Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 6812/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6812/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 6812/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6812
Ședința publică din 07 decembrie 2015
Președinte: R. A. C.
Grefier: P. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect daune morale formulată de reclamanții Torcoș F. și C. S.A. în contradictoriu cu pârâții S.C. S. A. Media S.R.L., V. L. și M. M. L., în vederea pronunțării.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu suma de 4597 lei taxă judiciară de timbru.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 03.12.2015, respectiv pentru data de 07.12.2015.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ /25.08.2015, reclamanții Torcoș F. și C. S.A., în contradictoriu cu pârâții S.C. S. A. Media S.R.L., V. L. și M. M. L., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- obligarea pârâților în solidar la plata către reclamantul Torcoș F. a sumei de_ euro (66.300 lei la cursul de 4,42 lei/1 euro valabil în 20.08.2015) reprezentând despăgubiri pentru atingerea adusă imaginii și vieții private, sume care urmează să fie integral donate/sponsorizate Spitalului Județean A. – Secția de Pediatrie;
- obligarea pârâților în solitar la plata sumei către C. SA a sumei de_ euro (53.040 lei la cursul BNR de 4,42/1 euro valabil în data de 20.08.2015) reprezentând despăgubiri pentru atingerea adusă imaginii, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în data de 07.07.2015 pe site-ul „specialarad.ro” sub redacția/găzduirea societății pârâte, „S. A. Media” SRL a apărut un articol intitulat: „Patronul hotelului Best Western C. A., F. Torcoș și-a cumpărat mașină de lux cu banii luați împrumut de la contabila sa după care a dat-o afară. Dezvăluirile acesteia, rămasă fără casă, sunt despre mizerie, corupție, înșelăciune, amenințări, polițiști”. Aferent acestui articol a fost publicată o fotografie privată a sa pe care a folosit-o pe un site de socializare (facebook), destinată exclusiv mediului privat virtual, respectiv cercului de prieteni agreați și acceptați în mod expres.
Reclamantul a arătat că prin conținutul său, articolul publicat îi aduce o atingere gravă imaginii, demnității și vieții private, pe baza unor informații false/mincinoase și neverificate de către autorul articolului puse la dispoziție de pârâta M. L. și ulterior publicate pe site-ul pârâtei de ordin I.
S-a mai arătat că în cuprinsul articolului se afirma că reclamantul în calitate de administrator al Hotelului C. a prejudiciat interesele celorlalți acționari prin includerea unor cheltuieli nejustificate în contabilitatea societății, decontarea unor cheltuieli efectuate în interes personal, săvârșirea unor acte de evaziune fiscală, îndepărtarea expertei contabile și a firmei de audit în vederea ascunderii nelegalităților din contabilitate. De asemenea pârâta M. a susținut că ar fi predat cu titlu de împrumut suma de_ euro, sumă pe care nu a deținut-o personal, ci pe care a împrumutat-o la rândul ei, de la un cumnat, pentru a o da înapoi împrumut reclamantului.
Afirmațiile pârâtei M. sunt completate de autorul articolului cu remarci tendențioase, acesta ignorând cu rea credință orice etică profesională și dând „frâu liber” unui limbaj nespecific jurnalismului „Torcoș nu-i curios de lucruri cinstite și date pe față”, „ală i-a tras-o lu ală”, „ală merită împușcat”, „carnețelul cu maimuțe”, „metodă de vagabond”, „cum dreaq îl iau” (aici referindu-se la obligația etică profesională de a solicita și punctul de vedere al celeilalte părți ...).
S-a mai arătat că redacția S. A. a dat posibilitatea cititorilor de a comenta pe marginea articolului prezentat, rezervându-și dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile „selectate, moderate” și publicate pe site sunt însă doar cele care aprobă articolul prezentat adăugând jigniri suplimentare fără legătură cu conținutul articolului însă pe placul jurnalismului cu limbaj semidoct „un hoț cu cap de porc”, „om lipsit de inimă”, „oameni fără caracter”, „acest individ a sfidat orice reguli de minimă conduită și conviețuire socială”.
S-a mai arătat că lipsa de profesionalism a autorului articolului și ignorarea normelor care apără dreptul la imagine al persoanelor rezidă și din faptul că prin conținutul articolului se face trimitere la persoane care nu au absolut nici o legătură cu faptele descrise în conținutul acestuia: familia M., prieteni de familie ai reclamantului, dr. L., tatăl avocatului societății, aceștia fiind prezentați în asociere cu reclamantul, fără a se indica și aportul la așa zisa înșelăciune, evaziune.
S-a mai arătat că la data de 30.07.2015, pârâtul L. V. a publicat din nou un articol pe site-ul „specialarad” intitulat „F. Torcoș spală banii de consumație ai greilor A. la Hotel C. cu mașina de murdărit cunoscută ca S. B.”, în cuprinsul articolului regăsindu-se același limbaj tendențios al autorului cu mențiuni referitoare la S. B. ca fiind „tovarăș bun de fapte penale cu bătrânii rechini securiști”, un complice al reclamantului în înregistrarea unor operațiuni fictive în contabilitatea C. SA.
Reclamantul a arătat că autorul articolului afirma că a sustras în mod ilegal bani din contul societății administrate și al cărei acționar majoritar este, a „furat și spălat bani”, prin încheierea unor contracte fictive în interesul unor „grei ai A.” fără ca aceștia să fie nominalizați, nici măcar exemplificativ. De asemenea s-a arătat că este indicat un caiet în care sunt menționați „mahării locali” reprezentați de directori de companii de stat, polițiști, magistrați, politicieni, interlopi, cămătari, „bagaboande”, doctori, profesori care ar fi băut pe gratis la C. pe banii „spălați” prin intermediul lui S. B. numit de jurnalist „Bobinuță Pedofilul”.
Reclamantul a mai arătat că comentariile cenzurate de redacție cuprind apelative la adresa sa cum ar fi „hoț analfabet”, „un escroc care a servit la masa sa penală toți mahării ca să aibă liniște la furat și spălat”.
S-a arătat că la data de 19.08.2015 a apărut un nou articol „cercetat pentru evaziune fiscală, F. Torcoș vrea să vândă Hotel C. „pe sub mână”. Vezi cât vrea pe el ...” în care s-a menționat „după articolele apărute în presă referitoare la F. Torcoș, s-a scos de la naftalină dosarul 334/P/2013 în care firma C. SA și administratorul său apar cu acuzații de evaziune fiscală. În realitate, informația publicată era o minciună neverificată, dosarul indicat vizând persoana lui S. B. și nu a reclamantului sau a societății C. SA. Reclamantul a arătat că niciodată nu i s-a adus vreo învinuire în acel dosar, în care a avut calitatea de martor la fel ca multe alte zeci de persoane .
În realitate, calitatea în care este chemată pârâta de ordin III la audieri în prezența avocatului este cu totul alta dar nu face obiectul prezentului dosar. În cuprinsul celui de al treilea articol s-a arătat că „ce e mai interesant pentru populație, decât culisele financiare ale contabilității private a lui Torcoș, e faptul că acesta vrea să vândă hotelul fără a avea niciunul dintre coacționari știință despre asta. Informația s-a arătat a fi mincinoasă și tendențioasă, întrucât oferta de vânzare a fost discutată cu acționarii, iar publicitatea a fost efectuată în mass media în mod public și nu „pe sub mână” cum a intitulat articolul „jurnalistul” pârât de ordin II.
S-a mai arătat că mențiunea „sigur că și asta e o încălcare a legilor, dar la Torcoș asta pare a fi ceva firesc ... „ este tot o acuză cu tentă penală făcută în mod abuziv, nefondat și nedocumentat de către pârâtul de ordin II.
Reclamantul a arătat că se putea constata cu ușurință că s-a adus atingere atât imaginii sale cât și demnității, invocând în acest sens prevederile art. 58 Cod Civil, art. 10 din Convenția CEdo.
Reclamantul a arătat că prin conținuturile sale, cele trei articole depășesc limitele libertății de exprimare întrucât faptele descrise sunt nereale și puteau fi verificate cu minime diligențe, iar opiniile și concluziile jurnalistului se bazau exclusiv pe afirmațiile pârâtei M., neavând o bază factuală a cărei realitate să poată fi demonstrată. Realitatea documentată de acte este aceea că pârâta M. a ales o modalitate neinspirată de a se răzbuna pentru faptul că reclamantul a sesizat organele judiciare după ce a constata că se face vinovată de săvârșirea mai multor fapte penale grave îndreptate împotriva angajatorului său C. SA.
Reclamantul a arătat că pârâta a funcționat pe postul de contabilă a C. SA, fiind singurul contabil salariat al societății și răspundea de conducerea contabilității primare. La finele anului 2014 în calitate de administrator a avut unele suspiciuni cu privire la veridicitatea rapoartelor furnizate de pârâtă cu privire la situația contabilă a firmei, motiv pentru care a dispus efectuarea unui audit contabil la firma Bcc Audit Company.
Reclamantul a arătat că concluziile auditului înregistrate la data de 20.01.2015, au fost: fișa contului_ nu poate fi auditat deoarece nu există documente justificative; suma de_ lei reprezintă sume certe ieșite din casă și nedepuse în bănci de către contabila M. L., precum și sume ieșite din conturi bancare și nedepuse în casă pe anul 2014, contabila a mai scos fără documente justificative suma de_ lei cu titlu de plăți salariale în avans, nedatorate și necuvenite, suma de_ lei apare ca plăți achitate în plus prin casă, însă această operațiune este efectuată și invers, astfel că este fără efect urmărindu-se doar justificarea plății salariilor nedatorate, la începutul anului 2014 soldul inițial din balanța pe 2014 înregistra un minus de_,22 lei sume ce erau raportate ca fiind existente și disponibile, justificările acestui minus fiind lipsite de suport documentar astfel că înregistrările făcute sunt false în scopul ascunderii activității infracționale, din analiza contului fantomă pe anii 2012 și 2013 a rezultat că pe anul 2012 s-au ridicat din caseria societății suma de_ lei, iar în anul 2013,_ lei, efectuându-se și plăți de natură salarială efectuate de către M. L. în contul propriu în valoare de 7088 lei pe 2012 și_ lei pe anul 2013.
S-a mai arătat că pârâta a falsificat semnătura administratorului societății în vederea extinderii unei linii de credit Bancpost pentru a asigura funcționarea societății în condițiile sustragerii unor sume mari de bani. Reclamantul a arătat că a devenit fidejusor fără să semneze vreun contract de garanție, semnătura personală fiindu-i falsificată de contabila societății. Astfel că deși societatea figura cu depozite mari în lei, conturile erau golite prin manevrele frauduloase efectuate de pârâtă; prin falsificarea semnăturii administratorului ajungându-se la îndatorarea suplimentară a societății prin extinderea liniei de credit. Pârâta a falsificat și certificatele fiscale emise de ANAF pe care le-a folosit la BCF în vederea deschiderii conturilor și acordării unei finanțări.
Reclamantul a mai arătat că pârâta a contractat și un credit personal la CAR, ocazie cu care l-a semnat în fals în calitate de girant deși nu a agreat niciodată să gireze pentru aceasta. De asemenea s-a arătat că o situație financiară falsificată total a fost prezentată de contabilă și cu privire la situația datoriilor societății către ANAF, în realitate conturile societății au fost poprite și s-a instituit sechestru pe mijloacele fixe ale societății.
De asemenea, s-a arătat că organul de cercetare penală constatând îndeplinite condițiile legale a dispus începerea urmăririi penale față de pârâtă care este cercetată pe baza unui vast probatoriu pentru faptele grave săvârșite. S-a mai arătat că pârâta și-a dat demisia de la C. SA.
De asemenea reclamantul a mai arătat că în scopul denigrării persoanei sale s-a susținut că este „naș”, probabil în sensul de conducător al vreunei rețele mafiotice care dorește „să-i rupă capul propriei contabile”, în realitate pârâta nu este în posesia niciunui document contabil care să confirme că ar fi sustras din propria firmă sau ar fi prejudiciat acționarii societății, acest lucru nefiind adevărat.
Reclamantul a mai arătat că pârâta și autorul celor trei articole au susținut că s-ar fi împrumutat cu suma de_ euro pe care i-ar fi predat-o pentru a-și cumpăra autoturism, ulterior aceasta fiind nevoită să își vândă casa pentru a restitui împrumutul contractat în interesul său. S-a arătat că în realitate nu este nici un împrumut între reclamant și pârâtă și nici între pârâtă și societate, suma de bani depusă în contul societății a fost depusă cu specificația „încasări din activitate” și reprezintă o mică parte din încasările din activitatea societății însușite de aceasta pe nedrept. La momentul la care societatea a urmărit achiziționarea unui autoturism, pârâta dorind să nu fie descoperită pentru furtul banilor din societate a depus suma necesară achiziționării autoturismului în contul societății, acești bani reprezentând încasări din activități.
Reclamantul a arătat că articolele vădit denigratoare aduc atingere atât imaginii și activității firmei C. Sa cât și reclamantului ca persoană fizică. Referitor la persoana fizică reclamantul a fost în mod vădit afectat de faptul că a fost numit în public hoț, mafiot, escroc, porc, evazionist, „un individ pe care nu prea îți face plăcere să îl întâlnești ... cu nici un prilej”, etc, fiindu-i terfelită imaginea prin trei articole care au drept scop unic obținerea a cât mai multor vizualizări pe site-ul specialarad.ro în scop de reclamă, articole scrise într-un mod de bășcălie în limita unui limbaj de mahala de către un individ care nici măcar nu îl cunoaște personal. Referitor la persoana sa reclamantul a arătat că este în vârstă de peste 60 ani, este căsătorit, are un copil major și doi nepoți minori, un personal numeros în subordine, cu un larg cerc de prieteni, cunoscuți și colaboratori. Urmare a publicării celor două articole a fost contactat de mai multe persoane care i-au cerut explicații vis a vis de conținutul articolelor precum și de alții acre i-au cerut să ia atitudine față de batjocură. Reclamantul a arătat că personal este afectat și în prezent de menținerea în arhiva site-ului a celor trei articole denigratoare întrucât acestea pot fi accesate în orice moment chiar și de nepoții săi care fiind la o vârstă fragedă pot fi influențați de limbajul senzațional în exclusivitate folosit de autor.
Reclamantul a mai arătat că așa zisul jurnalist și-a permis fără acordul său să-i folosească imaginea prin asociație la cele trei articole denigratoare a unei fotografii din arhiva sa personală de pe contul privat de facebook.
Cu privire la atingerea adusă imaginii C. SA s-a arătat că afirmațiile potrivit cărora clienții hotelului restaurant ar contribui în mod direct la „spălarea de bani” și ar beneficia de serviciile gratuite ale unui „pedofil” prin intermediul unor articole care, chiar dacă sunt greu de crezut de oameni cu un intelect mediu, ajung la publicul larg, sunt de natură să îndepărteze clientela și să genereze o stare de neîncredere în ceea ce privește seriozitatea companiei. Astfel anumite persoane din categoriile profesionale menționate chiar dacă își achitau de fiecare dată consumația pot evita pe viitor contactul cu societatea pentru a nu fi terfeliți prin articole de presă asemănătoare.
Reclamantul a mai arătat că exercițiul dreptului la exprimare nu este absolut, iar dreptul la libera opinie și exprimare ca orice alt drept trebuie exercitat în limitele sale firești, neputând prejudicia drepturile și interesele legitime ale altor persoane. În drept s-au invocat prevederile art. 58 Cod Civil, art. 73 Cod Civil, art. 8 și 10 din convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri.
La data de 28.09.2015, pârâtul V. L. și pârâta S. A. Media SRL au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea în integralitate a cererii de chemare în judecată, precum și cheltuieli de judecată.
Pârâții au învederat instanței că absolut toate acuzațiile, susținerile și argumentele de facto și de jure ale părților adverse, cele făcute în scopul de a–și crea/obține o poziție procesuală favorabilă și/sau preeminentă față de cea a pârâților iar neoferirea unui răspuns la o anumită teză a reclamanților nu reprezintă achiesarea la aceasta.
Pârâții au arătat că sub aspect formal, petitul/pretenția este inadmisibilă odată ce nu arată concret și defalcat despăgubirea solicitată pentru atingerea fiecărui drept în parte. S-a mai arătat că reclamantul face greșeala procesuală clasică în astfel de procese, crezând că dă mai bine menționarea în petitul acțiunii a aspectului că sumele obținute cu titlu de despăgubiri vor fi donate unei instituții publice, un astfel de petit reflectă o lipsă de interes a acțiunii formulate, odată ce despăgubirile solicitate au o altă finalitate decât repararea prejudiciului pretins adus la propria imagine și vieții private, reflectă o lipsă de interes a acțiunii.
S-a mai arătat că persoana juridică C. SA solicită despăgubiri în sumă de_ euro urmare a atingerii aduse imaginii, dar o persoană juridică nu deține un drept la propria imagine, tocmai deoarece dreptul obiectiv nu îi conferă o atare prerogativă, împletindu-se lipsa interesului legitim cu cerința afirmării unui drept, fiind de neacceptat ca o instanță să nu poată respinge ab initio o pretenție care nu are nici o acoperire în dreptul obiectiv.
De asemenea reclamanții nu vor putea să se plângă de pretinsa atingere adusă drepturilor nepatrimoniale ale altora, titularul drepturilor nepatrimoniale pretins încălcate ar fi chiar S. B. astfel încât doar acesta va putea să se plângă instanței de o ipotetică vătămare. Că reclamanții figurau într-un articol alături de o persoană B. S. nu poate reprezenta o faptă ilicită pe de o parte deoarece nu au negat niciodată colaborarea foarte strânsă cu numitul B., iar pe de altă parte implicit și-au asumat o atare relație/parteneriat cu riscul inerent al asimilării/corelării/conexiunii.
Pârâții au arătat că nu se justifică deloc prezența legitimă a . SRL o dată ce nu este arătat temeiul răspunderii sale delictuale civile. Pârâții au arătat că nu pot fi ținuți răspunzători pentru comentariile realizate la articolele litigioase de către varii terți, persoane fizice care și-au manifestat astfel dreptul la libertatea de exprimare – dacă actualii reclamanți au fost pretins prejudiciați de aceste comentarii, atunci ar trebui să se îndrepte în judecată exact împotriva autorilor comentariilor.
Pârâții au mai arătat că articolele tratează un subiect de viu interes public și de deplină actualitate în societatea românească, respectiv interesele/legăturile în care sunt amestecați oameni de afaceri, politicieni, polițiști, directori dar și influența unor persoane provenite din vechiul regim în varii sfere și domenii actuale fiind de notorietate și necontestat de către actualii reclamanți că . hotel al fostului partid. Articolele litigioase sunt scrise cu totală bună credință și se bazează/fundamentează pe coroborarea/îngemânarea unor informații și date din varii surse strânse în urma unei munci jurnalistice specifice, articolele sunt argumentate prin idei, informații ori comentarii critice. S-a mai arătat că reclamanții au omis cu bună știință să învedereze că le-au fost solicitate punctul de vedere asupra celor relatate /susținute de numita L. M. și asupra dăruia reclamanții nu au avut nici o obiecțiune.
S-a arătat că aspectele învederate nu sunt de resortul vieții private aparținând reclamantului ci vizează activitatea sa în calitate de administrator al unui local public și legăturile acestuia cu persoane publice și/sau cu influență și putere decizională pentru viața societății. Aceste articole nu fac parte din nicio campanie de presă împotriva reclamantului și/sau a . lor scop fiind acela de a informa publicul cititor despre un subiect pe care de altfel are legitimitatea să-l cunoască dar și să ducă acest gen de subiecte în atenția autorităților competente. S-a mai arătat că articolele sunt scrise într-un stil specific celor de investigație jurnalistică.
Pârâții au mai arătat că nu pot fi răspunzători pentru comentariile cititorilor. Imaginea reclamantului a fost luată de pe internet, mai exact de pe pagina sa de Facebook, profilul său public.
În drept s-au invocat prevederile art. 205 Cod de Procedura Civilă, art. 10 CEDO.
La data de 28.09.2015, pârâta M. M. L. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea în integralitate a cererii de chemare în judecată, precum și cheltuieli de judecată.
Pârâta a învederat instanței că absolut toate acuzațiile, susținerile și argumentele de facto și de jure ale părților adverse, cele făcute în scopul de a–și crea/obține o poziție procesuală favorabilă și/sau preeminentă față de cea a pârâților iar neoferirea unui răspuns la o anumită teză a reclamanților nu reprezintă achiesarea la aceasta.
Pârâta a arătat că nu a săvârșit nici o faptă ilicită, afirmațiile făcute prin intermediul presei nu pot intra în domeniul ilicitului atâta timp cât au o bază factuală rezonabilă. S-a arătat că articolul din 7 iulie 2015 pentru care a fost dată în judecată, materializează o . afirmații personale făcute prin intermediul presei. Pârâta a arătat că prin articol nu a făcut altceva decât a relatat anumite situații, împrejurări, conjuncturi având o bază factuală cu mult peste standardul de suficiență impus de jurisprudența Curții de la Strasbourg.
S-a mai arătat că baza factuală este oferită de o multitudine de înscrisuri, martori și alte mijloacele materiale de probă în sensul art. 341 Cod de Procedura Civilă.
Pârâta a arătat că instanța nu va tranșa și nu se va putea pronunța asupra concluziilor auditului invocat în apărare de către reclamanți. Pe de o parte deoarece aceasta reprezintă o probă extrajudiciară și care încalcă principiul nemijlocirii iar pe de altă deoarece amintitul audit este completamente străin de obiectul litigiului. Auditul evocat nu poate influența cu nimic aspectul dacă la momentul realizării afirmațiilor există sau nu o bază factuală suficientă.
S-a mai arătat că reclamanții au omis cu bună știință să învedereze că le-au fost solicitate punctul de vedere asupra celor relatate /susținute de numita L. M. și asupra căruia reclamanții nu au avut nici o obiecțiune, nu au negat marea majoritate a relatărilor pârâtei, mulțumindu-se în esență să conchidă că de fapt „M. L. m-a furat”. Pârâta a arătat că articolul materializează punctele de vedere ale unor persoane aflate într-un conflict juridic deci niște persoane aflate în divergență asupra uneia sau a mai multor chestiuni.
În drept s-au invocat prevederile art. 205 Cod de Procedura Civilă, art. 10 CEDO.
La data de 19.10.2015 reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care au susținut cererea de chemare în judecată, solicitând respingerea apărărilor pârâților.
Reclamanții au formulat concluzii scrise prin care au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Pârâții au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea în integralitate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisurile de la dosar, proba testimonială, proba cu interogatoriul reclamantului.
Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la repararea prejudiciul nepatrimonial ce le-a fost cauzat ca urmare a articolelor publicate în data de 07.07.2015, 30.07.2015 și 19.08.2015, prin plata unor despăgubiri în cuantum de 27.000 euro, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au investit instanța cu judecarea unei cereri fondată pe dispozițiile art. 1357 noul cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală, stabilind că „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. În alin.2 se prevede că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Instanța reține că potrivit art. 1.349 alin. 1 și 2 C.civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Conform art. 16 alin. 1 C.civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârșite cu intenție sau din culpă.
Instanța reține că și persoana juridică este îndreptățită să solicite despăgubiri pentru prejudiciul adus imaginii sale, fiind, însă, necesar a face dovada întrunirii condițiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
În cazul de față pârâții au fost acuzați că au formulat acuzații defăimătoare la adresa reclamantului, prin publicarea articolelor din data de 07.07.2015, 30.07.2015 și 19.08.2015.
Instanța reține că potrivit normelor legale în materie și practicii judiciare, pentru a opera răspunderea civilă delictuală este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe elemente și anume: să fi fost săvârșită o faptă ilicită, să existe un prejudiciu, o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și acel prejudiciu, precum vinovăția sub forma intenției sau culpei.
În speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 1357 N. C.civ. Astfel, nu se poate reține existența unei fapte ilicite, câtă vreme pârâții S. A. Media S.R.L. și V. L. au acționat în limitele permise de lege iar publicarea articolelor nu poate fi calificată ca reprezentând o faptă cu caracter ilicit. De asemenea, cât o privește pe pârâta M. M. L., aceasta a prezentat prin scrisoarea trimisă pe adresa redacției pârâtei, punctul ei de vedere cu privire la situația acesteia ca angajată la C. S.A.
Instanța reține că atunci când este vorba de afirmații privind comportamentul unui terț, în unele cazuri poate fi dificil să se facă distincția dintre acuzații de fapt și judecăți de valoare. Este adevărat că și o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită de orice fundament de fapt, însă în cazul de față nu se poate reține că pârâții au depășit limitele libertății de exprimare.
Existența faptei ilicite poate fi reținută în cazul în care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Sub acest aspect, instanța va analiza faptele ilicite invocate de reclamanți.
Astfel, în ceea ce privește articolul publicat în data de 07.07.2015 sub titlul “ Patronul Hotelului Best Western C. A., F. Torcoș, și-a cumpărat o mașină de lux cu bani luați împrumut de la contabila sa, după care a dat-o afară. Dezvăluirile acesteia, rămasă fără casă, sunt despre mizerie, corupție, înșelăciune, amenințări, polițiști” instanța constată că la baza articolului a stat scrisoarea înaintată pe adresa redacției de către pârâta M. L., fosta angajată a reclamantei C. S.A.
Din conținutul articolului reiese că acesta redă de fapt conținutul scrisorii pârâtei Marinei L., autorul articolului intervenind cu scurte comentarii raportate la cele dezvăluite de pârâtă.
Reclamantul, referitor la acest articol, reproșează pârâților remarcile tendențioase făcute de acesta, precum și publicarea unei fotografii aparținând reclamantului, preluată de pe pagina de facebook a acestuia. De asemenea, acesta reclamă faptul că cititorii au avut posibilitatea de a posta comentarii pe marginea articolului publicat.
Instanța apreciază că libertatea de exprimare încetează numai atunci când din cuprinsul articolului rezultă intenția clară a autorului de a defăima, de a prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară sau imaginea unei persoane, situație în care fapta de a publica un asemenea articol de presă intră în sfera ilicitului.
În principiu însă, o acțiunea de publicare a unui articol în ziar constituie o faptă licită, permisă de lege și protejată.
Instanța reține pe de o parte că s-a acordat reclamantului dreptul la replică, cele declarate de reclamant fiind redate la finalul articolului, iar pe de altă parte prin răspunsurile la interogatoriu reclamantul a arătat referitor la suma de 27.000 euro că ar fi dispus să returneze această sumă, în măsura în care se face dovada că pârâta M. nu a sustras sume de bani din firma la care este acționar majoritar( întrebarea 28). Tot cu referire la această sumă, reclamantul a arătat că s-a solicitat prin acțiune cu titlu de prejudiciu suma de 27.000 euro” ca să închei discuția cu privire la suma pretins împrumutată de la pârâtă în cuantum de 27.000 euro” ( întrebarea 37).
De asemenea, reclamantul a declarat că fotografia care a acompaniat articolele nu este de natură a-l devaloriza.
În ceea ce privește articolul publicat în data de 30.07.2015, instanța reține că acesta vizează contractele de publicitate încheiate de reclamant în perioada 2010-2014 cu Editura „ Viața Arădeană”, contracte a căror existență a fost recunoscută de reclamant la interogatoriu.
Cu privire la articolul apărut la data de 19.08.2015 sub titlul „cercetat pentru evaziune fiscală, F. Torcoș vrea să vândă Hotel C. „pe sub mână”. Vezi cât vrea pe el ...”, se constată că datele furnizate de pârâți nu au fost lipsite de suport real, reclamantul recunoscând la interogatoriu că a intenționat să vândă Hotelul C. și că suma inițială apărută în publicații, de 25.000.000 euro a fost rezultatul unei erori, prețul solicitat fiind în realitate de 25.000.000 lei.
În ceea ce privește maniera în care sunt redactate cele trei articole, instanța reține principiul CEDO, reiterat și în cauza D. c. României, în care Curtea a admis că libertatea de exprimare conferită mass media presupune existența unor limite mai largi în ceea ce privește întinderea acesteia, jurnaliștii bucurându-se, așadar, în exercițiul acestei libertăți, de o doză de exagerare ori chiar de provocare cu privire la judecățile de valoare pe care le emit, fără a fi ținuți să le demonstreze realitatea.
Instanța apreciază că expresiile folosite de pârât, chiar dacă lasă loc de interpretări, reprezintă cel mult o licență artistică ce se încadrează în limitele mai largi ale libertății de exprimare recunoscută ziariștilor.
În cauză nu s-a făcut nici dovada prejudiciului suferit de reclamant. Simplele afirmații făcute prin cererea de chemare în judecată nu constituie „de plano" dovezi cu privire la prejudiciul pretins.
Martorii audiați în cauză, la propunerea reclamanților, au arătat că reclamantul a fost stresat ca urmare a articolelor publicate însă depoziția acestora nu este de natură a reliefa prejudiciul produs reclamanților .
Nefăcându-se dovada faptei ilicite și a prejudiciului pretins, în mod evident nu se poate reține nici îndeplinirea condiției referitoare la existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Totodată, nu există în articolele pârâților o referință lipsită de echivoc cu privire la săvârșirea de către reclamant a unor fapte de corupție, care să îl supună unei investigații administrative sau penale și nu trebuie omis că deținând o poziție importantă, cea de acționar majoritar la C. S.A., societate care deține unul dintre hotelurile importante din A., trebuie să se supună unui control din partea presei, chiar dacă informațiile și ideile lansate în presă ofensează, șochează ori deranjează, întrucât toate aceste manifestări nu sunt altceva decât cerințe ale spiritului deschis, fără de care nu poate ființa o societate democratică.
În fine, reclamanții nu au probat faptul că articolele de presă au fost scrise cu rea-credință, având în vedere că buna-credință se prezumă până la proba contrară (art.14 al.2 raportat la art.74 Noul Cod civil).
Pentru considerentele menționate, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții Torcoș F. și C. S.A. în contradictoriu cu pârâții V. L., S.C. S. A. Media S.RL. și M. M. L. .
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, instanța va obliga reclamanții, în solidar, la plata sumei de 5000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă având ca obiect daune morale formulată de reclamanții Torcoș F. (CNP_) domiciliat în A., .-160, jud. A. și C. S.A. (CUI RO_, J_ ) cu sediul în A., ., jud. A. în contradictoriu cu pârâții V. L., S.C. S. A. Media S.RL. (J_, CUI_) cu sediul în A., .. 18, jud. A. și M. M. L. (CNP_) domiciliată în A., ., jud. A., toți cu domiciliul procesual ales la C.. av. B. I. din A., ., ..
Obligă reclamanții, în solidar, la plata sumei de 5000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare; cererea se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 07.12.2015.
Președinte, Grefier,
R. A. C. P. B.
R./PB/17.01.2016
7 ex. din care 5 ex. se .> - Torcoș F. - A., .-160, jud. A.
- C. S.A. - A., ., jud. A.
- V. L. - A., ., .
- S.C. S. A. Media S.RL. - A., ., .
- M. M. L. - A., ., .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6787/2015. Judecătoria ARAD | Partaj judiciar. Sentința nr. 6745/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
