măsurile regăsite se urmărește proteguirea lor de îndată ca măsuri provizorii.
Apreciază reclamanta că daunele morale solicitate nu sunt exagerate, atâta timp ce prin fapta sa pârâtul i-a adus o atingere deosebit de gravă, excepțională, nu doar unui singur drept nepatrimonial, ci cumulat, în lanț, mai multor atare drepturi fundamentale, respectiv atât dreptului la propria imagine, la viața privată, la demnitate, la onoare și reputație.
În drept s-au invocat prevederile art. art. 71, 72, 73, 74, 252, 253, 255 Noul Cod Civil, art. 8 Cedo, iar în probațiune s-au depus înscrisuri.
Pârâtul a fost reprezentat în instanță și a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând în esență că aspectele invocate de către reclamanta în motivarea acțiunii sale nu reflectă realitatea deoarece nu s-a cunoscut cu reclamanta pe Facebook. Faptul că uneori a corespondat pe Facebook este însă adevărat, reclamanta fiind in Germania după spusele ei la munca iar pârâtul în România.
Mai arată pârâtul că nu a amenințat-o niciodată pe reclamantă cu postări de filme sau fotografii ale acesteia iar din corespondenta lui cu aceasta se poate observa faptul că nu ea ci pârâtul a dorit a pune punct relației deoarece știa că este o persoană căsătorita, știa că va deveni bunică și mai știa că reclamanta are cancer la sân, pentru că așa i-a spus în luna decembrie 2012,ca e pe moarte in ultima faza. Toată corespondența lui cu reclamanta o poate pune la dispoziția instanței.
Pârâtul mai arată că deși reclamanta susține că a avut întâlniri cu el nu menționează când anume și unde au fost aceste întâlniri dat fiind faptul că reclamanta lucrează in Germania, iar el nu a fost la ea in Germania . Afirmația că ar fi o relație extraconjugală cu pârâtul nu corespunde adevărului datorită distanței fizice ei
Referitor la așa zisele postări ale imaginii reclamantei pe FACEBOOK ,pârâtul arată că aceasta nu face nici o mențiune despre ce anume adresa de facebook este vorba, și nici nu clarifică cum își explica ea că el ar fi deținut acele imagini cât timp in acțiune se referă la drepturile noastre și la faptul că ar fi filmat-o in ipostaze intime, fără a indica unde era ea si unde era el.
Reclamanta face mențiunea ca ea a văzut postările la data de 25.01.2013 fără a indica ora, de pe ce calculator a văzut postările, care este pagina pârâtului de facebook, câte postări erau, ce cuprindeau si cum anume își explică că au putut fi făcute de acesta în România reclamanta fiind în Germania
Referitor la presupusa atingere a drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei care ar subzista prin faptul că încă suporturile cu imaginile reclamantei ar fi la parat. aceasta este doar o simpla supoziție pentru ca chiar si ipotetic vorbind daca aceste suporturi ar exista nu se poate certifica un original si nici o copie si nici faptul că peste 10 ani nu se vor mai găsi postate imagini cu reclamanta în ipostaze intime. Nimic nu conferă siguranța cat timp nu se afirma cu certitudine ca au fost x filme sau x fotografii cu reclamanta si ce anume reprezintă ele in detaliu, începând cu ce anume purta reclamanta pe ea si pana la a detalia ce anume făcea in acele filme sau fotografii...A spune generic ca este vorba despre suporturi sau despre fotografii fără a indica concret câte, nu poate conduce la o siguranța a finalității prezentei cauze și nici la ce anume se întâmplă dacă mai apar în timp asemenea imagini pe site-uri de socializare.
Având in vedere aceste considerente solicită respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de reclamanta, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat să i se interzică pârâtului de a mai încălca drepturile nepatrimoniale ale acesteia, în sensul de a nu ceda sau difuza, indiferent către cine, în România sau străinătate, originalul sau copiile filmelor (video și fotografice) care îi reproduc imaginea (atât ca înfățișare fizică cât și ca voce), filme care au fost făcute fără consimțământul său, încetarea încălcării drepturilor nepatrimoniale, în sensul obligării pârâtului de a-i preda originalul și absolut toate copiile acestor filme, indiferent de suportul pe care au fost, sunt și vor fi materializate; obligarea pârâtului la repararea prejudiciul nepatrimonial ce i-a fost cauzat, prin plata unor despăgubiri în cuantum de 50.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a investit instanța cu judecarea unei cereri fondată pe dispozițiile art. 1357 noul cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală, stabilind că „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. În alin.2 se prevede că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Instanța reține că părțile au avut o relație extraconjugală, în perioada aprilie –decembrie 2012, iar reclamanta a hotărât să nu mai continue această relație, fapt care l-a determinat pe pârât să o amenințe că va posta pe internet înregistrări video cu reclamanta în ipostaze intime.
La data de 25.01.2013 reclamanta a observat că pe pagina de facebook „William Riker” este postat un film în care aceasta era surprinsă în ipostază nud, fapt care a determinat-o să sesizeze organele de poliție.
Instanța reține că deși pârâtul a contestat că ar fi avut o relație cu reclamanta, susținerile acestuia sunt contradictorii, pe de o parte negând existența unei relații, iar pe de altă parte arătând că din corespondența purtată cu reclamanta, rezultă că el a fost cel care a dorit să nu mai continue relația.
De asemenea, instanța va înlătura susținerile pârâtului conform cărora pagina de facebook „William Riker „nu îi aparține, întrucât martorii audiați în cauză au confirmat că pârâtul, deranjat de faptul că reclamanta nu mai dorește continuarea relației, a amenințat că va posta diferite poze și filme care o reprezintă, imagini surprinse fără consimțământul reclamantei.
Astfel, martorul T. I. a relatat că în luna ianuarie 2013 a fost contactat de pârât, prin intermediul messenger-ului și i-a pus la dispoziție mai multe poze și filmulețe în care reclamanta era surprinsă în ipostază nud. Totodată martorul arată că la indicarea pârâtului de a vizualiza pagina de facebook „Wiliam Riker” a observat că erau postate mai multe poze cu reclamanta surprinsă în ipostaze intime, o parte dintre aceste poze fiind vizualizate prin punerea lor la dispoziție, direct martorului, de către pârât, pe messenger.
Același martor a relatat că pârâtul i-a comunicat că prin aceste poze și filme dorește să se răzbune pe reclamantă întrucât aceasta nu a mai dorit continuarea relației.
De asemenea, martorul P. I., preot, a declarat că a fost contactat telefonic de către pârât, acesta comunicându-i că a avut o relație cu reclamanta, relație întreruptă de aceasta. Martorul a mai relatat că a fost invitat de pârât la el acasă, sub pretextul că părinții săi sunt bolnavi și dorește să îi viziteze. Cu ocazia vizitării pârâtului, martorul arată că acesta i-a mărturisit că a avut o relație cu reclamanta, că este foarte afectat de faptul că aceasta nu mai dorește continuarea acestei relații și că intenționează să se răzbune pe reclamantă prin postarea unor poze și filme realizate fără consimțământul reclamantei. Totodată martorul a declarat că personal a vizionat o parte dintre aceste poze, pe calculatorul pârâtului, la solicitarea acestuia.
Martorul C. C. A., agentul de poliție la care reclamanta a înregistrat plângerea penală formulată împotriva pârâtului, a arătat că, vizionând pagina de facebook” Wiliam Riker” a observat un filmuleț în care reclamanta apărea în lenjerie intimă și se putea observa că aceasta purta niște căști și discuta cu o altă persoană pe calculator.Totodată martorul a arătat că în timp ce consemna cele declarate de reclamantă aceasta a primit un mesaj pe telefonul mobil din partea pârâtului prin care amenința că se va sinucide.
Ori toate aceste declarații contrazic apărarea pârâtului potrivit căreia nu a avut o relație cu reclamanta, confirmând în același timp că pagina de facebook Wiliam Riker pe care au fost postate pozele și filmele aparține pârâtului .
Instanța reține că potrivit art. 1.349 alin. 1 și 2 C.civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.Conform art. 16 alin. 1 C.civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârșite cu intenție sau din culpă.
Instanța reține că potrivit normelor legale în materie și practicii judiciare, pentru a opera răspunderea civilă delictuală este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe elemente și anume: să fi fost săvârșită o faptă ilicită, să existe un prejudiciu, o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și acel prejudiciu, precum vinovăția sub forma intentiei sau culpei.
Instanța consideră că în prezenta cauză sunt întrunite aceste cerințe, rezultând din probele aflate la dosar că pârâtul a fost cel care a postat, fără acordul reclamantei mai multe fotografii și filmulețe, realizate de asemenea fără consimțământul ei, care o prezentau în ipostaze compromițătoare.
Referitor la fapta ilicită săvârșită de pârât, dovezile administrate pe parcursul procesului pun în evidență intensa campanie denigratoare și batjocoritoare desfășurată împotriva reclamantei prin postare atât pe pagina de facebook Wiliam Riker dar și prin prezentarea prietenilor și soțului reclamantei a mai multor poze și filme ,cu scopul de a o compromite urmărindu-se afectarea vieții private a reclamantei, fără să se aibă în vedere faptul că aceasta este căsătorită și are o fiică.
De asemenea, instanța reține că pârâtul a fost animat și a acționat doar cu intenția de a o umili, de a se răzbuna pe reclamantă, căutând cu orice preț să o denigreze în special în fața familie și a prietenilor apropiați.
Instanța reține că înfățișarea publică a unei imagini a unei persoane surprinsă într-o ipostază intimă îi cauzează acesteia suferințe psihice, pe de o parte, modificări ale relațiilor sociale - nepatrimoniale - pe de altă parte, modificări producătoare, la rândul lor, de zbucium, neliniște, durere sufleteasca. Că s-a produs acest rezultat și în ceea ce o privește pe reclamantă și familia sa, rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, T. I. și P. I..
Desfășurarea vieții omenești într-un cadru social implică o . relații cu semenii, bazate nu numai pe interese materiale, dar și pe un complex de sentimente, aprecieri, opinii ale unora la adresa altora, din împletirea cărora se naște și se conservă considerația reciprocă, respectul, prietenia, prețuirea fiecăruia de către cei din jur, un complex de raporturi care se situează in domeniul legaturilor sufletești, nepatrimoniale dintre oameni. Agresarea acestor legături prin difuzarea, într-un mediu social de o anumită amploare, a unor poze compromițătoare afectează imaginea socială a acesteia și atrage, de multe ori, o modificare a considerației de care se bucură persoana respectivă. Totodată îi creează acesteia suferința fizică derivată prin înjosire socială batjocură publică care i-a atras desconsiderarea celor din jur.
Onoarea reprezintă sentimentul respectului de sine și conștiința fiecăruia printre ceilalți oameni.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile aduse onoarei sau demnității unei persoane presupune o apreciere subiectivă din partea instanței, care, însă, trebuie să aibă în vedere anume criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecății, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite și să aprecieze intensitatea și gravitatea atingerii adusă acesteia. Ori, reclamanta a probat că i-a fost afectată viața socială și familială, pozele și filmele fiind observate inclusiv de fiica acesteia, iar relația extraconjugală expusă în această manieră ducând la divorțul reclamantei.
Legătura de cauzalitate între acțiunea ilicită și prejudiciu rezultă din chiar săvârșirea faptei, prin vătămarea unei valori care este ocrotită de art.255 din Noul Cod Civil -în speță dreptul la proprie imagine, la viață privată, la demnitate, onoare și reputați-fiind în opinia instanței de necontestat. De altfel, ținând seama de faptul că obligația generală de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale altora este o obligație de rezultat, este evident că atunci când se săvârșește o astfel de faptă, vinovăția există, în lipsa unor cauze exoneratoare, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul moral rezultând expres din săvârșirea faptei.
Prejudiciul care face obiectul litigiului există în mod cert și constă în chiar impactul produs de pozele postate asupra reputației reclamantei, martorii audiați în cauză referindu-se la impactul emoțional substanțial produs asupra acesteia.
În ceea ce privește prejudiciul produs reclamantei, de natură nepatrimonială, instanța va avea în vedere că în materia despăgubirilor morale legiuitorul nu a stabilit criterii legale ori repere obiective pentru determinarea prejudiciului moral. În lipsa unor criterii de evaluare prestabilite, stabilirea cuantumului acestor daune se face printr-o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în echitate, urmărindu-se asigurarea unui echilibru între prejudiciul moral suferit și cuantumul despăgubirilor, fără a se ajunge la situația îmbogățirii fără just temei.
Ținând cont de împrejurările din speță, reliefate de declarația martorilor audiați, de impactul avut în comunitate de publicarea fotografiilor și filmelor ce o redau pe reclamantă în ipostaze nud, instanța apreciază rezonabil un cuantum al despăgubirilor de 25.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Față de aceste considerente de fapt și de drept instanța va admite în parte acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamanta C. L. în contradictoriu cu pârâtul U. S. și va obliga pârâtul să nu mai încalce drepturile nepatrimoniale ale reclamantei, în sensul de a nu ceda sau difuza, indiferent către cine, în România sau străinătate, originalul sau copiile filmelor video și fotografice care reproduc imaginea reclamantei, filme făcute fără consimțământul reclamantei; va obliga pârâtul să înceteze încălcarea drepturilor nepatrimoniale, în sensul obligării pârâtului de a preda reclamantei copiile acestor filme; va obliga pârâtul la plata sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale, sumă ce acoperă încălcările drepturilor sus menționate.
În temeiul art.274 cod pr.civ, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta C. L. domiciliată în C., ., jud. A. cu domiciliul procesual ales în A., ., . în contradictoriu cu pârâtul U. S. domiciliat în Șiria, ..188, jud. A. și pe cale de consecință:
Obligă pârâtul să nu mai încalce drepturile nepatrimoniale ale reclamantei, în sensul de a nu ceda sau difuza, indiferent către cine, în România sau străinătate, originalul sau copiile filmelor video și fotografice care reproduc imaginea reclamantei, filme făcute fără consimțământul reclamantei,
Obligă pârâtul să înceteze încălcarea drepturilor nepatrimoniale, în sensul obligării pârâtului de a preda reclamantei copiile acestor filme .
Obligă pârâtul la plata sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2013.
Președinte Grefier
R. A. C. S. Barbara C.
Red/tehored/R./SBC/21.05.2013
4 ex/2 ex se . C. L. domiciliată în C., ., jud. A. cu domiciliul procesual ales în A., ., . în contradictoriu cu pârâtul U. S. domiciliat în Șiria, ..188, jud. A.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4009/2013. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 4660/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
